Groenlanda: Unul din ultimele locuri minunate de pe Pamant

In timp ce priveam prova navei MV Fram al Hurtigruten Cruise Line taind prin apele gri ale Oceanului Arctic pe langa coasta de est a Groenlandei, un jet de apa a tasnit in aer. In cateva minute nava a fost inconjurata de jeturi de spuma tasnitoare de parca ar fi fost semnale prietenoase din adancurile oceanului.

Apoi, un spate lat si negru a taiat apa si s-a scufundat sub prova navei, coada cocosatei fluturand pentru un moment inainte sa dispara. Marea a parut sa fiarba cu balene, cocoase si aripi, leviatani enormi cu piele groasa care s-au ridicat sa ne verifice.

Asta este Groenlanda!

Croaziera de aventura din Groenlanda a fost plina de aceste momente - o foca cu gatul inelat stand la soare pe o banchiza de gheata, un ghetar producand un munte de gheata albastra, o tanara gasca de mare cu aripi de un metru jumate ridicandu-se pe curentii de aer din capatul portului.

Groenlanda este cea mai mare insula ne-continentala din lume. Are putin peste 2 milioane de km patrati de roca acoperita de o patura masiva de gheata si este o noua destinatie atractiva pentru calatorii priceputi. Avand roci care dateaza de la crearea planetei, insula este atat unul din cele mai vechi locuri de pe Pamant cat si unul din cele mai noi.

Greutatea in scadere a paturii de gheata care se topeste rapid, permite insulei sa se ridice deasupra oceanului, iar roca expusa capata treptat sol nou. Conform geologilor, 50% din rezervele nefolosite de petrol ale lumii sunt deasupra Cercului Arctic, iar Groenlanda, cu bogatia sa potentiala de minerale, a fost intitulata viitorul Dubai al Nordului.

O ciocnire de culturi

Bastinasii inuiti sunt prietenosi cu vizitatorii si incearca sa isi ascunda nepriceperea in complexitatile noului secol. Insa conflictele dintre societatea tribala bazata pe vanatoare si recoltare, care are radacini in urma cu aproape 1000 de ani, si conglomeratele multinationale ale secolului 21 se strecoara sub fatada culturala placida a insulei.

Nicaieri nu este istoria conflictului antic dintre culturi mai evidenta decat in capitala Nuuk de pe coasta de vest.

In Muzeul National al Groenlandei se afla mumiile a doua femei inuite si a unui copil, gasite ingropate langa o mica asezare din Qilakitsoq. Ingropate aproximativ in 1475, mumiile au fost gasite la cateva mile de ramasitele Brattahlid, locul fermei dezvoltatorului imobiliar viking, Erik cel Rosu.

In 985, exilat de la casa sa din Islanda pentru crima, Erik a condus un grup de colonisti scandinavi pana in varful de sud al Groenlandei, unde au infiintat ferme de-a lungul coastei. Pe masura ce gheata dintr-un climat din ce in ce mai rece s-a apropiat de sud, la fel au facut si inuitii care vanau mamifere marine. Cele doua culturi nu s-au amestecat, iar pana la mijlocul secolului 15 vikingii au plecat, iar inuitii le-au ocupat pamanturile.

Mostenirea lui Erik cel Rosu

Cand nava noastra a ajung la Brattahlid, ne-am transbordat in mici barci ale cercului polar pentru a ajunge la tarm. Ferma lui Erik arata idilica in lumina de dupa amiaza tarzie. Un covor gros de iarba verde si flori salbatice acopereau dealurile pline de oi si ponei, iar prin ele curgea un mic parau. Pe roca, deasupra terenului nostru, statea o statuie puternic inarmata a fiului lui Erik, Leif, care vegheaza asupra tinutului fermei tatalui sau.

Erik a ales cu intelepciune acest loc pentru casa sa, pe un promontoriu stancos cu o vedere larga la mare. Reproduceri ale caselor lungi traditionale vikinge si o mica bisericuta crestina construita de sotia sa, Thjodhildr, ne-au salutat.

O reconstructie a razboiului de tesut din lemn sculptat al Thjodhildr statea la capatul unui sant de foc care strabatea intreaga casa.

Suficient de ciudat, casa lunga nordica era aproape identica cu casa de iarna traditionala inuita pe care o vazusem cu cateva zile in urma in Tasiliik pe coasta de vest, chiar langa ascunzatoarele de reni aliniate langa pereti.

Pentru a completa iluzia de calatorie in timpurile vikinge, un ghid local numid Eadda, imbracat in haine medievale, si-a deschis bratele sa ne pofteasca si sa ne povesteasca istoria asezarii scandinave.

Conform Eaddei, ultima referire cunoscuta la vikingi a fost o nunta tinuta in 1408 la ferma lui Erik. Dupa aceea este numai tacere si povestea succesorilor vikingilor, mumiile Qilakitsoq.

Minunile geologice

Cu toate ca Groenlanda este presarata cu orase, mine si sate de pescuit abandonate, insula este mai mult decat o inregistrare a luptei omului pentru supravietuire intr-un mediu ostil. Ofera o lectie importanta despre fortele geologice care formeaza neincetat Pamantul.

Skjoldungen este o insula langa coasta de est a Groenlandei, iar nava noastra nu a putut niciodata inainte sa navigheze in jurul ei din cauza ghetei ingramadite. Acum, pe masura ce intram in fiordurile inguste, varfuri plutitoare care imi aminteau de coasta de vest a Scotiei se ridicau abrupt din apa.

In afara de zgomotul produs de nava, linistea era absoluta. Sculpturi mari abstracte de banchize de gheata pluteau indepartandu-se de ghetarii care le-au produs. Rauri de gheata stralucitoare albastra risipeau rocile verticale care, cu formele lor rasucite si contorsionate, marcheaza activitatea vulcanica ce a creat peisajul. Linii negre de oxid de magneziu depozitate de gheata topita pictau fata stancilor ca niste linii Mondriane.

Cea albastra este gheata cea mai veche, ne-a spus geologul rezident de pe MV Fram. Greutatea apei inghetate a apasat suficiente bule de oxigen in afara pentru a forma un strat tare de albastru clar care arata ca o marmura translucida.

Frumusete inghetata UNESCO

Stancile s-au terminat, iar noi am iesit in pasajul Skjoldungen in Golful Koge. In diagonala de-a lungul insulei Groenlanda statea UNESCO World Heritage Site al fiordului de gheata Ilulissat, cel mai mare ghetar producator de banchize din lume. Insa Golful Koge isi merita banii.

Ingramadit cu iceberguri, unele pana la 100 de metri inaltime, este aproape de locul unde Fridtjof Nasse, exploratorul norvegian, a plecat in august 1888 pentru a traversa pe jos patura de gheata a Groenlandei. Vanzand muntii uriasi de gheata care pluteau in tacere pe langa Fram intr-un peisaj neiertator, nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la Titanic si tragica intalnire cu unul din acestia.

Sosind la cel mai mare port de pe coasta de est, Tasiliik, am lasat frigul in spate. Nava a fost salutata de un cor prietenos de caini de sanie pe masura ce orasul aparea din ceata ca un Brigadoon al Groenlandei. Sub o noua asezare bisericeasca aflata in varf, case colorate stralucitor erau imprastiate de-a lungul dealurilor stancoase ca o colectie de Lego pentru copii.

De la doc, am plecat sa urcam pe deal pana la biserica pentru a asculta Corul Tasiliik, iar familiile inuite plimbarete ne zambeau timid.

Aceasta este Groenlanda, o noua biserica construita pe stanca dinaintea dinozaurilor, straveche si moderna, prietenoasa si rigida, inghetata in timp si cu planuri de viitor, unul din cele mai minunate locuri de vizitat de pe Pamant.

Susan James este o scriitoare din California care a trait in India si Marea Britanie. Este specializata in arta si istorie si a scris despre Drumul Matasii din China, Anglia lui Henrich al VIII-lea si scena artei din Singapore.