Datele misiunilor Apollo arată că au loc cutremure pe Lună [video]
Seismografele plasate pe Lună de astronauţii misiunii Apollo între 1969 şi 1977 au înregistrat 28 de cutremure lunare, "moonquakes". Acum, cercetătorii americani au comparat aceste date cu imaginile de falie capturate în 2010. Rezultatele arată că satelitul nostru este activ seismic.
Falie lunară (Credits: NASA/GSFC/Arizona State University/Smithsonian)
Unele cutremure superficiale înregistrate de misiunile Apollo în urmă cu 50 de ani au fost cauzate, probabil, de activitatea tectonică a satelitului nostru, potrivit studiului publicat în revista Nature Geoscience de către oamenii de ştiinţă de la Institutul Smithsonian şi alte centre din Statele Unite ale Americii.
Autorii au pornit de la imaginile capturate în 2010 de nava spaţială Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), care a localizat numeroase falii tinere, de mai puţin de 50 de milioane de ani. Această descoperire a fost interpretată ca o dovadă a activităţii tectonice pe Lună.
Cum se prezintă în prezent această activitate tectonică lunară?
Pentru a răspunde la întrebare, cercetătorul Thomas Watters de la Institutul Smithsonian, împreună cu echipa sa, a examinat 28 de cutremure lunare înregistrate de seismografele plasate de astronauţii programului Apollo în patru locuri de aterizare (12, 14, 15 şi 16), între 1969 şi 1977.
The Taurus-Littrow valley is the location of the Apollo 17 landing site (asterisk). Cutting across the valley, just above the landing site, is the Lee-Lincoln fault scarp. Movement on the fault was the likely source of numerous moonquakes that triggered events in the valley. 1) Large landslides on of slopes of South Massif draped relatively bright rocks and dust (regolith) on and over the Lee-Lincoln scarp. 2) Boulders rolled down the slopes of North Massif leaving tracks or narrow troughs in the regolith on the slopes of North Massif. 3) Landslides on southeastern slopes of the Sculptured Hills. (Credits: NASA/GSFC/Arizona State University/Smithsonian)
Cu aceste informaţii şi aplicând un algoritm de reţele seismice răspândite, s-au obţinut estimări mai precise decât cele efectuate până în prezent în ceea ce priveşte localizarea epicentrelor cutremurelor lunare.
„Am constatat că epicentrele a opt cutremure de suprafaţă erau situate la 30 de km de un povârniş al unei falii, la o distanţă care era previzibilă pentru un sol agitat puternic“, relatează Watters împreună cu co-autorii studiului.
„În plus – adaugă cercetătorii - după analizarea acestor opt evenimente, am descoperit că şase au avut loc atunci când luna se afla la mai puţin de 15.000 km de apogeu [punctul în care un astru se află la cea mai mare depărtare de Pământ/n.red]”.
Analizarea forţelor mareelor, care contribuie la „tensiunile“ ce afectează în prezent satelitul nostru, a arătat, de asemenea, că şapte seisme superficiale înregistrate la mai puţin de 60 de km de un povârniş de falie au avut loc într-un moment în care este mult mai probabil să aibă loc alunecări de teren în falie.
Datorită acestor informaţii, autorii au ajuns la concluzia că prezenţa “moonquakes” în proximitatea faliilor tinere, alături de dovezi ale mişcărilor rocilor şi perturbări ale regolitului [stratul pietros care acoperă suprafaţa Lunii/n.red]”, sugerează că Luna este activă tectonic".
Articole de referinţă: Nature: Shallow seismic activity and young thrust faults on the Moon ; NASA: Shrinking Moon May Be Generating Moonquakes
