Împăratul Yang din Dinastia Sui, un tiran ambiţios, dar neglijent

Yang Guang (569 – 618 d.Hr.), Împăratul Yang, a fost cel de-al doilea împărat al Dinastiei Sui. Este considerat de mulţi istorici chinezi drept un împărat rău famat, însă el a pus în practică în timpul domniei sale mai multe proiecte mari de construcţii, inclusiv Marele Canal, care este funcţional şi astăzi.

Născut într-o familie aristocrată, el a fost înzestrat cu un talent literar şi militar extraordinar. Ca prinţ tânăr, şi-a ascuns cu atenţie orgoliul şi iubirea plăcerilor fizice pentru a-şi croi drumul către coroană. Atunci când bătrânul împărat a descoperit adevărata faţă a fiului sau, a fost prea târziu. Yang Guang a urcat pe tron după ce şi-a asasinat tatăl şi şi-a ucis fratele şi pe alţi potenţiali concurenţi din cadrul familiei.

La începutul domniei sale, Yang Guang a iniţiat multe reforme pozitive pentru a-şi îmbunătăţi domnia. El a înfiinţat un nou sistem imperial de examinare pentru a selecta funcţionari publici calificaţi fără a ţine seama de nivelul social al familiei acestora. Datorită interesului său pentru literatură, împăratul a dat ordin să fie găsite şi conservate cărţile clasice şi literatura pierdute în timpul războiului. Pentru că a modificat legile aspre, făcându-le mai indulgente, popularitatea sa a crescut şi unele îndoieli pe care poporul le avea faţă de el au fost risipite.

Cu toate acestea, Yang Guang a lansat o serie de proiecte mari şi costisitoare, inclusiv mutarea capitalei mai aproape de regiunea de est şi construirea Marelui Canal pentru a înlesni deplasarea armatei şi transportul alimentelor între prospera regiune sudică producătoare de orez şi regiunea nordică afectată de război. S-a spus că peste două milioane de oameni lucrau la construcţia noii capitale în fiecare lună, ei fiind apoi mutaţi să lucreze la Marele Canal.

Finalizarea Marelui Canal, o arteră de apă de peste 5000 de km lungime, nu a reprezentat doar un impuls semnificativ pentru sistemul de transport naţional, dar acesta i-a permis împăratului să deţină un control ferm asupra afacerilor militare şi politice din sud. Comerţul dintre sud şi nord a luat tot mai mult amploare, având efecte importante asupra schimburilor culturale în istoria Chinei.

Întrucât nu a fost chibzuit, importanţa acestor proiecte a fost serios subminată de împăratul însuşi atunci când vanitatea şi plăcerilor l-au dominat tot mai mult. El a folosit frecvent Marele Canal pentru excursiile sale de lux şi pentru transportul unor pietre rare, comori şi plante pentru palatul şi parcurile regale. Cheltuielile exagerate pentru construcţia palatului şi ornamentelor grandioase au provocat tot mai mult nemulţumire, în timp ce stilul său de viaţă depravat era dispreţuit de către intelectuali.

Numărul total al persoanelor implicate în proiectele sale a fost estimat la opt milioane, femeile trebuind să muncească în locul bărbaţilor atunci când aceştia erau plecaţi. În loc să dea naţiunii puţin răgaz, împăratul s-a lansat mai târziu în câteva aventuri militare. În partea de sud el şi-a extins cu succes teritoriul în Vietnam, iar la nord, în interiorul Asiei, însă ambiţia sa de a cuceri Coreea s-a dovedit a fi un eşec fatal care a dus în cele din urmă la căderea lui.

A fost ucis într-o lovitură de stat la vârsta de 49 de ani, pe când se confrunta cu revolte de amploare.