FMI va include China în coşul SDR

Coşul este numit SDR (Special Drawing Rights sau Drepturi Speciale de Tragere) şi Fondul Monetar Internaţional evaluează conţinutul acestuia la fiecare 5 ani, inclusiv în 2015.

După ce a fost anunţată în privinţa unei includeri în acest an, yuanul chinez a primit în cele din urmă aprobarea.

“Renminbi respectă cerinţele pentru a fi o valută ‘cu utilizare liberă’ şi, în mod corespunzător, membrii propun comitetului executiv ... să o includă în coşul SDR în calitate de cea de-a cincea valută”, a declarat în 13 noiembrie şefa FMI Christine Lagarde.

Decizia finală a comitetului executiv al FMI va fi luată în 30 noiembrie, dar va fi doar o formalitate.

Şi totuşi, nimeni nu este entuziasmat în privinţa acestei mişcări, care anterior a fost lăudată ca un progres semnificativ.

“SDR-ul nu are o relevanţă pentru pieţele de zi cu zi”, susţine Fraser Howie, autor al cărţii Red Capitalism.

Problema cu SDR-ul este aceea că, de fapt, nu conţine nimic. Este doar evaluarea unui coş cu valute diferite (dolar, euro, lira sterlină, yenul japonez, renminbi) şi există doar ca o unitate de cont, folosită de FMI.

Dacă o ţară membră a FMI are nevoie de una sau de toate acele valute, poate să-şi vândă “drepturile speciale de tragere” şi să obţină bani cash. Dar înainte de asta, totul este fum şi iluzie.

“În circumstanţe normale nu există o creştere a cererii pentru o valută doar pentru că aceasta se află într-un coş SDR”, scrie Mark Williams de la Capital Economics.

Prestigiu

Aşadar care sunt beneficiile pentru China? În principal, este vorba de prestigiu.

“Nu există niciun dezavantaj, a existat puţină rezistenţă din moment ce este o chestiune de care doar unora din comunitatea internaţională le pasă şi există puţin prestigiu atunci când ţi se cere să te alături unui club mic, chiar dacă numai puţini au fost conştienţi înainte de existenţa acestuia”, scrie Williams.

Imaginea economică globală ar putea fi de asemenea influenţată de decizia FMI, conform Dianei Choyleva, economist şef la Lombard Street Research.

“Dacă yuanul este inclus în coş atunci probabil vom vedea o depreciere a monedei chineze, dar va fi o depreciere mai treptată doar prin puternica intervenţie a autorităţilor pentru a o face mai treptată”, susţine ea.

În ciuda importanţei relative a acestui eveniment, Fraser Howie consideră că FMI ar fi trebuit să monitorizeze China pentru o perioadă mai mare de timp înainte să aprobe intrarea valutei sale în SDR.

“Nu ai pur şi simplu o valută tranzacţionată liber doar pentru că aşa spui tu. Eu, precum şi FMI, am dori o perioadă mai lungă de timp în care să vedem aceste reforme în practică. Cum va răspunde China în momente de criză”, se întreabă el, făcând referire la deciziile proaste luate de guvernul comunist în cazul prăbuşirii bursei chineze în această vară.

China a stânjenit forţele pieţei în loc să le lase să se desfăşoare şi Howie consideră că Beijingul ar putea face la fel atunci când renminbi va fi tranzacţionată liber. China a indicat că ar dori să aibă o convertibilitate totală până în 2020.

“După ce s-a spart bula bursei de valori, ei [guvernul chinez] au continuat să preseze pieţele, au retras drepturile de a face comerţ, au creat un mediu în care oamenilor le este frică să facă comerţ chiar dacă nu au făcut nimic greşit”, susţine Howie.

Totuşi, FMI şi-a luat unele măsuri de precauţie. În loc să accepte yuanul chinez începând cu 1 ianuarie 2016, aşa cum se obişnuieşte, va aştepta până în septembrie 2016, în ciuda unei decizii pozitive de luna aceasta.