Despre recoltarea de organe, Falun Gong şi viitorul Chinei

David Matas in Jerusalem in September 2012. David Matas is an international human rights lawyer based in Winnipeg, Manitoba, Canada.
David Matas in Jerusalem in September 2012. David Matas is an international human rights lawyer based in Winnipeg, Manitoba, Canada. (Genevieve Belmaker / The Epoch Times)

Ce impact are uciderea practicanţilor Falun Gong pentru organele lor, asupra controlului pe care îl exercită Partidul Comunist Chinez în China? Vom vedea acum, din cauza acestor crime, sfârşitul comunismului în China?

Falun Gong reprezintă o îmbinare între tradiţii antice chineze spirituale şi exerciţii. A fost făcută publică în 1992 de către domnul Li Hongzhi şi s-a răspândit rapid în întreaga Chină, cu sprijin masiv din partea oficialilor guvernamentali, care au considerat exerciţiile ca fiind benefice pentru sănătate şi pentru finanţele sistemului de sănătate.

Potrivit unui sondaj al guvernului, până anul 1999 practicanţii Falun Gong erau mai numeroşi decât membrii Partidului Comunist. În acest punct, din teama de a-şi pierde supremaţia ideologică şi din invidie faţă de popularitatea practicii, fostul conducător al Partidului, Jiang Zemin, a interzis Falun Gong.

După 1999, cei care obişnuiau să practice exerciţiile au început să fie arestaţi şi li s-a cerut să denunţe practica. Cei care nu se conformau erau torturaţi. Cei care au refuzat să o renege chiar după tortură - au dispărut.

Ce s-a întâmplat cu dispăruţii? David Kilgour şi cu mine, în două rapoarte, din iulie 2006 şi ianuarie 2007 şi într-o carte din noiembrie 2009, toate sub titlul ”Recoltarea Sângeroasă”, am concluzionat că mulţi au fost omorâţi pentru organele lor, care au fost folosite în transplanturi şi vândute, pentru sume mari, luate de la pacienţi, dintre care majoritatea erau străini. Deoarece mi-ar lua prea mult timp să expun toate dovezile care ne-au condus la această concluzie, voi menţiona doar câteva dintre ele.

Anchetatorii au făcut apeluri telefonice către spitale din întreaga Chină, pretinzând că sunt rude ale unor pacienţi care aveau nevoie de transplanturi, întrebând dacă spitalele au organe de vânzare de la practicanţii Falun Gong, în baza faptului că, din moment ce practicanţii Falun Gong devin sănătoşi prin intermediul exerciţiilor, organele lor sunt sănătoase. Am obţinut mărturisiri înregistrate, de pe întreg teritoriul Chinei, pe care le-am transcris şi tradus.

Unii practicanţi Falun Gong au fost arestaţi şi torturaţi pentru a fi determinaţi să-şi renege practica, în schimbul promisiunilor de eliberare. Cei care care fost într-adevăr eliberaţi şi care mai apoi au reuşit să fugă din China, ne-au relatat că sângele le-a fost testat sistematic şi organe le-au fost examinate în timpul detenţiei. Alţi deţinuţi de drept comun nu au fost supuşi la aceasta. Testele de sânge şi examinarea organelor nu aveau cum să fie în interesul sănătăţii practicanţilor Falun Gong, din moment ce aceştia au fost oricum torturaţi; erau necesare pentru transplanturile de organe.

Timpul de aşteptare pentru transplanturile de organe în China este de ordinul zilelor şi săptămânilor. Peste tot în lume timpul de aşteptare este de luni, dacă nu ani. Un timp atât de scurt de aşteptare pentru un transplant de la un donator decedat înseamnă că cineva este ucis pentru acel transplant.

Nu există nici o altă explicaţie pentru numărul mare de transplanturi, decât aprovizionarea de la practicanţii Falun Gong. China este a doua ţară din lume ca volum de transplanturi, după SUA. Cu toate acestea, până în 2010 China nu a avut un sistem de donare de la decedaţi şi chiar şi astăzi acel sistem realizează donaţii care sunt nesemnificative din punct de vedere statistic. Sursele donatoare vii sunt limitate prin lege la rudele donatorilor şi sunt oficial descurajate, deoarece donatorii vii suferă complicaţii de sănătate din cauza renunţării la un organ.

Ministerul Sănătăţii din China admite că organele pentru transplanturi provin aproape în întregime de la prizonieri. Ministerul susţine că sunt de la criminalii condamnaţi la moarte, nu de la prizonieri de conştiinţă executaţi.

Numărul de prizonieri condamnaţi la moarte şi apoi executaţi, care ar fi necesar pentru a furniza volumul de transplanturi în China, este cu mult mai mare chiar decât cele mai exagerate estimări şi statistici privind pedeapsa cu moartea. Mai mult decât atât, în ultimii ani, numărul pedepselor cu moartea a scăzut, dar volumele transplanturilor, cu excepţia unui scurte scăderi în 2007, a rămas constant.

Politica privind abuzul transplantului de organe

Ministerul Sănătăţii recunoaşte că aprovizionarea cu organe de la prizonieri este ceva greşit şi promite ca în cele din urmă sa pună capăt abuzului - dar în "următorii" cinci ani, nu imediat. Motivul pe care îl dă Ministerul pentru faptul că nu încetează imediat abuzul este politica.

Eu, împreună cu alţii, am făcut presiunii asupra Asociaţiei Medicale Mondiale cerându-i să expulzeze Asociaţia Medicală Chineză, din cauza abuzului de transplant de organe în China. Dr. Wonchat Subhachaturas, preşedintele Asociaţiei Medicale Mondiale, într-o scrisoare din 18 iulie 2011 către doctorul Torsten Trey, directorul executiv al ONG-ului Doctori Împotriva Recoltării Forţate de Organe a scris: ”(Ministrului adjunct al Sănătăţii) Profesorul Huang a declarat că nu poate obţine imediat sprijinul politic necesar pentru a schimba practica de recoltare de organe de la prizonierii executaţi”.

Utilizarea cuvântului ”imediat” este un eufemism. Ministrul adjunct Huang a fost adeptul încetării practicii de recoltare de organe cel puţin începând cu luna august 2009. De ce în anii care au urmat nu s-a oprit abuzul?

Şi ce legătură este între politică şi recoltare? Transplanturile de organe sunt efectuate de medici, nu de politicieni. Dacă ministrul adjunct Huang ar fi invocat motive economice, s-ar fi înţeles că prea mulţi bani proveneau din abuzul de transplanturi pentru ca acesta să fie oprit. În schimb el a invocat politica.

Pentru a înţelege politica transplanturilor de organe, este necesar să înţelegem politica de suprimare a Falun Gong. Potrivit unui articol din 9 aprilie 2012 al Epoch Times, scris de Cheng Jing, dinamica politică ce împiedica încetarea abuzului transplanturilor de organe a fost explicată într-o manieră indirectă de către premierul chinez Wen Jiabao în luna martie a acestui an.

Conform unei surse, premierul, într-o şedinţă închisă a Partidului Comunist din Zhongnanhai, în 14 martie 2012, a declarat:"Fără anestezie, recoltarea pe viu de organe şi vinderea acestora pentru bani - este acest lucru ceva care poate fi făcut de o fiinţă umană ? Lucruri de acest gen se întâmplă de mulţi ani. Suntem pe cale de a ne retrage, dar problema nu este încă rezolvată. Acum, că incidentul Wang Lijun este cunoscut de întreaga lume, folosiţi aceasta pentru a-l pedepsi pe Bo Xilai. Rezolvarea problemei Falun Gong ar trebui să fie o alegere naturală".

Partidul a anunţat a doua zi că Bo şi-a pierdut poziţia de secretar general al Partidului Comunist din Chongqing.

Deci, prim-ministrul chinez Wen Jiabao a cerut folosirea incidentul Wang Lijun pentru a-l pedepsi pe Bo Xilai. Recoltarea de organe pe viu pentru bani, afirmă el, este legată de chestiunea Falun Gong. Rezolvarea chestiunii Falun Gong, adică încheierea interzicerii Falun Gong, şi uciderea oamenilor pentru organele lor, după Wen Jiabao, se va opri.

Această declaraţie a prim-ministrului necesită clarificare. Ce legătură are abuzul transplanturilor de organe cu interzicerea Falun Gong? O mare legătură, dacă veţi concluziona, ca David Kilgour şi mine, că practicanţii Falun Gong sunt ucişi pentru organele lor.

Ce anume este incidentul Wang Lijun?

În 6 februarie anul acesta, Wang Lijun, primarul adjunct şi şeful poliţiei din Chongqing, a vizitat consulatul american din Chengdu pentru o zi întreagă. Când a plecat, poliţia de securitate chineză l-a arestat. Wang a fost judecat în secret pentru tentativa de dezertare în 17 septembrie şi în mod public în 18 septembrie. El nu a opus rezistenţă.

Care este legătura între abuzul transplanturilor de organe şi Bo Xilai? Acest aspect necesită un pic de explicaţii.

Deşi aceasta este o simplificare, lupta pentru putere civilă în China se învârte în jurul a trei facţiuni - radicalii, reformatorii, şi ce cei care "armonizează". Liderul radicalilor era fostul preşedinte Jiang Zemin, care a iniţiat interzicerea Falun Gong în 1999. Succesorul său în cadrul Comitetului Permanent actual este Zhou Yongkang, şeful aparatului de securitate al Partidului chinez şi, de asemenea, lider al reprimării Falun Gong. Omul desemnat să-l înlocuiască pe Zhou Yongkang în Comitetul Permanent la cel de-al XVIII-a Congres Naţional era Bo Xilai.

Poziţia de prim-ministru a fost deţinută sporadic de o linie de reformatori - Zhao Ziyang din 1980 până în 1987, Zhu Rongji din 1998 până în 2003 şi Wen Jiabao din 2003 până în prezent. Înainte ca Jiang Zemin să-şi înceapă campania de interzicere a Falun Gong, premierul Zhu Rongji încuraja practicarea Falun Gong ca fiind benefică pentru sănătate.

"Armonizatorii", reprezentaţi de actualul şef al Partidului Comunist, Hu Jintao, şi succesorul său desemnat, Jinping Xi, nu încearcă să menţină pe toată lumea fericită, ci doar pe capii diferitelor facţiuni din cadrul Partidului. Ei încearcă să evite confruntările.

Bo Xilai nu a fost doar extrem de dur cu Falun Gong. Împreună cu asistentul său Wang Lijun, a fost în centrul campaniei de genocid dusă împotriva practicanţilor Falun Gong pentru organele lor.

Investigaţia făcută de David Kilgour şi de mine a fost declanşată de o declaraţie a unei femei ce a folosit pseudonimul Annie. Ea a relatat pentru Epoch Times din Washington DC, într-o serie de articole publicate în 17 martie, ediţia 2006, că fostul ei soţ, chirurg, a recoltat cornee de la practicanţii Falun Gong în spitalul din Sujiatun între 2003 şi 2005. Annie a declarat că alţi medici de la acelaşi spital prelevau alte organe de la aceste victime şi că practicanţii Falun Gong au fost ucişi în timpul recoltării iar corpurile lor au fost incinerate.

Detaliile cu privire la povestea relatată de Annie despre activitatea soţului ei, nu erau atât de diferite de detaliile poveştii doctorul Wang, un alt martor, care a relatat acestui Congres despre activitatea proprie, o poveste care, după cum puteţi vedea, a fost iniţial negată vehement de guvernul chinez şi apoi, ani mai târziu, a fost recunoscută. Singura diferenţă substanţială dintre cele două poveşti, cea a lui Annie şi cea a doctorului Wang, a fost o diferenţă între tipul de deţinut de la care erau extrase organele.

Fără anestezie, recoltarea pe viu de organe şi vinderea acestora pentru bani - este acest lucru ceva care poate fi făcut de o fiinţă umană ? Lucruri de acest gen se întâmplă de mulţi ani. Suntem pe cale de a ne retrage, dar problema nu este încă rezolvată. Acum, că incidentul Wang Lijun este cunoscut de întreaga lume, folosiţi aceasta pentru a-l pedepsi pe Bo Xilai. Rezolvarea problemei Falun Gong ar trebui să fie o alegere naturală - Wen Jiabao într-o şedinţă cu uşile închise

Sujiatun, unde lucra soţul lui Annie, este un cartier în oraşul Shenyang. Shenyang este un oraş în provincia Liaoning. Bo Xilai a fost numit primarul oraşului Dalian, în provincia Liaoning din 1993 până în 2001. El a fost numit secretar adjunct al Partidului Comunist Chinez pentru provincia Liaoning în 2000. Din februarie 2001 până în februarie 2004, a fost guvernator al provinciei Liaoning.

În timp ce era în Liaoning, Bo şi-a format o reputaţie de lider comunist brutal în persecuţia împotriva Falun Gong. Perioada în care soţul lui Annie a lucrat în spitalul Sujiatun şi perioada în care Bo Xilai a fost guvernator al provinciei în care era localizat spitalul coincide, pentru anii 2003 şi 2004.

Din 2003 până în 2008, Wang Lijun a fost şef Biroului de Securitate Publică al Centrului de Cercetare Psihologică în Teren (OSPRC) din oraşului Jinzhou, provincia Liaoning. Acesta a efectuat cercetări privind o metodă de execuţie graduală prin injectare, care ar permite prelevarea de organe pentru transplanturi înainte ca persoana să moară din cauza injecţiei. El a efectuat cercetări suplimentare pentru a preveni ca pacienţii care au primit organe de la prizonierii injectaţi, să sufere efecte adverse de la medicamentele injectate.

Unul din apelurile făcute de investigatori, pe care l-am folosit pentru rapoartele şi cartea scrisă de David Kilgour şi cu mine, a fost către Biroul Penal Primar din cadrul Tribunalul Intermediar al Poporului din Jinzhou. Apelul, din 23 mai 2006, a înregistrat această conversaţie:

Investigator: Începând din 2001, am primit mereu, de la centrele de detenţie şi instanţe, rinichi de la persoane tinere şi sănătoase care practică Falun Gong... Mă întreb dacă mai aveţi în continuare astfel de organe în instanţa de judecată chiar acum?

Oficial: Aceasta depinde de calificările dumneavoastră ... Dacă aveţi calificări bune, încă putem oferi câteva....

Investigator: Ar trebui să le luăm noi, sau le pregătiţi dvs?

Oficial: Conform experienţelor anterioare, trebuie să veniţi aici să le luaţi.

În septembrie 2006, Wang Lijun a primit Premiul pentru Contribuţii Speciale, de la Fundaţia de Inovaţie Tehnologică şi Ştiinţifică Guanghua, pentru cercetarea şi testarea acestei metode de injecţie letală. În discursul său la ceremonia de decernare, el a vorbit despre "mii" de cazuri de transplant de organe, de la prizonieri injectaţi, la care el şi personalul său au participat. El a afirmat că "a vedea pe cineva fiind ucis şi a vedea organele acestei persoane fiind distribuite către multe alte corpuri umane este profund impresionant". O observaţie care ar fi fost demnă de Josef Mengele.

Wang Lijun a lucrat direct sub comanda lui Bo Xilai, în provincia Liaoning, în 2003 şi 2004. În luna februarie 2004 Bo a mers la Beijing, unde a devenit ministru al Comerţului. În timp ce era ministrul Comerţului, Bo a călătorit în jurul lumii pentru a promova comerţul internaţional cu China şi investiţiile în China. Călătoria sa le-a dat ocazia victimelor de a-l da în judecată pentru rolul său în persecuţia împotriva Falun Gong din provincia Liaoning. Procese împotriva sa au început în 13 ţări diferite, inclusiv unul în Canada, în care am calitatea de consilier.

Consulatul american din Shanghai, a scris în decembrie 2007 Departamentului de Stat din Washington: "Gu (Gu, profesorul lui Nanjing) a constatat că Bo Xilai dorea promovarea în funcţia de vice-premier. Cu toate acestea, Wen Jiabao a pledat împotriva promovării, citând numeroasele procese intentate de către membrii Falun Gong împotriva lui Bo Xilai în Australia, Spania, Canada, Anglia, Statele Unite ale Americii, şi în alte părţi. Wen Jiabao a susţinut cu succes că expunerea negativă internaţională semnificativă a lui Bo Xilai a făcut din el un candidat nepotrivit pentru a reprezenta China, la un nivel internaţional chiar mai mare".

Aşa că Bo Xilai a devenit membru al Biroului Politic şi a trecut, în noiembrie 2007, de pe postul de Ministru al Comerţului la cel de secretar de Partid în Chongqing.

În 2008, la scurt timp după ce Bo Xilai a fost mutat de la Beijing la Chongqing, el l-a adus pe Wang Lijun din provincia Liaoning. Wang a deţinut diverse poziţii în aparatul de securitate publică din Chongqing şi în 2011 a devenit viceprimar al oraşului, sub conducerea lui Bo Xilai. Wang Lijun a încercat să dezerteze din acea poziţie, în luna februarie a acestui an.

La nivel superficial, tentativa de dezertare a lui Wang Lijun se lega doar de uciderea unui britanic pe nume Neil Heywood, de către Gu Kailai, soţia lui Bo Xilai. Cu toate acestea, după cum au indicat remarcile premierului Wen Jiabao la reuniunea Partidului Comunist din martie, erau mult mai multe lucruri implicate.

Ce se întâmplă în China, în spatele uşilor închise la reuniunile Partidului Comunist, nu este, prin natura sa, o chestiune de registru public verificabil. Ceea ce putea fi văzut de oricine în acest moment a fost ridicarea cenzurii privind uciderea practicanţilor Falun Gong pentru organele lor.

La sfârşitul lunii martie 2012, rezultatele de căutare despre informaţii privind transplanturi de organe pe motorul de căutare chinez consacrat oficial - Baidu - au arătat informaţii despre cercetările făcute de David Kilgour şi de mine, ”Recoltarea Sângeroasă” şi implicarea lui Wang Lijun în prelevarea de organe. Părea să fie o încercare activă de a discredita facţiunea lui Bo Xilai, prin divulgarea scandalului transplanturilor de organe, în care Bo Xilai a fost complice.

Atragerea atenţiei spre uciderea lui Neil Heywood pare a fi opera preşedintelui Hu Jintao şi a vice-preşedintelui Xi Jinping, cu scopul de a minimiza proporţiile conflictului dintre facţiuni. Interzicerea Falun Gong şi uciderea practicanţilor pentru organe lor sunt probleme prea mari pentru ca Partidul să le poată gestiona cu uşurinţă.

Preşedintele Hu şi succesorul său Xi, în goana după locuri în noul Comitet Permanent al Partidului Comunist, erau pregătiţi să-l sacrifice pe Bo Xilai, dar vroiau să scoată din discuţie Falun Gong şi abuzul transplanturilor de organe. Sugerez că aceia dintre noi care sunt interesaţi în a pune capăt abuzului transplanturilor de organe din China ar trebui să depună toate eforturile pentru a preveni acest lucru.

Ar putea fi o tendinţă de a viziona de pe margine şi de a specula asupra a ceea ce va aduce viitorul. Nu trebuie să uităm că, atunci când vine vorba despre drepturile omului, ţinem viitorul în mâinile noastre. Nu trebuie să stăm cu mâinile în sân şi să prezicem viitorul. Îl putem crea. Ar trebui să facem eforturi să modelăm viitorul într-un mod care să respecte drepturile omului.

Lupta pentru formarea noului Comitet Permanent al Partidului Comunist arată că Partidul este departe de a fi ceva alb-negru. Bo Xilai a fost mutat de la Ministerul de Comerţ din Beijing în oraşului Chongqing din cauza proceselor împotriva lui din străinătate. Presiunea opiniei internaţionale la opresiunea Partidul Comunist Chinez, atunci când opinia publică este informată şi dirijată, are impact.

Uciderea unor oameni nevinovaţi pentru organele lor este o tragedie şi o ruşine, o nouă de-legitimizare a întregului regim comunist chinez. Wen Jiabao a folosit uciderea practicanţilor Falun Gong pentru organe pentru a-l discredita pe Bo Xilai. În realitate, aceasta discreditează întregul control al Partidului Comunist asupra Chinei.

Regimurile represive par stabile pentru că nu sunt ameninţate de alegeri. Cu toate acestea, dimensiunea lor dictatorială le face fragile. Fiecare ”crăpătură” cauzată de drepturile omului de pe ”coaja tare” a unui regim represiv poate părea să aibă un impact redus. Însă acumularea acestor ”crăpături” de-a lungul timpului, duce la sfărâmarea cojii într-un mod imprevizibil, în orice moment, dintr-o dată.

Aceasta este experienţa care am trăit-o cu regimul de apartheid din Africa de Sud, cu tirania comunistă asupra Uniunii Sovietice, sau controlul sovietic din Europa de Est şi Europa Centrală, precum şi state naţionale de securitate ale Americii Latine. Ieri erau acolo şi părea improbabil să apară vreo schimbare. Acum s-au dus.

China comunistă va avea în mod cert o soartă similară. Nu putem şti sigur când se va întâmpla. Dar putem ajuta ca acest lucru să se întâmple, putem accelera deznodământul. Nu putem sta pasivi în faţa atrocităţilor Partidului Comunist Chinez, strângând din dinţi şi sperând la mai bine, atunci când putem face efectiv ceva pentru a contracara aceste atrocităţi.

Cartea ”Organele Statului” pe care Torsten Trey şi cu mine am co-editat-o, care abordează abuzul transplanturilor de organe în China şi care a fost publicată, începe cu un citat dintr-un conducător atenian, pe nume Solon, din secolul 7 î.Hr., cu aproape trei mii de ani în urmă. Acesta a afirmat: ”Când vom termina nedreptatea? Atunci când cei care nu sunt victime vor simţii la fel de multă indignare ca cei care sunt?”.

Acesta este un adevăr universal. Nu numai că preocupările celor din afară au un impact asupra evoluţiei evenimentelor din China. Atunci când cei din afara Chinei, care nu sunt victime ale regimului comunist, arată la fel de multă indignare faţă de crimele regimului ca însăşi victimele acestuia, vor înceta opresiunile Partidului Comunist din China.

Acest articol este o versiune editată de observaţii pregătite pentru enunţare, la un forum public la Hotel Koreana, Seul, Coreea, 31 octombrie 2012.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii