Hassan Rohani este speranţa reformiştilor în Iran

Hassan Rohani, un cleric şiit cu un lung trecut revoluţionar, a devenit în mod surprinzător preşedinte al Iranului din primul tur al alegerilor, drept candidat al consensului din partea sectorului reformist moderat al regimului islamic. Cu alegerile care prevedeau o luptă între ultraconservatorii islamici, şansele lui Rohani erau foarte mici şi totuşi încă din primele momente el s-a plasat în frunte cu puţin peste 50% din voturi, într-un scrutin cu o rată de participare de 72,7%, potrivit informaţiilor ministrului de interne, Mustafa Mohamed Nayar, citat de ziarul Las Provincias.

Născut la 12 noiembrie 1948 în oraşul Sorje, din provincia de nord Semnan, el a intrat la vârsta de 13 ani la centrul religios musulman din provincia sa şi ulterior a plecat la Qom, unde se află principalele seminarii ale Islamului şiit. Rohani, considerat un pragmatic şi un apropiat al fostului preşedintele reformist moderat Akbar Hashemi Rafsanyani, are relaţii bune şi cu liderul spiritual, ayatollahul Ali Khamenei, cu care a colaborat încă din epoca războiului cu Irakul, între 1980 şi 1988. Începând din 1969, cu zece ani înainte de Revoluţia Islamică condusă de ayatollahul Khomeiny, el a îmbinat studiile religioase cu cele laice la Universitatea din Teheran, iar în 1972 şi-a luat diploma în drept.

Rohani a fost un susţinător al ayatollahului Khomeiny încă de la 17 ani, când a început să străbată ţara pentru a face campanie împotriva shahului Mohamed Reza Pahlevi, care guverna dictatorial ţara, motiv pentru care a fost înregistrat ca element reacţionar de poliţia politică Savak a regimului. În 1977, cu doi ani înainte de Revoluţia Islamică, a fost primul care i-a dat lui Khomeiny titlul de imam, care l-a consfinţit drept maxima autoritate religioasă a ţării, într-o ceremonie care a avut loc la moscheea Marelui Bazar din Teheran. După ceremonie a fost din nou urmărit de poliţie, iar la recomandarea clericilor a fugit din ţară şi s-a refugiat în Marea Britanice unde a urmat un master în Drept Constituţional la Universitatea din Glasgow.

Reîntoarcerea sa în Iran a coincis cu cea a ayatollahului Khomeiny, la începutul anului 1979, iar din acel moment a ocupat mai multe funcţii, atât în comandamentul militar în timpul războiului împotriva Irakului cât şi în viaţa politică a ţării. În perioada 1980 - 2000 a fost parlamentar, membru al Adunării Constituante şi în Consiliul de Discernământ, unde a condus Centrul de Studii Strategice ale Iranului. În timpul războiului cu Irakul (1980 -1988,) a ocupat mai multe funcţii şi a fost membru timp de şase ani în Consiliul Superior al Apărării, alături de Khamenei şi de Rafsanjani, ultimul devenind mentorul său şi conducând Ministerul Forţelor Aeriene ale ţării.

În perioada 1989 - 2005, Rohani, în timpul guvernelor reformiste ale foştilor preşedinţi Rafsanjani şi Khatami, a ocupat postul de secretar al Consiliului Suprem de Securitate Naţională, iar în ultimii doi ani a fost însărcinat cu negocierile internaţionale privind dosarul nuclear al Iranului. Din anul 2003, când au început divergenţele între Iran şi Agenţia Internaţională a Energiei Atomice (AIEA), Rohani a condus negocierile internaţionale şi a convenit unele măsuri de încredere şi a pus capăt unor activităţi ale programului nuclear iranian, care au calmat oarecum apele pe plan extern. Este căsătorit, are trei băieţi (din care unul a murit) şi două fete.