Gavrilă Ogoranu “demitizat” sub egida IICCMER

Jockey Club, "Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România", în prim plan dl Octav Bjoza, preşedinte AFDPR
Jockey Club, "Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România", în prim plan dl Octav Bjoza, preşedinte AFDPR (Epoch Times România)

Miercuri 18 aprilie la sediul Jockey club din Str. Episcopiei nr. 9 s-a desfăşurat evenimentul "Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România".

Manifestarea, organizată de Institutul Ellie Wiessel (prin prezenţa lui Alexandru Florian) împreună cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (Dinu Zamfirescu şi alţii) s-a ţinut într-o sală plină până la refuz, ticsită cu foşti deţinuţi politici, simpatizanţi legionari, membri ai comunităţii evreieşti, istorici şi ziarişti într-o atmosferă cel puţin bizară, încărcată de tensiune.

A luat cuvântul din partea organizatorilor în principal controversatul istoric Wiliam Totok, cu o prelegere de 40 de minute, al cărei scop a părut că este demitizarea dlui Ion Gavrilă Ogoranu (sau poate a luptei anticomuniste în munţi, sau poate a mişcării legionare, nu mi-e clar încă), unul dintre cei mai cunoscuţi luptători anticomunişti, acuzat în mai multe rânduri de apartenenţa sa la mişcarea legionară.

Evenimentul mi-a ridicat mai multe semne de întrebare.

S-o iau de la intrare: afişul manifestării - pare făcut în grabă, înfăţişând un pumn (simbolul luptei de clasă a comuniştilor împotriva exploatatorilor) şi nişte sârmă ghimpată, mă gândesc simbol al lagărelor - sau poate a luptei în munţi? că al demitizării în niciun caz). Părea mai degrabă un afiş comunist plin de simboluri trântite aiurea făcut de tineri profani, decât unul care avea de a face cu anti-comunismul din munţi.

Al doilea semn de întrebare – mare - legat de organizatori. Este firesc ca Institutul Ellie Wiessel să fie interesat de organizarea unei dezbateri privind eventualele crime comise împotriva comunităţii evreieşti (deşi nu am auzit că rezistenţa anti-comunistă din munţi şi-a propus vreodată asta). Întrebarea este: care a fost însemnătatea prezenţei IICCMER ca organizator la un asemenea eveniment? Din câte am reuşit să-mi dau seama până acum, IICCMER nu are ca obiect studierea crimelor lui moş Ion Gavrilă Ogoranu, nici a crimelor legionarilor, şi nici a crimelor comise de rezistenţa anti-comunistă din munţi.

O altă problemă a fost expunerea dlui Totok, ce s-a voit „strict istorică, pe documente”. Cu toate acestea prelegerea a fost presărată cu scăpări serioase pentru un istoric. În sprijinul „demitizării” dlui Ogoranu a fost menţionată o remarcă extrem de xenofobă la adresa evreilor, postată pe internet pe una dintre paginile simpatizanţilor Mişcării Legionare (de prin 2010 din câte am reţinut), un film artistic, creat şi el mult după moartea dl Ogoranu. Ba chiar şi (!) scandalul creat de o cerere xenofobă de sterilizare a femeilor rome, stârnit anul acesta.

Nu a fost expusă legătura dintre dl Ion Gavrilă Ogoranu decedat în 2006, sau rezistenţa anti-comunistă din munţi, şi aceste incidente, astfel că menţionarea lor în context mi s-a părut manipulativă.

Prea-desele afirmaţii îndoielnice care au presărat expunerea dlui Totok - de ex. cum că nu ar exista date istorice despre mişcarea de rezistenţă anti-comunistă, cum că membrii acesteia erau criminali de război, etc. etc.) au redus valoarea evenimentului la zero, transformând o expunere ce s-a voit profesionistă, într-o simplă însăilare de fapte care aducea a propagandă – singurul său efect fiind că a reuşit să irite mai mulţi istorici aflaţi în sală care au protestat- cel mai notabil fiind Liviu Pleşă.

Nu în ultim rând prestaţia organizatorilor a fost lamentabilă. Într-o sală ce-i drept tensionată, organizatorii s-au pretat la a fura (la propriu!) microfonul din mâna unui simpatizant legionar care vorbea calm - deşi nu la obiect - au admonestat publicul care "a îndrăznit" să-l aplaude prea puternic pe dl Octav Bjoza preşedintele AFDPR (ce a ţinut o echilibrată şi frumoasă prezentare despre crimele comunismului, menţionând în prealabil, pentru a calma spiritele, că nu a avut/are simpatii legionare). Ba chiar am avut surpriza ca la sfârşitul evenimentului să aud un organizator din partea IICCMER permiţându-şi să califice publicul cu apelativul „castraveţi”.

Un eveniment născut mort, din mai multe considerente.

Crimele sistematice comise împotriva oricăror comunităţi etnice, religioase, etc (inclusiv a celei evreieşti) în numele vreunei ideologii, sau vreunui satrap sunt îngrozitoare, punct. Nu este nevoie să fii evreu pentru a înţelege asta, ci doar om sănătos la minte.

Pe de altă parte, atrocităţile nu au nevoie de discursuri cu politizare, manipulare, coafare, furturi de microfon şi intimidări, asemenea lucruri echivalând după părerea mea cu întinarea memoriei victimelor respective.

Dacă evenimentul a dorit să convingă publicul că dl Ion Gavrilă Ogoranu nu poate fi folosit drept reper moral – nu cred că a reuşit. Cei care ştiu cine a fost Ion Gavrilă Ogoranu sunt în general avizaţi în ale istoriei, şi nu pot fi lesne convinşi de expuneri tendenţioase. Iar dacă este vorba de a convinge pe cineva de ceva, oamenii pot fi convinşi cu raţiune, principii morale sănătoase, şi – în cazul poporului român veşnic tras pe sfoară – cu fapte, sinceritate absolută şi lipsa oricăror manipulări şi agende.

Rezistenţa anti-comunistă din munţi este un fenomen cu care avem de ce să ne mândrim, ca popor. Că ar fi fost îndreptată împotriva evreilor mi se pare o scorneală (adevărat, nu sunt istoric). Ce-i drept, nu a fost o mişcare paşnică, sau non violentă, dar la urma urmei poate că protestele non-violente împotriva celui mai satanic regim (impus cu tancul şi prin trădări şi crime, la noi) din câte a cunoscut istoria ar fi fost de neconceput.

Membrii ei marcanţi au manifestat calităţi neobişnuite pentru care merită aplaudaţi - curaj, credinţă în Dumnezeu, spirit de sacrificiu - şi şi-au pus vieţile pe taler pentru a se opune unui sistem criminal care a afectat pe toată lumea şi care a creat sute de milioane de morţi.

În mod natural mulţi dintre ei, inclusiv dl Ion Gavrilă Ogoranu, de care nu ştiu să fi incitat la ură împotriva evreilor sau a vreunei minorităţi, au ajuns şi au rămas peste vreme reperele morale ale unei părţi infime a societăţii româneşti. O societate care nu a beneficiat nici până în momentul de faţă de un proces al comunismului.

Pentru a fi liberi şi a ieşi din mocirla morală care ne înconjoară, cred că avem nevoie de Adevăr. Neîntinat. În nici un caz de manipulări.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii