Despre film şi literatură în comunism

(photos.com)

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat vineri la Librăria Bastilia din Bucureşti cea de-a doua întâlnire din seria de dezbateri dedicate literaturii, „Oglinzi ale realului şi literaturi în oglindă. Reprezentări ale comunismului în literatura română”. Regizorul Stere Gulea şi scriitorul Dan Lungu au vorbit despre filmul şi literatura din perioada comunistă.

Stere Gulea, regizorul care a realizat ecranizarea romanului lui Dan Lungu ”Sunt o babă comunistă”, a susţinut că s-a interesat în acest film de ”efectul regimului asupra oamenilor”.

În opinia sa, faptul că a realizat mai demult un documentar despre Piaţa Universităţii din 1990, îndreptată împotriva neocomunismului, şi acum acest film despre nostalgia pentru comunism, ”nu este duplicitar pentru că am încercat să văd cum evoluează lucrurile în societate şi am satisfacţia că am lăsat la o parte ideile mele preconcepute despre realitate”.

Gulea a criticat actuala lume a cinematografiei româneşti afectată de provincialism şi de ”branduri de succes care au mulţi imitatori”. Totuşi regizorul a subliniat că ”noul val de cineaşti a făcut filme cât se poate de interesante şi a dat câteva nume de referinţă în cinematografia românească şi internaţională”.

În opinia sa, una dintre cele mai dureroase probleme pentru branşa sa este lipsa de interes a publicului spectator pentru filmul românesc. ”Ce faci cu un film de 2.000-3.000 de spectatori? Ce rezonanţă are?”, s-a întrebat retoric Gulea, arătând că ”Sunt o Babă comunistă” a avut 15.000 de spectatori, faţă de ”Moromeţii” care a avut 3 milioane – ce-i drept într-un context politic şi social foarte diferit.

Stere Gulea consideră că nu ai cum să faci abstracţie de filmele care au ca temă comunismul, pelicula ”4, 3, 2” a lui Cristian Mungiu, câştigător al Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, fiind un bun exemplu în acest sens. ”Cine spune că nu îl interesează filmele despre comunism este superficial”, a adăugat regizorul.

Pe de altă parte, el a arătat că în perioada comunistă filmul era un instrument clar de propagandă. ”Există o pilulă de trei propoziţii în care trebuia să spui despre ce este filmul şi să reliefezi scopul lui ideologic”, a explicat Gulea. El a mai reamintit că realizatorii foloseau ”un limbaj esopic pentru ca cenzorii să nu priceapă sau să se facă că nu pricep şi să priceapă publicul”. În opinia sa, este greu să povesteşti tinerilor de astăzi despre ce a însemnat cenzura în comunism pentru că ”sunt lucruri de un ridicol şi absurd enorm”.

La rândul său, scriitorul şi sociologul Dan Lungu, a povestit cum a încercat să privească comunismul de jos în sus, de la oameni la sistem, analizând de pildă consumul cultural de la firul ierbii al oamenilor obişnuiţi. În acest scop, el a lansat o provocare pe Facebook tuturor doritorilor de a povesti ce activităţi culturale aveau în timpul perioadei comuniste, cum îşi petreceau timpul liber, ce citeau.

”Dincolo de perioadele foarte negre cu suprimarea libertăţii de exprimare şi de crime, m-a interesat ce mai însemna la români familia şi atomizarea indivizilor. În privinţa personajului care a dat numele cărţii sale, Lungu explică că ”sunt diferenţe factuale între baba comunistă din carte şi cea din viaţa reală, dar atitudinea şi vocea sunt aceleaşi”.

Ca sociolog, Lungu a publicat un interviu cu o femeie în vârstă despre viaţa în întreprinderea socialistă, aceasta fiind sursa de inspiraţie pentru eroina principală a romanului.

Referitor la recentul sondaj IRES care arată că dacă ar avea loc alegeri prezidenţiale şi Nicolae Ceauşescu ar trăi, 66% dintre români ar fi gata să-l voteze, Lungu consideră că este vorba doar despre un protest la adresa politicienilor de azi, dar ”ei spun aşa pentru că ştiu că e mort, dar dacă ar fi în viaţă, nu l-ar vota”.

alte articole din secțiunea Cultură