Legături între liderii occidentali ai transplanturilor şi China ridică întrebări legate de etică

Mâloasa lume a chirurgilor criminali de transplant ai Chinei începe să-şi întindă antenele în Occident, prin promisiuni de colaborare în programe interzise în majoritatea ţărilor occidentale. Azi, "doo vorbe" despre şefimea Socieţăţii Internaţionale de Transplanturi
În stânga dr. Philip O’Connell, preşedintele actual al Societăţii pentru Transplanturi si în dreapta dr. Jeremy Chapman, fostul preşedinte ale acestei societăţi.
În stânga dr. Philip O’Connell, preşedintele actual al Societăţii pentru Transplanturi si în dreapta dr. Jeremy Chapman, fostul preşedinte ale acestei societăţi. (University of Sydney; Australian Epoch Times)

Doi lideri cheie ai organizaţiilor internaţionale de Transplant de organe sunt implicaţi de câţiva ani într-o relaţie nedezvăluită de cooperare cu centrele de transplanturi chineze, ridicând semne de întrebare asupra unor posibile conflicte de interese.

Dr. Jeremy Chapman şi dr. Philip O’Connell, ambii lucrând la Westmead Hospital din Sydney, Australia, au fost / sunt preşedinţi ai Societăţii pentru Transplanturi (TTS) în perioada 2008-2010 şi, respectiv 2014-în prezent.

TTS este un organism internaţional care reprezintă această ramură a chirurgiei.

Strânsele lor relaţii de cercetare cu China au avut loc în perioada în care cei doi medici au jucat roluri decisive în ceea ce priveşte modul în care comunitatea internaţională a transplanturilor ar trebui să răspundă la dovezile tulburătoare care arată că spitalele chineze s-au implicat în uciderea la scară mare de prizonieri ai conştiinţei, ale căror organe au fost recoltate pentru profit, conform cercetătorilor independenţi.

Chapman este de asemenea preşedintele programului ştiinţific pentru conferinţa bienală majoră a TTS, desfăşurată (subiect de mare controversă) în acest an în Hong Kong începând cu 18 august. Programul a fost criticat pentru includerea a numeroşi doctori ce au recurs la practici criminale în China, măsură despre care criticii susţin că muşamalizează întreaga situaţie.

Parteneriat nedezvăluit

Începând cu 2005, Westmead Hospital, un spital pedagogic din cadrul Facultăţii de Medicină din Sydney, a avut o relaţie cu Spitalul Xiangya Nr. 3, care este afiliat la Universitatea Sud-Centrală din Changhsha, provincia Hunan, centrul Chinei. Primul contact a implicat o vizită a unui cercetător cheie de la Westmead; apoi relaţia a continuat în 2008 cu o declaraţie comună asupra standardelor pentru cercetare. Iar în 2012, Chapman şi O’Connell au participat la un forum organizat de Spitalul Xiangya Nr. 2, care este afiliat la aceeaşi universitate chineză.

În noiembrie 2013, după ce au participat la un forum de promovare a reformelor sistemului chinez de transplanturi, O’Connell şi Chapman au semnat o “scrisoare de intenţie” între Westmead şi Spitalul Xiangya Nr. 3 pentru ca ambele părţi “să desfăşoare cu regularitate conferinţe pentru schimburi academice, să se implice în schimburi de experienţă ale personalului şi să iniţieze studii avansate şi învăţământ la distanţă în privinţa tratamentelor medicale, a demonstraţiilor chirurgicale şi a consultărilor medicale”, conform unui raport publicat pe website-ul spitalului.

În 2014, relaţia s-a intensificat, O’Connell, pe atunci preşedinte al TTS, călătorind [în China] pentru a participa la o conferinţă de xenotransplanturi (o practică interzisă în Australia) în 16 octombrie; după aceea, o delegaţie formată din 14 specialişti de la Spitalul Xiangya Nr. 3 a vizitat Westmead în perioada 27-30 octombrie 2014. Xenotransplanturile se referă la transplanturile de celule sau ţesuturi între diferite specii, în mod tipic de la animale la oameni.

În cadrul unei întâlniri la Westmead, la care au participat Chapman şi Chen Fangping, preşedinte al Spitalului Xiangya Nr. 3, a fost semnat un alt pact, de această dată un “acord suplimentar” la scrisoarea de intenţie din 2013. Noul acord a inclus “selectarea unei echipe de asistente medicale şi personal din cadrul managementului pentru a vizita Westmead pentru studii avansate” şi o altă clauză ce a urmărit să “dezvolte cooperarea” dintre părţi. O fotografie în care Chapman dă mâna cu Chen este evidenţiată într-un raport publicat pe website-ul spitalului.

Printre cei care i-au primit pe invitaţi a fost cercetătorul chinez dr. Shounan Yi, a cărui prezenţă oferă un indiciu asupra naturii relaţiei dintre cele două instituţii.

Xenotransplanturile - borcanul cu miere al chirurgilor fără etică

Începând cu 2004, cercetările asupra xenotransplanturilor au fost restricţionate în Australia printr-un moratoriu.

Cu toate acestea Yi, un cercetător senior la Westmead şi un protejat al lui O’Connell, a fost capabil, datorită relaţiei cu Spitalul Xiangya Nr. 3, să efectueze cercetări restricţionate în Australia.

Primul contact dintre Yi Shounan şi Spitalul Xiangya Nr. 3 a avut loc în mai 2005, când Yi a ocupat o poziţie de profesor vizitator acolo, conform unui istoric al spitalului (el a deţinut acelaşi post în 2012). Wayne Hawthorne, un profesor asociat la Westmead, i s-a alăturat lui Yi o lună mai târziu pentru 3 zile de întâlniri.

Yi a continuat să cerceteze şi să publice materiale despre xenotransplanturi de-a lungul anilor, inclusiv un număr de publicaţii comune cu O’Connell şi Hawthorne, precum şi cu profesorul Wang Wei, expert rezident în xenotransplanturi la Spitalul Xiangya Nr. 3.

În 2011, Yi a publicat un studiu ce pare să fi fost imposibil de realizat la acel moment în Australia datorită regulamentelor etice: injectarea de celule insulare în 22 de pacienţi cu diabet, un tratament potenţial eficient. Procedura experimentală implică plasarea în gazdă a unor celule insulare extrase din pancreasul fetuşilor de porci. Celulele produc apoi insulină şi reglează glucoza din sânge.

“Este o piaţă imensă”, a scris Sina Finance, un portal major chinez de ştiri, într-un articol publicat în mai 2016. “Chiar dacă ar exista 10.000 de cazuri pe an, ar însemna un venit de un miliard de yuani”.

Yi este citat în articol discutând asupra studiului său recent: “[Studiul] ne face să întrevedem o speranţă pentru un progres în industrializarea xenotransplanturilor în China”.

Dar în lista impresionantă de publicaţii a lui Yi, acest studiu nu este de găsit. (Yi a depus de asemenea o cerere pentru patentare în 2010, împreună cu Wang de la Spitalul Xiangya Nr. 3, pentru o tehnică medicală ce are legătură cu studiul). Yi nu a răspuns imediat unei întrebări trimisă pe email cu privire la motivul omisiunii lucrării de pe listă.

În plus, legătura Westmead-Xiangya nu este amintită în niciuna dintre publicaţiile lui O’Connell asupra xenotransplanturilor. Chapman a publicat patru lucrări legate de transplanturile din China, unele dintre ele susţinând în mare viziunea oficială a unei reforme în acea industrie.

Chapman şi O’Connell nu au răspuns imediat unui email care conţinea o serie de întrebări privind legătura dintre Westmead şi Spitalul Xiangya Nr. 3.

Suspiciuni privind conflicte de interes

Coincidenţa nedezvăluirii acestor relaţii, care implică cercetări potenţial profitabile ce nu ar putea fi realizate în Australia, precum şi poziţia apatică şi uneori ostilă a unor oficiali ai TTS când vine vorba despre dezvăluirea crimelor comise de regimul comunist în domeniul transplanturilor de organe au neliniştit observatorii.

Reţeaua complexă de relaţii, proiecte comune de cercetare şi interacţiunile publice dintre doctorii de la Westmead şi Spitalul Xiangya Nr. 3 a fost pusă cap la cap de către Arne Schwarz, un cercetător independent din Germania, care a trimis materialul mai multor jurnalişti.

Schwarz este responsabil pentru cercetarea companiei farmaceutice Roche care a făcut ca aceasta să primească în 2010 premiul Hall of Shame (Premiul Ruşinii) pentru testele sale de transplanturi clinice în China. Schwarz a urmărit timp de mulţi ani abuzurile în domeniul transplanturilor de organe în China.

El a precizat că a început în luna iunie a acestui an să analizeze potenţialele conflicte de interes care implică conducerea TTS.

Curiozitatea sa a fost alimentată de o remarcă făcută de Chapman după publicarea unui raport de aproximativ 700 de pagini realizat de cercetători independenţi asupra abuzurilor comise în transplanturile de organe din China. Raportul conţinea peste 2.000 de note de subsol, dintre care peste 90% au legătură cu website-urile de spitale din China, şi prezenta dovezi care arătau că sistemul de transplanturi chinez operează la o scară mai mare decât s-a crezut anterior - deşi sursa organelor este necunoscută.

Raportul reprezintă în prezent singura şi cea mai mare colecţie de informaţii despre industria de transplanturi a Chinei. Autorii săi – David Kilgour, David Matas şi Ethan Gutmann – au concluzionat că între 60.000 şi 100.000 de transplanturi sunt probabil executate anual în China; ei consideră că majoritatea acestor organe provin de la practicanţi Falun Gong, o şcoală de qigong persecutată în China din 1999.

Totuşi, Chapman, într-un interviu acordat ziarului The Globe and Mail, a respins sursele din raport ca fiind toate “ale Falun Gong”.

Când a citit afirmaţia lui Chapman, Arne Schwarz a declarat: “Nu mi-a venit să cred”. Apoi, a devenit curios în privinţa relaţiei lui Chapman cu statul chinez. Aşadar, a început să cerceteze şi a descoperit setul de relaţii şi interese anterior necunoscute.

Materialul – declaraţia lui Chapman – a putut fi descoperit doar prin navigarea pe website-urile în limba chineză, din moment ce nu fusese publicată în limba engleză şi nu a fost postată pe website-ul spitalului Westmead.

Numeroşi colegi ai lui Chapman nu au cunoşteau relaţia lui Chapman cu China. “Cooperarea respectivă nu a fost dezvăluită Comitetului de Etică din cadrul Societăţii pentru Transplanturi”, a declarat dr. Jacob Lavee, un membru demisionar al comitetului, care a fost critic cu ceea ce el consideră a fi o poziţie relaxată a societăţii faţă de abuzurile comise în China în privinţa transplanturilor de organe.

“Preşedinţii prezenţi şi trecuţi ai Societăţii pentru Transplanturi au o influenţă semnificativă asupra modului în care comunitatea internaţională a transplanturilor se ocupă de problema sistemului lipsit de etică al transplanturilor din China”, a scris Schwarz într-un email.

El a adăugat: “Dacă judecata lor în privinţa practicilor chineze de transplanturi este influenţată de interese legitime în China, atunci nu se mai poate avea încredere în ea”.

Pe măsura înaintării în cercetarea sa, Schwarz a descoperit tot mai multe lucruri care păreau să ridice semne de întrebare: întâlniri nedezvăluite, promisiuni de cooperare, proiecte comune de cercetare şi patente pentru proceduri clinice potenţial profitabile.

“OK”, a scris el. “Am înţeles de ce Chapman a fost atât de furios pe raportul Kilgour-Gutmann-Matas”.

În unele aspecte, totuşi, cercetările pentru xenotransplanturi reprezintă doar un spectacol secundar, care ascunde lucruri mult mai serioase care au loc în Spitalul Xiangya Nr. 3.

Şapte transplanturi într-o zi

Changsha este un oraş relativ subdezvoltat al Chinei, dar se mândreşte cu trei spitale cu tehnologie de ultimă oră – Xiangya, Xiangya Nr. 2 şi Xiangya Nr. 3

Spitalul Xiangya Nr. 3 este un centru de transplanturi foarte aglomerat.

În 2001 – un an de “dezvoltare rapidă” în industria chineză a transplanturilor de organe, conform website-ului Spitalului Xiangya Nr. 3 – autorităţile au investit 100 milioane RMB (aproximativ 15 milioane USD) pentru construirea unui centru de transplanturi cu 150 de paturi, care a devenit în scurt timp cel mai bun centru din provincie.

Statisticile arată că numărul de deţinuţi condamnaţi la moarte – sursa oficială pentru organele transplantate – se afla în declin în timp ce se investeau banii şi se construia acest centru. Reducerea numărului de deţinuţi ar fi trebuit să indice că vor exista mai puţine surse de organe, nu mai multe.

Spitalul Xiangya Nr. 3 a devenit în scurt timp o “bază naţională de cercetare” pentru tehnologia de transplanturi şi acum efectuează un număr mare de transplanturi de organe (rinichi, inimă, plămâni, ficat, intestine), conform website-ului său. Conform cercetărilor efectuate de Organizaţia Mondială de Investigare a Persecuţiei Împotriva Falun Gong, spitalul a efectuat la un moment dat şapte transplanturi de organe într-o singură zi, în momentul unei vizite efectuate acolo de Huang Jiefu, principalul oficial chinez al industriei transplanturilor. Această informaţie a fost de atunci ştearsă de pe website-ul spitalului.

“Şapte transplanturi de organe la Spitalul Xiangya Nr. 3 într-o zi specială, când Huang Jiefu a apărut la o ceremonie aniversară!” a declarat Schwarz. “Cum ar fi posibil acest lucru fără o bancă cu donatori aflaţi în viaţă?”

Ye Qifa, director adjunct al Xiangya Nr. 3 şi director executiv al reţelei naţionale chineze pentru procurarea de organe, a fost invitat să participe la lucrările Congresului TTS din Hong Kong, care a început în 18 august.

În plus, există anumiţi doctori la Xiangya care s-au implicat în practici medicale îndoielnice, conform unor informaţii publicate online.

Un trecut dubios

Poate cel mai proeminent doctori este Ming Yingzi, un chirurg în transplanturi la Spitalul Xiangya Nr. 3 care este lăudat de rapoartele chineze ca fiind un star în ascensiune în domeniul transplanturilor. Conform unei biografii foarte măgulitoare din 2014, publicată pe website-ul spitalului, echipa lui Ming a efectuat aproximativ 1.000 de transplanturi de organe de-a lungul anilor. Ea “poartă în spate o cutie grea cu gheaţă, aducând organe de peste tot”, conform biografiei.

Ţinând cont de realităţile transplanturilor de organe din China, aproape toate aceste organe au provenit probabil de la prizonieri de conştiinţă, care au fost ucişi la comandă pentru a li se extrage organele.

Când a vizitat Taiwanul în 2009, Ming s-a întâlnit cu recipienţii de transplanturi pe care ea i-a îngrijit, fiind lăudată ca o “salvatoare”. Ea, personal, a efectuat 500 de transplanturi de rinichi şi 200 de transplanturi de ficat, potrivit profilului ei de pe website-ul spitalului.

Ce nu se publică pe siteul spitalului este Ming este şi subiectul unui proces de durată în China pentru presupusa delapidare a 150.000 de yuani (22.000 USD) plătiţi de un pacient pentru un rinichi. Avocatul ei a recunoscut la tribunal că, într-adevăr, ea a primit banii, şi că aceştia au fost pentru un rinichi, şi că nu s-a emis nicio factură, conform unui jurnalist local. Doctoriţa susţine că a oferit banii fie Crucii Roşii fie unei organizaţii locale care se ocupă cu procurarea de organe.

“Îşi schimbă povestea”, a declarat Jiang Jiasong, avocatul reclamantului, într-un interviu telefonic. “N-a oferit nicio dovadă. ... Am întrebat-o cărei organizaţii de procurare de organe a oferit banii, dar a refuzat să răspundă”.

Este probabil ca niciunul dintre aceste lucruri să fi fost clare pentru O’Connell şi Chapman. Biografia lui Ming, postată pe website-ul Xiangya, oferă ceea ce este aproape sigur o interacţiune ipocrită între cei trei. Biografia susţine că, atunci când cei doi australieni au părăsit Changsha în 2014, ambii au încurajat-o şi i-au spus: “Realizările dumneavoastră sunt uimitoare! Sperăm că veţi deveni un lider în noua generaţie a Chinei de doctori în transplanturi de organe!”

Westmead a tăcut în privinţa relaţiei cu Xiangya, care a fost intermediată de Chapman şi O’Connell, şi a nu făcut nicio menţiune despre ea pe website-ul său.

Când i s-au cerut copii ale acordurilor între instituţii şi să comenteze despre corectitudinea relaţiei, Emma Spillett, specialistă senioară în comunicaţii la Western Sydney Local Health District, a declarat: “Va mulţumim pentru întrebările dumneavoastră. Vă vom răspunde cât mai curând posibil”.

Pentru ca trei ore mai târziu Spillett să revină, halucinant: “Western Sydney Local Health District nu va comenta asupra acestei chestiuni”.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Externe