Mass media hiperventilează despre poziţia yuanului. Care este adevărul [video]

Yuani număraţi la o bancă din China
Yuani număraţi la o bancă din China (China Photos/Getty Images)

China a devenit cea de-a doua mare economie a lumii după ce a întrecut-o pe cea a Japoniei. Mai nou moneda chineză a devenit cea de-a patra monedă folosită în plăţile internaţionale, conform unui anunţ al gigantului SWIFT.

Anunţul a generat noi aplauze despre visul regimului comunist de la Beijing de a propulsa yuanul la statutul de monedă de rezervă.

“Este vorba despre declinul dolarului american de pe rolul său de primă monedă de rezervă, în timp ce yuanul devine tot mai folosit de guverne şi instituţii în rezervele lor de schimb valutar, deoarece este o monedă pe care o consideră valoroasă” anunţa Michael Collins, de la Fidelity în iunie 2014.

Dar la o analiză mai atentă a trendului, situaţia arată uşor diferit.

Yuanul este acum la o diferenţă faţă de yenul japonez de numai 0,03%, cu o cifră de plăţi de 2,79% din totalul SWIFT, comparativ cu yenul care deţine 2,76%.

De ce SWIFT numeşte asta “ascensiune stelară” este neclar, deşi răspunsul este foarte important. Cinstit vorbind, yuanul şi-a dublat popularitatea, de la 1,14%. Ceea ce iarăşi nu este menţionat în analize de acest fel – dolarul american a crescut şi el cu 6,07% deţinând un total de 44,82% din plăţile globale.

Lira britanică şi euro sunt şi ele înaintea yuanului, iar aceasta situaţie nu se va schimba prea curând – cel puţin nu până când Beijingul nu înţelege că trebuie să liberalizeze schimbul şi să reformeze sistemul financiar.

Până atunci China va avea, probabil, de rezolvat o criză financiară, care ar putea vătăma popularitatea folosirii yuanului ca vector de plăţi.

Dar indiferent dacă va trece printr-o criză sau nu, există alte criterii ce trebuie îndeplinite pentru ca o valută să devină monedă de rezervă – iar yuanul nu le îndeplineşte.

“Pentru a fi valută de rezerve, ţările care au rezerve trebuie să aibă în ce investi, aşa încât trebuie să ai un portofoliu în care se poate investi. China nu are aşa ceva. Nu există piaţă de obligaţiuni în China... şi ar lua 15-16 ani pentru a dezvolta una” conform analistului Jim Rickards, autor al cărţilor “Războaiele valutare” şi “Moartea banilor”.

Chiar şi FMI a moderat ambiţiile Chinei de a deveni parte din mecanismele de rezervă – sistemul SDR – când a anunţat că a amânat o posibilă incluziune până în septembrie 2016, şi nu în ianuarie, aşa cum se obişnuieşte.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Economie