LANSARE. Foametea artificială din URSS şi impactul asupra spaţiului românesc [video]

Foametea, unul dintre cele mai temute instrumente politice ale regimurilor comuniste
Foametea, unul dintre cele mai temute instrumente politice ale regimurilor comuniste (Prin bunăvoinţă http://afaceriorientale.blogspot.ro/.)
Se încarcă player-ul...

Istoricul şi diplomatul de carieră Vadim Guzun a lansat cel de-al 11 le-a volum din colecţia „Afaceri Orientale”, ”Imperiul Foamei: foametea artificială din URSS şi impactul asupra spaţiului românesc, 1921-1922, 1931-1933, 1946-1947”, în cafeneaua culturală „La Vulturi” din Bucureşti. Cartea se ocupă de exterminarea prin foamete ca instrument politic utilizat în URSS în anii 1920-1940.

„Epoch Times” prezintă cele mai importante afirmaţii în legătură cu lucrarea publicată recent sub egida Academiei Române, la Editura Filos:

„Imperiul Foamei” se ocupă de relaţiile româno-sovietice, situaţia românilor din URSS, reacţia sovieticilor faţă de unele luări de poziţie ale Bucureştiului faţă de efectele politicilor de exterminare nu doar faţă de români, dar şi faţă de alte etnii.

Cartea cuprinde patru părţi:

I. Anii 1921-1922, când s-a înregistrat primul episod major al foametei;

II. Anii 1931-1932, când s-a înregistrat al doilea episod care, ca şi primul, afectează românii din Ucraina, ca parte a URSS, cu care România a avut o graniţă de aproape 1000 de km;

III. Refugiul din Uniunea Sovietică în România interbelică;

IV. Anii 1946-1947, episod major care afectează şi Basarabia, ţinutul Herţa şi nordul Bucovinei - teritorii eliberate de armata română în 1941 şi reanexate de URSS după încheierea războiului antisovietic.

Despre victime:

Etnicii români au fost profund afectaţi de politica de înfometare, totuşi s-a scris foarte puţin în România despre asta. Cercetătorii moldoveni au scris preponderent despre al treilea episod – foametea din anii 1946-1947. M-au interesat efectele politicilor de înfometare asupra românilor din URSS. Numărul acestora se încadrează potrivit mai multor autori între 500.000 şi un milion de persoane.

Numărul exact al victimelor în general şi al celor româneşti în special nu va putea fi cunoscut niciodată cu precizie pentru că foametea a fost nu doar ascunsă în plan intern de autorităţile sovietice, ci a fost şi negată în plan internaţional, refuzându-se ofertele de ajutor, cu excepţia primului episod.

Americanii au oferit ajutoare semnificative şi au fost criticaţi în Occident pentru că li s-a reproşat că prin acestea s-ar fi salvat şi regimul bolşevic aflat la marginea prăpastiei.

Din perioada 1921-22 sunt cunoscute mai multe detalii privitoare la proporţiile tragediei deoarece pe fondul prăbuşirii economice, V.I. Lenin acceptă ajutorul internaţional, spre deosebire de I.V. Stalin, care l-a refuzat.

O acceptare a ajutorului extern din perspectiva lui Stalin echivala cu o înfrângere în faţa Occidentului. 1921-1922 erau primii ani de guvernare sovietică, controlul nefiind total încă, iar cultul personalităţii nu ajunsese la nivelul înregistrat în epoca stalinistă.

România a jucat un rol foarte important în salvarea unui număr foarte mare de refugiaţi din URSS: evrei, ruşi, ucraineni şi români.

Observatorii internaţionali au avut acces şi au estimat numărul victimelor primului episod la 5 milioane. Cercetători din Ucraina, dar mai ales din Federaţia Rusă încearcă, în spirit neosovietic, să diminueze numărul acestor victime, în condiţiile în care numărul real al pierderilor înregistrate pe parcursul celui de-al doilea episod (1931-33) este de aproximativ 10 milioane de oameni.

Adunând cifrele pentru cele trei episoade majore ne apropiem de o cifră cutremurătoare de aproape 20 de milioane de victime într-un sfert de veac – pierderi comparabile cu cele suferite de URSS în cel de Al Doilea Război Mondial. Culpa pentru moartea lor aparţineregimului de la Kremlin.

Despre motivele tragediei:

Foametea a fost deliberată - provocată şi întreţinută artificial de autorităţile sovietice. Din Siberia (în perioada interbelică) până în Basarabia şi nordul Bucovinei (în 1946-47) au existat localităţi încercuite în care s-au confiscat toate produsele alimentare, în condiţiile politicii de colectivizare forţată.

Alimente şi cereale din Ucraina, de exemplu, inclusiv din zone locuite compact de etnici români, erau confiscate masiv şi transportate în Federaţia Rusă.

România a jucat un rol important în salvarea unui număr foarte mare de refugiaţi din URSS: evrei, ruşi, ucraineni şi români. Numărul etnicilor evrei salvaţi a fost cel mai mare – circa 70.000 au fost lăsaţi să treacă, să se stabilească pe teritoriul României temporar şi apoi să emigreze.

Despre cercetare:

După prăbuşirea URSS, numeroşi cercetători occidentali, împreună cu cercetători din Federaţia Rusă şi Ucraina, au avut acces, în perioada administraţiei Boris Elţîn, la fostele arhive ale serviciilor secrete de la Moscova, Kiev şi alte capitale sovietice. Atunci au fost publicate materiale inedite importante privind înfometarea.

Nivelul de cunoaştere a subiectului în România este redus, asemenea în Republica Moldova în ceea ce priveşte perioada interbelică. Un motiv pentru asta este că a fost interzisă cercetarea pe durata de existenţă a URSS. În anii în care s-au produs evenimentele dramatice fiind interzisă utilizarea cuvântului „foamete” chiar în rapoartele strict secrete ale poliţiei politice. Se utilizau termeni precum „probleme alimentare”, „cazuri de distrofie”.

Despre încadrarea juridică:

În această etapă a studiului, apreciez foametea artificială din URSS ca şi crimă împotriva umanităţii şi nu ca infracţiune de genocid. Mai mulţi cercetători ucraineni afirmă că în Ucraina şi în Uniunea Sovietică politica de înfometare ar fi fost îndreptată exclusiv împotriva etnicilor ucraineni, având ca obiectiv exclusiv exterminarea acestora. Nu este aşa. De-a lungul frontierei cu România, în Transnistria de exemplu, au fost afectaţi români, ruşi, ucraineni, evrei, bulgari – întreaga regiune a făcut obiectul experimentul de exterminare, indiferent de etnie. Referitor la calificarea de sociocid trebuie menţionat faptul că nu doar ţăranii, ci şi populaţia urbană a fost afectată de foamete, mai ales în cazul anilor 1920. Încadrarea juridică necesită o analiză pluridisciplinară şi nu aparţine doar istoricilor. Calificarea înfometării drept crimă împotriva umanităţii nu reduce cu nimic caracterul diabolic şi criminal al politicii respective.

Sursa fotografiilor - blogul autorului: http://afaceriorientale.blogspot.ro/.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii