De ce este necesară izolarea unei case cu polistiren. Informaţii utile

Pereţii exteriori reprezintă suprafaţa cea mai mare dintre componentele învelişului exterior al casei dumneavoastră (geamuri, podea, acoperiş), iar materialele convenţionale din structura peretelui - beton, cărămidă sau lemn - nu sunt suficiente pentru a garanta confortul termic necesar. Astfel, cea mai mare cantitate de căldură se pierde în timpul iernii prin pereţii unei case neizolate termic. O izolare bună cu polistiren a pereţilor vă va face mediul interior mai confortabil şi facturile de energie mai mici atât pe timpul iernii (pentru încălzirea locuinţei) cât şi al verii (pentru răcire/aer condiţionat).

Chiar dacă izolaţiile pe bază de polistiren au cunoscut îmbunătăţiri considerabile în ultimii ani, pe piaţă există şi soluţii alternative care pot face diferenţa în timp. Câteva exemple sunt plăcile minerale termoizolatoare, spuma poliuretanică rigidă, panourile metalice termoizolante, vata minerală bazaltică şi noile tipuri de cărămidă ce nu mai necesită termoizolare.

În ciuda alternativelor existente, piaţa demonstrează că preţul eclipsează argumentele contra termosistemelor pe baza de polistiren.

Marea dilemă a celor care vor să-şi izoleze casele şi astfel să reducă costurile la energia termică este legată de tipul polistirenului folosit. Astfel se naşte întrebarea: să fie expandat sau extrudat?

Izolarea unei case cu polistiren. Expandat sau extrudat?

Când izolaţi termic pereţii casei trebuie să alegeţi în primul rând care parte a peretelui o izolaţi - cea interioară sau cea exterioară.

Polistirenul expandat se utilizează în special pentru termoizolarea la interior şi exterior a faţadelor şi acoperişurilor, în vreme ce polistirenul extrudat este recomandat doar pentru zone precum subsolurile sau pentru a izola fundaţia. De unde vine această diferenţă? Polistirenul expandat lasă vaporii să treacă, astfel că pereţii „respiră“.

Dacă mulţi aveau impresia că polistirenul extrudat, fiind mai dens, asigură o izolare mai bună a căminului, aflăm că este fals.

Pe de altă parte, indiferent de materialul folosit, pentru a elimina problemele cu umiditatea, trebuie asigurată o ventilaţie corespunzătoare a încăperilor.

Despre modul în care alegeţi polistirenul expandat găsiţi aici un articol complet.

Odată decişi asupra tipului de polistiren, trebuie să ţineţi cont de două aspecte atunci când vă doriţi să cumpăraţi un produs nu doar de calitate, ci şi în conformitate cu specificaţiile suprafeţei ce urmează a fi izolată şi anume rezistenţa la compresiune şi indicele de conductivitate termică. De cele două depinde reuşita unei termoizolaţii. Pe scurt, cu cât indicele de conductivitate termică este mai mic, cu atât rezistenţa la transfer termic este mai bună, iar cu cât indicele la compresiune este mai mare, cu atât rezistenţa fizică a polistirenului este mai bună.

De asemenea, mai sunt importante rezistenţa la încovoiere, rezistenţa la tracţiune (care trebuie să fie cât mai mari), dar şi gradul de absorbţie de apă (care trebuie să fie cât mai mic).

Izolarea unei case cu polistiren. Materiale necesare

Materialele necesare pentru realizarea sistemului de termoizolaţie a clădirilor cu polistiren sunt:

- plăci de polistiren expandat EPS sau extrudat XPS;

- adeziv mineral pentru lipirea plăcilor de polistiren;

- dibluri din PVC pentru fixarea plăcilor;

- plasa de armare din fibră de sticlă;

- adeziv masa-de-şpaclu pentru înglobarea plasei de armare şi realizarea unei suprafeţe rezistente la şocuri şi intemperii, precum şi suportul pentru finisarea finală (tencuială decorativă, zugrăveală etc).

Materialele complementare ce sunt recomandate a fi utilizate la punerea în operă a termosistemului sunt:

- profile de soclu;

- profile de colţ cu plasa;

- cleme de fixare.

Izolarea unei case cu polistiren. Pas cu pas

1. Pregătirea suprafeţei de lucru

Polistirenul se poate aplica atât pe pereţi netencuiţi, cât şi pe cei cu tencuială. Dacă tencuiala nu este în stare bună şi este căzută pe alocuri este indicat a se curăţa peretele de tencuiala coşcovită.

Suprafaţa-suport pe care se aplică polistirenul trebuie să fie curată şi netedă, neuniformităţile de până la 2 cm pot fi corectate prin modul de aplicare a plăcilor de polistiren. Neuniformităţile ce depăşesc 2 cm trebuie corectate înainte de execuţia termosistemului.

2. Devierea conductelor

Atenţie, conductele de gaz metan nu se înglobează în polistiren, de aceea dacă nu este realizată instalaţia de alimentare cu gaz metan, cereţi executantului să lase distanţă între ţeavă şi perete, între 7 şi 12 cm, în funcţie de grosimea polistirenului cu care doriţi să izolaţi casa (de 5 cm sau 10 cm).

În cazul în care instalaţia este executată deja, este mai complicat, deoarece aveţi nevoie de un proiect pentru mutarea ţevilor.

3. Demontarea burlanelor

Acestea se demontează cu mare grijă şi se depozitează fără a le deforma.

După execuţia termosistemului, burlanele se montează la locul lor, dar trebuie modificate, deoarece se distanţează de perete, cu grosimea polistirenului.

4. Demontarea corpurilor de iluminat şi a prizelor. Acestea se demontează şi remontează după finisare.

5. Măsurarea lucrărilor

Se măsoară suprafeţele ce vor fi placate cu polistiren, separat pentru soclu şi partea de deasupra lui. Se scad ferestrele şi uşile. Suprafaţa rezultată se va termoizola cu polistiren expandat de 5 sau 10 cm, după preferinţă.

Şpaleţii (obloanele), lateralele ferestrelor (2 verticale şi partea de sus). Dacă peretele are lăţimea de 15 cm se mai adaugă 10 cm, grosimea polistirenului de pe perete. Această suprafaţă se va placa însă cu polistiren extrudat de 2 cm, deoarece acesta asigură o bună izolare a ferestrelor.

Glaful la ferestre (partea de jos). Şi aici se adaugă încă 10 cm, grosimea polistirenului. Aici se montează fie un glaf de aluminiu, fie gresie rezistentă la intemperii, lipită cu adeziv special.

6. Prepararea materialului

Pentru lipirea plăcilor de polistiren se va utiliza un mortar-adeziv pentru polistiren. Mortarul-adeziv uscat, ambalat în saci de 25 kg, se hidratează cu cca 7 litri de apă şi se amestecă energic până se obţine o pastă omogenă. După 5-10 min se amestecă din nou.

7. Aplicarea produsului pe placa de polistiren

Adezivul se aplică pe conturul plăcii de polistiren în lungimea canturilor şi în 5-6 puncte pe suprafaţa plăcii. Plăcile de polistiren se vor aşeza sub formă de ţesătură atât în câmp cât şi la colţurile clădirii, folosindu-se numai plăci întregi sau jumătăţi de placă. Rosturile dintre plăcile de polistiren mai mari de 2-3 mm vor fi închise cu fâşii de polistiren. În cazul unui suport perfect neted, se recomandă aplicarea mortarului-adeziv pe întreaga suprafaţă a plăcii, cu ajutorul unui şpaclu cu dinţi.

8. Fixarea pe perete

Plăcile de polistiren se lipesc pe perete, prin apăsare manuală, asigurând planeitatea şi verticalitatea lor cu ajutorul bolobocului. Aplicarea diblurilor se face după întărirea adezivului de lipire, respectiv după 24-48 ore. La dibluire se recomandă îngroparea talerului diblului în polistiren, astfel încât să ajungă la acelaşi nivel cu suprafaţa plăcii de polistiren. Lungimea diblurilor trebuie aleasă în funcţie de pătrunderea diblurilor în perete (minim 30-40mm), la care se adaugă grosimea stratului de termoizolaţie. În privinţa numărului de dibluri aplicate pe metrul pătrat de termoizolaţie, se recomandă un minim de 6 bucăţi/metru pătrat.

9. Finisarea

După uscarea masei-de-şpaclu se recomandă şlefuirea suprafeţei pentru nivelarea neuniformităţilor. În final, suprafeţele pot fi drişcuite, zugrăvite, vopsite sau grunduite şi aplicată o tencuială decorativă.

Izolarea unei case cu polistiren. Informaţii suplimentare

Este foarte importantă execuţia conform proiectelor, precum şi verificarea amănunţită a lucrărilor. Bineînţeles, execuţia greşită nu este singura cauză a deteriorării unui sistem termoizolator. Expuse la intemperiile vremii în mod constant, părţile structurii se degradează pe cale naturală, unele componente ale termoizolării de faţadă “obosesc”. Uzura materialului în general survine în decursul anilor sau mai multor decenii, dar dacă există greşeli în alegerea materialului sau în execuţie, aceasta se poate întâmpla mai repede. Pe faţadă, primele semne ale degradării sistemului termoizolator sunt: impurităţile, scăderea prospeţimii suprafeţelor, decolorarea (culorile devin mate), fisurarea, uzura provocată de eroziune.

Mai trebuie să ţineţi seama că polistirenul este un material controversat, cum ar fi faptul că o serie de experţi au identificat polistirenul drept posibil material cancerigen şi mai multe autorităţi locale din SUA, India şi Taiwan au interzis polistirenul pentru ambalajele în care se livrează mâncarea.

De asemenea, polistirenul a cauzat ample dezbateri în privinţa incendiilor, după ce mai multe incidente au arătat că acesta accelerează focul.

Astfel, în cazul izolării locuinţelor cu polistiren, acesta trebuie ignifugat, iar în cazul instalaţiilor exterioare de utilităţi este interzisă acoperirea lor cu polistiren (cazul conductelor de gaze, de exemplu).

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.