Guo Ziyi, marele general care a salvat dinastia Tang de unul singur

Guo Ziyi, marele general care a salvat dinastia Tang de unul singur
Guo Ziyi, marele general care a salvat dinastia Tang de unul singur (Jessica Chang / Epoch Times)

Guo Ziyi (697 – 781 d. Hr.) a fost un celebru general din perioada de mijloc a Dinastiei Tang. Datorită eforturilor sale semnificative, dinastia Tang a fost salvată de ocupaţia rebelilor în câteva ocazii critice.

Odată, armata rebelilor ocupase un munte, şi deţinând o mare parte din teritoriu, armata Tang era dezavantajată. Guo Ziyi a trimis patru mii de soldaţi pe cai spre partea din spate a muntelui, ordonând armatei Tang, rămase în faţă, să se retragă, inamicul fiind ademenit să părăsească poziţia avantajoasă. Imediat ce inamicul a părăsit muntele, cavaleria Tang l-a ocupat, schimbând steagurile. După care, armata Tang a făcut un viraj în formă de U, întorcându-se la luptă, inamicul fiind imediat înfrânt.

Realizarea lui Guo a provocat, în curând, gelozia altora. Un cancelar trădător i-a înscenat ceva pentru care împăratul l-a demis din funcţia de militar. La scurt timp după retrogradarea lui, forţele inamice au lansat un atac surpriză în capitala Chang'an în timp ce armata era departe. Împăratul, neavând de ales, l-a restabilit pe Guo, ordonându-i să lupte impotriva inamicului. Fără nici un soldat, Guo a fost nevoit să meargă spre linia frontului cu numai douăzeci de războinici locali, recrutând armata pe drum. Reputaţia lui militară i-a fost de mare ajutor, el adunând peste zece mii de adepţi înainte să ajungă la marginea capitalei. La acel moment, împăratul fugise, capitala fiind luată cu asalt de peste două sute de mii de soldaţi ai inamicului.

Inamicului i s-a părut suspect să ia capitala cu o rezistenţă atât de mică, iar Guo a decis să profite de această suspiciune. El a trimis o trupă spre muntele din apropierea capitalei, a aprins zeci de mii de făclii, bătea tobe şi făcea zgomote specifice instruirii militare. Între timp, a trimis câţiva călăreţi să patruleze la distanţă vizibilă de zidul oraşului, prefăcându-se că urmează să se apropie o armată mare în curând. Spionii au fost trimişi spre capitală pentru a răspândi zvonuri, cum că: “Generalul Guo s-a întors! Generalul Guo s-a întors! Armata Tang se întoarce!” Zguduit de aceste trucuri, inamicul a părăsit capitala în panică.

Dinastia Tang s-a confruntat cu o altă criză când Guo avea cam şaptezeci de ani. Armata rebelă a format alianţă cu statele vecine şi a atacat statul Tang din toate direcţiile, cu mai mult de trei sute de mii de soldaţi. Încă odată lui Guo i s-a ordonat să apere statul Tang şi el s-a grăbit spre front. El a auzit că liderul rebel a murit recent din cauza bolii, iar între diferitele armate inamice existau conflicte. Aşa că, Guo a decis că a venit timpul să despartă uniunile inamice.

Liderul inamicilor era un general care îl cunoscuse pe Guo cu decenii în urmă şi îl admira foarte mult, doar că el credea în zvonul morţii lui Guo. Astfel, Guo a decis să-l viziteze singur pe general chiar în tabăra inamicului, în ciuda protestelor puternice din partea altora.

Când Guo a ajuns în tabăra inamicului cu câţiva soldaţi, toţi au înmărmurit. Guo şi-a scos calm armura şi a pus jos suliţa, îndreptându-se spre tabăra generalului. Generalul a rămas şocat, dar şi foarte bucuros să-l întâlnească pe Guo. Guo a reuşit să-l facă pe general să se răzgândească, ei şi-au promis să nu mai lupte niciodată unul împotriva celuilalt, generalul retrăgându-şi armata înapoi spre statul său. Încă o dată Guo, de unul singur a salvat dinastia Tang.

Generalul Guo Ziyi a câştigat mare respect din partea tuturor. Împăratul i-a fost atât de recunoscător pentru contribuţie, încât i-a tratat familia şi urmaşii cu mare onoare. După moartea sa la vârsta de 85 de ani, Guo a fost divinizat în religia populară.