În căutarea eroilor. Mârza Traian şi Gligor Traian, partizanii care s-au luptat cu o armată întreagă

Mârza Traian şi Gligor Traian - membri ai rezistenţei anticomuniste din munţi - şi-au pierdut viaţa într-o luptă eroică cu autorităţile comuniste. IICCMER încearcă acum să le recupereze rămăşiţele umane.
Gligor Traian
Gligor Traian (IICCMER)

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, au dat startul unei investigaţii arheologice în satul Mesentea din judeţul Alba, care are drept obiectiv deshumarea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale lui Mârza Traian şi Gligor Traian, doi partizani care au murit la 9 martie 1949 într-o confruntare armată cu cadre ale Securităţii, Miliţiei şi Armatei.

Activităţile din teren se desfăşoară în colaborare cu Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii Aiud şi Primăria comunei Galda de Jos.

Colectivul de arheologi care se ocupă de cercetări este format din Gheorghe Petrov (coordonator), Gabriel Rustoiu, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza, iar activităţile care prevăd deshumarea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale victimelor se vor desfăşura în prezenţa reprezentanţilor Parchetului Militar, care a fost sesizat de către IICCMER în acest caz.

Gruparea lui Ştefan Popa, o incursiune în istorie

"Fenomenul rezistenţei armate anticomuniste a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei. Cele mai multe formaţiuni care s-au opus regimului comunist, de orientări ideologice diverse, au existat în zona Munţilor Apuseni, pe teritoriul fostelor judeţe Alba, Turda şi Cluj. Una din aceste organizaţii a fost şi cea condusă de către Ştefan Popa, fiu de preot ortodox, născut la 17 oct. 1920 în satul Decea, com. Mirăslău, jud. Alba. Acesta a fost sublocotenent în Armata Română şi veteran de război. După terminarea războiului şi întoarcerea de pe front s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj. Ca student, şi-a manifestat sub diferite forme opoziţia faţă de regimul politic instaurat în ţară.

Din acest motiv, în primăvara anului 1948, când era student în anul III, era căutat de Siguranţă, fiind dat în urmărire pe ţară. În aprilie 1949 a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de muncă silnică. Pentru a scăpa de arestare s-a refugiat în Munţii Apuseni, în zona Vârfului Capra, situat în apropiere de comuna Întregalde, jud. Alba. Aici a pus bazele unui grup de rezistenţă armată anticomunistă, creându-şi reţele de susţinere în mai multe localităţi din zonă.

După confruntarea armată de la Bistra-Groşi din 4 martie 1949, când organizaţia anticomunistă Frontul Apărării Naţionale condusă de maiorul Nicolae Dabija a fost destructurată, Securitatea a întreprins o serie de ample acţiuni pentru capturarea partizanilor care au reuşit să scape din acea înfruntare, precum şi pentru arestarea tuturor celor care i-au susţinut. În această campanie represivă, un obiectiv important al Securităţii a fost şi anihilarea grupării conduse de Ştefan Popa, care colaborase cu maiorul Dabija şi dorea unirea tuturor organizaţiilor anticomuniste din zona Apusenilor. Îndeplinirea acestui obiectiv a căzut în sarcina Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu, condusă în acea perioadă de locotenent-colonel Gheorghe Crăciun.

Prin planurile de măsuri adoptate, în teren au fost deplasate efective din trupele de securitate şi numeroase cadre operative din structurile teritoriale subordonate Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu. Operaţiunile din teren au fost coordonate personal de către lt. col. Gheorghe Crăciun. În ziua de 6 martie a fost încercuită zona Muntelui Capra, unde gruparea lui Ştefan Popa îşi avea baza şi adăpostul principal într-o peşteră. Partizanii au reuşit să spargă încercuirea şi o parte dintre ei s-au retras pe Valea Cricăului, într-o poiană situată sub Muntele Piatra Craivii, locul fiind cunoscut sub denumirea de Bogoloaia. Aici, în ziua de 8 martie, cinci partizani au fost surprinşi într-o locuinţă sezonieră. A avut loc o confruntare armată în urma căreia trei partizani au fost împuşcaţi şi doi luaţi prizonieri. Între cei ucişi s-a aflat şi Ştefan Popa, conducătorul organizaţiei."

Mârza Traian şi Gligor Traian au rezistat eroic

"Pe baza informaţiilor obţinute prin tortură de la prizonierii capturaţi la Bogoloaia, s-a aflat că într-o casă din satul Mesentea erau adăpostiţi alţi doi membri ai organizaţiei, Mârza Traian şi Gligor Traian. Ca urmare, eforturile Securităţii s-au concentrat asupra acestui obiectiv. În dimineaţă zilei de miercuri, 9 martie 1949, şapte cadre de Securitate au înconjurat casa, fiind trimisă o femeie înainte pentru a verifica uşa de intrare. Aceasta fiind încuiată, s-a încercat forţarea ei de către securişti, care au fost întâmpinaţi din interior cu focuri de armă. Retrăgându-se pe poziţii prielnice, cadrele de securitate au deschis foc asupra imobilului.

Văzându-se că cei doi partizani baricadaţi în interior nu cedează, s-a cerut sprijin de la Alba Iulia, de unde au venit 25 de persoane din partea Miliţiei, care s-au alăturat securiştilor aflaţi la faţa locului. Asediul asupra casei a continuat cu forţe sporite, însă partizanii nu au vrut să renunţe la luptă. Ca urmare, prin Direcţia Regională de Securitate Sibiu s-a cerut sprijin militar garnizoanei din Alba Iulia, care a trimis un tun anticar şi o formaţiune de militari, care s-au alăturat în teren efectivelor de la Securitate şi Miliţie. Obiectivul a continuat să fie atacat cu tot armamentul din dotare, asupra casei fiind aruncate zeci de grenade ofensive şi incendiare. În jurul orei 17, cei din interior au încetat să mai răspundă cu foc.

Pe acest fond de acalmie au fost aduşi doi localnici, care au fost obligaţi să intre în casă pentru a verifica situaţia. Aceştia au ieşit după scurt timp afară cu armele partizanilor, anunţând că cei doi sunt morţi. La verificarea trupurilor, s-a constatat că Mârza era decedat iar Gligor grav rănit. După afirmaţiile martorilor, pentru a-i grăbi moartea, un securist a mai tras în capul lui Gligor Traian două focuri de armă.

În seara acelei zile precum şi în cursul zilei următoare, pentru recunoaşterea morţilor dar şi pentru înspăimântarea oamenilor, Securitatea a adus mai multe persoane din localităţile natale ale victimelor, dar şi oameni deja arestaţi care au făcut parte sau au susţinut organizaţiile anticomuniste din zonă. Cadavrele au fost dezbrăcate complet de haine şi expuse pe podelele unei încăperi. Mulţi oameni din sat şi din localităţile învecinate au venit însă şi din curiozitate să privească această scenă."

Casa din Mesentea

"Casa din Mesentea este situată la numărul 1, fiind prima din sat aflată pe partea stângă a drumului ce vine dinspre Galda de Jos. Imobilul este locuit şi în prezent dar a fost amplificat ulterior prin adăugarea altor încăperi, însă partea veche se păstrează aproape integral. Urmele asediului sunt încă şi acum vizibile în unele locuri de pe pereţii exteriori ai casei.

În anul 1949 casa se afla în proprietatea lui Silvia Giurgiu (n. 1919), văduvă de război şi o sprijinitoare a membrilor organizaţiilor anticomuniste din zonă. După incident ea a fost arestată şi reţinută prima dată la Securitatea din Alba Iulia, apoi transferată la Sibiu, fiind anchetată, torturată şi în cele din urmă condamnată la doi ani de închisoare pentru găzduirea celor doi partizani.

Cadavrele au fost înhumate împreună în ziua de 10 martie, într-o groapă ce a fost săpată în grădina casei unde cei doi şi-au găsit sfârşitul. După unele surse, unii reprezentanţi ai autorităţilor au propus incendierea corpurilor, lucru care însă nu s-a înfăptuit. Mormântul comun nu a fost niciodată marcat, terenul fiind folosit de-a lungul timpului pentru diverse culturi agricole.

Locul mormântului a fost stabilit cu o oarecare aproximaţie pe baza informaţiilor furnizate de câţiva martori supravieţuitori ai evenimentelor, în cursul unor reconstituiri efectuate la faţa locului. Amplasamentul gropii comune a fost însă identificat numai după efectuarea mai multor sondaje arheologice. Moartea celor două persoane nu a fost consemnată oficial nicăieri în Biografiile victimelor."

Să ne cunoaştem eroii

Mârza Traian s-a născut la 15 decembrie 1925 în satul Galtiu, comuna Sântimbru, jud. Alba. Părinţii săi au fost Mârza Ioan şi Crişan Eudochia, amândoi de religie greco-catolică. Aceştia au avut împreună patru copii, doi băieţi şi două fete, în prezent toţi decedaţi. Familia avea o stare materială relativ bună, fiind încadrată în categoria ţăranilor mijlocaşi, iar tatăl fusese primar la Galtiu în timpul guvernărilor liberale din perioada interbelică.

A urmat şapte clase primare în localitatea natală după care a rămas lângă părinţi, ocupându-se cu agricultura şi creşterea animalelor. Mârza Traian a fost încorporat în armată pentru satisfacerea stagiului militar într-o unitate militară din Bucureşti, unde a dobândit gradul de sergent. Din convingeri politice, în octombrie 1948 a dezertat din armată, s-a întors în localitatea natală şi în scurt timp s-a retras în munţi, alăturându-se partizanilor din gruparea lui Ştefan Popa.

Fratele său, Mârza Aurel (n. 1920–d. 1988), absolvent al Facultăţii de Medicină din Cluj, a fost arestat în sept. 1948 pentru activitate contrarevoluţionară, executând aproape 14 ani de detenţie în mai multe închisori şi lagăre de muncă. Dintre urmaşii şi rudele mai apropiate ale lui Mârza Traian, astăzi mai trăieşte singurul fiu al fratelui Aurel şi o fiică a uneia dintre surorile sale.

Gligor Traian s-a născut la 18 aprilie 1924 în comuna Livezile (fostă Cacova), jud. Alba. Părinţii săi au fost Gligor Irimie şi Muntean Ana, amândoi de religie greco-catolică. Cei doi au avut împreună patru copii, trei băieţi şi o fată, în prezent toţi decedaţi. În ordinea venirii pe lume, aceştia au fost Virgil, Gheorghina, Gherasim şi Traian. Familia era încadrată în categoria ţăranilor mijlocaşi, având în proprietate o anumită suprafaţă de pământ şi mai multe animale.

Gligor Traian a urmat şapte clase primare după care a rămas lângă familie, ocupându-se cu agricultura şi creşterea animalelor. Se cunoaşte că a fost încorporat în armată pentru îndeplinirea stagiului militar, însă nu se ştie când a revenit acasă. Cert este că la sfârşitul anului 1948 el era deja plecat în munţi, alături de partizani. Dintre rudele lui Traian, astăzi trăiesc mai mulţi nepoţi din partea fraţilor săi.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea şi analizarea din punct de vedere ştiinţific a perioadei totalitare şi a consecinţelor sale.

În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea şi implementarea unor instrumente educaţionale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile şi drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva şi publica documente referitoare la memoria exilului românesc.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne