Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Data de 1 Decembrie 1918 reprezinta cel mai important moment al istoriei Romaniei. Unirea Transilvaniei, Bucovinei si Basarabiei cu Vechiul Regat nu a fost un act politic rupt din contextul european, ci o consecinta logica a luptei romanilor pentru unitate nationala. Aceasta a inceput in anul 1600, cand Mihai Viteazul a reusit unirea militara a provinciilor, pentru o perioada scurta de timp, si a continuat prin unirea Tarii Romanesti cu Moldova, in anul 1859, sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza.

Prin intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, in 1916, s-a urmarit realizarea deplinei unitati nationale prin unirea Vechiului Regat cu Transilvania, Bucovina si Basarabia. In ciuda pacii umilitoare de la Bucuresti, din 1918, si a prezentei trupelor straine pe o mare parte a teritoriului tarii, Romania - redusa la Moldova - a continuat sa fie un stat de sine statator. In 1918, Puterile Centrale sufereau mari infrangeri, imperiile multinationale s-au prabusit sub actiunea avantului revolutionar, relateaza Infonews.

Paralel cu lupta politico-diplomatica si militara a Romaniei pentru supravietuire s-a desfasurat lupta romanilor din provinciile aflate sub stapanire straina pentru libertate nationala. Acestea au hotarat intr-un cadru democratic, reprezentat de adunarile populare si printr-o consultare larga, sa se uneasca cu Tara. Deplasarea armatei romane in provincii s-a facut doar la chemarea conducerilor reprezentative ale populatiei romanesti, atunci cand era posibila o interventie straina.

Basarabia

Unirea Basarabiei cu Vechiul Regat a survenit pe fondul dezmembrarii Imperiului Tarist, o data cu principiul autodeterminarii pana la desprinderea statului multinational. In 1917 s-a constituit Partidul National Moldovean care a coordonat miscarea de eliberare nationala. Dupa congresul ostasilor moldoveni de la Chisinau din 25 septembrie/8 octombrie 1917 s-a format un organ reprezentativ, "Sfatul Tarii", acesta avea ca for coordonator "Consiliul Directorilor", care a anuntat autonomia Basarabiei, presedinte fiind ales Ioan Inculet. In conditiile in care Ucraina isi manifesta tendintele de a ocupa Basarabia, folosindu-se de prevederile Declaratiei drepturilor popoarelor din Rusia, in decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca, iar Consiliul a cerut armatei romane sa patrunda in provincie. La 27 martie/ 9 aprilie 1918, Sfatul Tarii ce cuprindea reprezentanti ai tuturor nationalitatilor, a adoptat hotararea Basarabiei de a se uni cu Romania.

Bucovina

In toamna anului 1918 se vehicula ideea anexarii de catre habsburgi a Bucovinei la Galitia, iar Ucraina ridica pretentii pentru stapanirea provinciei romanesti si ameninta cu interventia armata. Din initiativa lui Iancu Flondor si a lui Sextil Puscariu s-a convocat la 14/27 octombrie 1918 o adunare a reprezentantilor populatiei romanesti din provincie, care a decis unirea cu Romania. S-au ales un Comitet Executiv si un Consiliu National. Interventia trupelor ucrainene l-a determinat pe Iancu Flondor, liderul politic al provinciei, sa ceara sprijinul armatei romane. La 15/28 noiembrie 1918, la Cernauti, Congresul General al Bucovinei a votat unirea neconditionata cu Romania, reprezentantii celorlalte etnii neopunandu-se hotararii romanilor.

Transilvania

Liga pentru unitatea politica a tuturor romanilor desfasoara o intensa activitate in sprijinul idealului national. La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul National Roman Central din care au facut parte sase reprezentanti ai Partidului National Roman - Theodor Mihaly, Vasile Goldis, Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voievod, Stefan Cicio-Pop, A. Lazar - si sase ai Partidului Social Democrat - Ioan Flueras, Basil Surdu, Iosif Renoiu, Tiron Albani, Elena Grapini, Iosif Jumanca. Consiliul a avut sediul la Arad si a devenit structura centrala a luptei romanilor pentru Unire. Ulterior s-a numit Marele Sfat al Natiunii din Transilvania si Ungaria. La 9/22 noiembrie 1918, Consiliul National Roman Central anunta la Budapesta ca va prelua puterea deplina in Transilvania. S-a hotarat organizarea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia. Adunarea a avut loc la 18 noiembrie/1 decembrie 1918. Ea a reunit peste 1.228 de delegati si peste 100.000 de participanti. Gheorghe Pop de Basesti a proclamat unirea "acelor romani si a teritoriilor locuite de dansii cu Romania". A doua zi s-au ales conducerile provizorii ale puterii de stat: Marele Sfat National (for legislativ), condus de Gheorghe Pop de Basesti, si Consiliul Dirigent, care a fost prezidat de Iuliu Maniu. Unirea a fost recunoscuta si de nationalitatile din Transilvania.

Rezolutiunea Adunarii Nationale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918

I. Adunarea Nationala a tuturor Romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba-Iulia in ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Adunarea Nationala proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare.

II. Adunarea Nationala rezerva teritoriilor sus indicate autonomie provizorie pana la intrunirea Constituantei aleasa pe baza votului universal.

III. In legatura cu aceasta, ca principii fundamentale la alcatuirea noului Stat Roman, Adunarea Nationala proclama urmatoarele:

Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc.

Egala indreptatire si deplina libertate autonoma confesionala pentru toate confesiunile din Stat.

Infaptuirea desavarsita a unui regim curat democratic pe toate taramurile vietii publice. Votul obstesc, direct, egal, secret, pe comune, in mod proportional, pentru ambele sexe, in varsta de 21 de ani la reprezentarea in comune, judete ori parlament.

Desavarsita libertate de presa, asociere si intrunire, libera propaganda a tuturor gandurilor omenesti.

Reforma agrara radicala. Se va face conscrierea tuturor proprietatilor, in special a proprietatilor mari. In baza acestei conscrieri, desfiintand fidei-comisele si in temeiul dreptului de a micsora dupa trebuinta latifundiile, i se va face posibil taranului sa-si creeze o proprietate (arator, pasune, padure) cel putin atat cat o sa poata munci el si familia lui. Principiul conducator al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelarii sociale, pe de alta parte, potentarea productiunii.

Muncitorimei industriale i se asigura aceleasi drepturi si avantagii, care sunt legiferate in cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Nationala da expresie dorintei sale, ca congresul de pace sa infaptuiasca comuniunea natiunilor libere in asa chip, ca dreptatea si libertatea sa fie asigurate pentru toate natiunile mari si mici, deopotriva, iar in viitor sa se elimine razboiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internationale.

V. Romanii adunati in aceasta Adunare Nationala saluta pe fratii lor din Bucovina, scapati din jugul Monarhiei austro-ungare si uniti cu tara mama Romania.

VI. Adunarea Nationala saluta cu iubire si entuziasm liberarea natiunilor subjugate pana aici in Monarhia austro-ungara, anume natiunile: cehoslovaca, austro-germana, iugoslava, polona si ruteana si hotaraste ca acest salut al sau sa se aduca la cunostiinta tuturor acelor natiuni.

VII. Adunarea Nationala cu smerenie se inchina inaintea memoriei acelor bravi romani, care in acest razboi si-au varsat sangele pentru infaptuirea idealului nostru murind pentru libertatea si unitatea natiunii romane.

VIII. Adunarea Nationala da expresiune multumirei si admiratiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin stralucitele lupte purtate cu cerbicie impotriva unui dusman pregatit de multe decenii pentru razboi au scapat civilizatiunea de ghiarele barbariei.

IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor natiunei romane din Transilvania, Banat si tara Ungureasca, Adunarea Nationala hotaraste instituirea unui Mare Sfat National Roman, care va avea toata indreptatirea sa reprezinte natiunea romana oricand si pretutindeni fata de toate natiunile lumii si sa ia toate dispozitiunile pe care le va afla necesare in interesul natiunii.