Inception: - triumful lui Christopher Nolan
Am vazut creatii de calitate indoielnica si am ajuns sa vad si creatii extraordinare, pline de profunzime, pline de magie, dar parca pana la Inception n-am vazut multe filme care sa poata fi considerate un tot, perfect.
Filmul este o epopee S.F. in care se descrie arhitectura mintii umane si parghiile subtile ce determina rationamentul. Profund, cu multe implicatii umane si psihologice, filmul te tine in priza peste 2 ore si jumatate. Nu va cumparati degeaba popcorn, nu veti apuca sa-l mancati. Pielea te furnica, gandurile iti navalesc in cap ca o herghelie de mustangi, te crispezi fara sa realizezi, esti intrigat la maxim, cam asa se poate descrie superficial experienta vizionarii lui Inception.
Dom Cobb (personajul interpretat de DiCaprio) este cel mai priceput hot din domeniul sau. Obiectul "muncii" sale nu este unul material, ci ideologic, el fiind un hot de idei. Reuseste sa intre in mintile oamenilor atunci cand acestia sunt cei vulnerabili - cand dorm - si prin abilitate si amagire, reuseste sa le fure ideile, vanzandu-le ulterior competitorilor lor.
In Inception Cobb impreuna cu echipa sa (arhitecta Ariadne - Ellen Page, Arthur - Joseph Gordon-Levitt si Eames - Tom Hardy) se infrunta cu cea mai mare provocare incercand sa implanteze o idee cat mai adanc in subconstientul unui mostenitor de portofoliu energetic.
Intr-un peisaj cinefil imbacsit de idei rasuflate, de continuari trase de par ce au esuat in Box Office, Christopher Nolan apare cu o idee cu adevarat originala si revolutionara. Cine l-a urmarit stie ca isi promisese sa faca filme cat mai profunde, cu un buget cat mai redus. Capodoperele "Memento" si "Insomnia" sunt dovada incercarilor sale. Cine le-a vazut, mai bine zis cine a ramas frapat de ele, cred ca si-a spus, precum subsemnatul, ca Nolan si-a atins maximul. Totusi in Inception nu numai ca reuseste sa se auto-depaseasca, dar vine cu o idee originala pusa in scena magistral.
Firul actiunii e extrem de greu de urmarit si inteles, totusi lucrurile se leaga extraordinar si au o logica impecabila, desi se petrec in niste teritorii extrem de subtile si abstracte. Cristopher Nolan reuseste sa puna privitorul in fata unor paradoxuri bizare si, in timp ce-si forteaza mintea sa le dezlege si/sau sa le inteleaga, este imediat bombardat cu altele. De multe ori lasam o idee deoparte, doar pentru a digera alta. Geniul regizoral al lui Nolan, condimentat cu efectele special de la Warner, dublat de maiestria artistica exceptionala sunt reteta unui film de colectie. Nici macar cel mai extins trailer nu m-a pregatit suficient pentru amploarea peliculei, Inception dovedindu-se un film extraordinar de la inceput pana la sfarsit, si nu usor descriptibil prin cateva scene care ar aparea in trailer.
Colona sonora, conceputa de Hans Zimmer, tinde de asemenea spre perfectiune si Non Je Ne Regrette Rien a faimoasei Edith Piaf va gadila extrem de placut timpanul privitorului, amplificand si mai mult (nu ca ar fi fost nevoie) suspansul peliculei. Un film de colectionat, cu o idee originala, cu un casting de exceptie si efecte speciale ce dau amploare subiectului extrem de complex. Un film la care te uiti odata cu prietena la cinema si pe care il iei pe DVD acasa doar pentru a-i obseva toate subtilitatile, toate nuantele, pe care ti-e teama ca le-ai pierdut. O capodopera cinematografica dupa care poate tanjim cu totii desi nu realizam acest lucru pana nu o vedem.
