Iluzia democraţiei în UE: Comisia nu ţine cont de voinţa a peste un milion de cetăţeni

Experti realizand fertilizare in vitro.
Experti realizand fertilizare in vitro. (SAEED KHAN / AFP / Getty Images)

Iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi”, care cere UE să înceteze finanţarea activităţilor ce includ distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetării, ajutorului pentru dezvoltare şi sănătate publică, a obţinut peste un milion de semnături în statele membre, dar a fost respinsă prin veto în ultima zi de Comisia Europeană. Daniela Păun, coordonatoarea pentru România a ICE, explică într-un amplu interviu acordat Epoch Times ce forţe şi lobby-uri s-au opus la nivel european, în contextul europarlamentarelor şi de ce argumentele Comisiei nu stau în picioare. În opinia ei, o „Comisie surdă a luat o decizie contrară cerinţelor democratice şi etice”.

Epoch Times: Cum vă explicaţi respingerea de către Comisia Europeană prin veto a Iniţiativei Cetăţeneşti „Unul dintre Noi”? Cât mai contează ICE-urile dacă sunt respinse atât de uşor?

Iniţiativa cetăţenilor europeni (ICE) este un mecanism de democraţie participativă creat de Tratatul de la Lisabona, prin care un milion de cetăţeni pot introduce un proiect de lege în mecanismul legislativ de la Bruxelles. Anterior înfiinţării ICE, Comisia Europeană, “guvernul” UE deţinea privilegiul absolut al acestor iniţiative legislative înaintate Parlamentului. Comisia Europeană trebuie să aprobe obiectivele unei ICE. Fără această aprobare nu se poate începe strângerea semnăturilor.

ICE ”Unul dintre Noi” a strâns cel mai mare număr de semnături, chiar mai mare decât “Right2Water”. Semne neliniştitoare, care indicau o posibilă respingere a propunerilor legislative ale unei ICE, au fost evidente chiar înaintea audierii “Right2Water” din februarie 2014. Deşi organizatorii au fost felicitaţi de către Comisia Europeană, nici obiectivele acestei ICE nu au fost traduse în propuneri legislative înaintate Parlamentului UE. Răspunsul Comisiei Europene invoca faptul că UE are deja politici numeroase în care obiectivele “Right2Water” ar trebui să se regăsească.

Audierea ICE “Unul dintre Noi” a fost stabilită pe 10-11 aprilie, iar 28 mai era ultima zi la dispoziţia Comisiei Europene pentru un răspuns. Preşedintele Comisiei Europene José Barroso afirma înaintea audierii că nu are sens să se înainteze o propunere legislativă, invocând terminarea mandatului Parlamentului UE. În aceeaşi perioadă au existat şi alte opinii puţin încurajatoare: Viviane Reding, comisar UE pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie susţinea în timpul dezbaterii publice din martie 2014 de la Amsterdam că ICE sunt un “try out”, adică un experiment; iar Dacian Cioloş, comisar european pentru agricultură spunea la Bucureşti, pe 17 martie, că e dificil pentru colegiul Comisarilor să ia o decizie în sensul înaintării unei propuneri legislative, dar că ICE care au strâns numărul cerut de semnături trebuie să rămână pe masa de lucru a Comisiei şi să fie repuse în discuţie de noua Comisie Europeană.

Audierea publică s-a desfăşurat în condiţii extrem de vitrege. Faptul că, iniţial, aproape 85-90% din timpul audierii a fost pus la dispoziţia unor comisari şi europarlamentari care în majoritate au negat faptul ştiinţific că viaţa fiecărei fiinţe umane începe la concepţie, a demonstrat o disponibilitate extrem de redusă de a asculta argumentele susţinute de aproape 2 milioane de cetăţeni ai UE. Europarlamentarii socialişti Michael Cashman (Marea Britanie), Françoise Catex (Franţa) şi eurocomisara pentru cercetare Máire Geoghegan-Quinn (Irlanda), cărora li s-au alăturat doamna Ulrike Lunacek (Partidul Verzilor), au apărat cu mult entuziasm interesele celor care îşi vedeau ameninţate conturile bancare prin oprirea finanţărilor UE pentru avort şi cercetarea pe embrioni umani. Numai prin ameninţarea cu boicotarea audierii au reuşit experţii ICE “Unul dintre noi” să-şi prezinte argumentele. Un adevărat război mediatic şi al declaraţiilor politice s-a dezlănţuit după audiere. D-l Hannes Swoboda, preşedintele grupului Socialiştilor şi Democraţilor ne-a adus imediat numeroase acuzaţii nefondate: “Apreciem implicarea democratică a cetăţenilor, dar ceea ce este prezentat drept o Iniţiativă cetăţenească europeană este, de fapt, ceva finanţat de extremişti religioşi pe canale politice. Aceştia sunt strâns legaţi de organizaţii care fac lobby în SUA împotriva drepturilor femeilor şi a persoanelor LGTB din Africa.” (...)

În România, cunoaştem prea bine efectele dezastruoase ale avortului “sigur”- legal, încă din 1957: cea mai mare mortalitate maternă din UE.

Irlanda, unde până în decembrie 2013 avortul a fost total interzis, şi Chile, altă ţară cu avort ilegal, sunt statele care au cea mai redusă mortalitate maternă din lume. Rămâne întrebarea: de ce nu consideră Comisia Europeană oportun să oprească finanţarea uciderii viitorilor cetăţeni ai unei ţări sărace şi să pună la dispoziţia acestora tehnologia necesară pentru sănătate maternă reală şi locuri de muncă în primul rând pentru bărbaţi, lăsând mamelor sănătoase posibilitatea de a-şi îngriji copiii?

Comisia a exercitat o putere nelegitimă, deoarece Parlamentul European trebuie să se pronunţe politic pe fondul iniţiativei, şi nu CE.

A fost iniţiativa cetăţenească ”Unul dintre noi” o temă în alegerile europarlamentare?

În perioada de campanie electorală, chestionarul de bioetică ”Unul dintre Noi” a fost prezentat unui mare număr de candidaţi din toate ţările UE. Au fost partide care au promis spontan să susţină obiectivele ICE “Unul dintre Noi” precum Partidul Noua Republică în România. Numeroşi eurocandidaţi pro-life şi pro-familie au fost aleşi. De exemplu 30% dintre noii europarlamentarii francezi aparţin acestei categorii. În Irlanda au fost sancţionaţi prin vot negativ majoritatea celor care au votat pentru legalizarea avortului.

Un număr crescut de europarlamentari în favoarea vieţii poate reprezenta o serioasă ameninţare pentru finanţele celor care depind de fonduri UE şi deja au influenţă asupra Comisiei Europene. Faptul că ICE “Unul dintre Noi” a fost respinsă de Comisie demonstrează cât de mare este această influenţă şi cât de puţin au contat transparenţa, democraţia şi etica. Răspunsul Comisiei Europene conţine elemente din scrisorile de protest ale acestui lobby. În plus, ni se comunică: “comunitatea internaţională a inclus în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM): reducerea mortalităţii materne şi asigurarea accesului universal la sănătatea reproducerii.” Ori aceste “Obiective de Dezvoltare ale Mileniului” au fost stabilite la ONU de funcţionari care nu au consultat niciodată opinia popoarelor statelor cărora li se adresează. Şi atunci ne întrebăm: cât de reală este democraţia din UE dacă legile, politicile publice ale UE nu se hotărăsc la Bruxelles, ci la New York? (..)

Va urma partea a doua a interviului

Daniela Păun este medic şi coordonator pentru România al iniţiativei ”Unul dintre noi”.