Cum ne contaminează organismul OMG-urile

Lan de grau
Lan de grau (KAREN BLEIER / AFP / Getty Images)

Ştim cu toţii că, de fapt: "suntem - ceea ce mâncăm". O asemenea legătură de cauzalitate se referă la toate alimentele pe care le consumăm, inclusiv produsele modificate genetic. Cu cât gustăm mai mult din "fructul interzis", cu atât creşte mai mult riscul contaminării transgenetice a corpurilor noastre şi a organismelor generaţiilor următoare.

Oamenii de ştiinţă susţin că toate produsele alimentare care pătrund în interiorul organismului se descompun în fragmente mici, din care corpul nostru, urmând un program bine organizat, se construieşte pe sine însuşi. Astfel, la prima vedere, OMG-urile nu ar avea cum să ne afecteze organismul.

În realitate, însă, datorită existenţei unui fenomen numit de cercetători "transfer orizontal de gene”, există o mare probabilitate ca ADN-ul modificat al OMG-urilor să se integreze în materialul nostru genetic.

Trebuie să ştim că la etapa iniţială a sarcinii, embrionul uman se formează din celulele crescute din zigot, produs în momentul fertilizării. În procesul creşterii şi dezvoltării ulterioare, nou-născutul va obţine materialul de construcţie pentru organismul său prin intermediul placentei materne. În perioada următoare, celulele corpului uman sunt formate din substanţele şi elementele nutritive ce se extrag în hrană. Prin urmare, tot ceea din ce este constituit corpul nostru, se obţine din alimentele pe care le consumăm zi de zi.

În mod tradiţional, oamenii moştenesc ADN-ul de la strămoşii lor. Un asemenea proces poartă denumirea de ”transfer vertical de gene”. La rândul său, transferul orizontal de gene constă în transmiterea materialului genetic unui organism aparte, care nu este descendent direct şi nu are tangenţă cu procesul de reproducere.

Susţinătorii OMG-urilor şi organizaţiile ce le promovează interesele susţin cu înverşunare că transferul orizontal de gene este un fenomen foarte rar întâlnit, nesemnificativ şi care se poate manifesta doar în condiţii de laborator. Este oare corectă o asemenea afirmaţie?

Potrivit datelor „Earthopensource”, există mai multe modalităţi concrete prin care transferul orizontal de gene poate deveni realitate şi căpăta proporţii şi anume: în cazul absorbţiei genelor de către bacterii, absorbţia ADN-ului din tractul digestiv şi transferul genelor de către viruşi.

Bacteriile. Bacteriile fac schimb constant de ADN cu mediul înconjurător. Genele obţinute de bacterii se pot incorpora în genomul uman şi provoca schimbări substanţiale. Spre exemplu, în intestinul uman, ADN-ul cu transgene poate să se păstreze în fragmente mari şi rămâne activ din punct de vedere biologic pentru mai mult timp. Bacteriile existente în tractul digestiv pot să-l includă în propriul lor ADN, favorizând astfel dezvoltarea rezistenţei organismului uman la antibiotice.

În acelaşi timp, ADN-ul modificat poate deveni o parte integrantă a genomului bacteriilor existente în sol. Fiecare centimetru cub de sol conţine mii de specii de bacterii, iar oamenii de ştiinţă cunosc doar o parte infimă a acestora. Unele bacterii din sol pot include ADN-ul prezent în sol în genomul lor. Deşi o asemenea situaţie se întâmplă rar, totuşi, ADN-ul modificat genetic poate să se păstreze în sol până la un an, sporind astfel şansele persistării transgenelor.

Agrobacterium tumefaciens. În procesul creării OMG-urilor, bacteria Agrobacterium tumefaciens este adesea folosită pentru incoporarea genelor străine în plante. În rezultatul infectării cu A. Tumefaciens, mici molecule circulare de ADN (Ti - plasmidele) sunt introduse în celulele plantei.

Studiile au demonstrat că A. Tumefaciens poate contamina diverse plante şi ciuperci, precum şi celulele umane, în condiţii de laborator. Spre exemplu, contaminarea plantelor conifere poate să persiste până la un an. Într-un asemenea caz, folosirea antibioticelor este ineficientă, catalizând înmulţirea bacteriilor A. Tumefaciens

Absorbţia genelor din tractul digestiv. Studiile efectuate pe şoareci au arătat că ADN-ul străin conţinut în produsele alimentare poate pătrunde din tractul digestiv în sânge. Desigur, o mare parte a ADN-ului străin este fragmentată înainte de a ajunge în sânge sau ţesuturi. Cu toate acestea, unele legături suficient de mari pot fi transportate şi pătrunde în celule.

ADN-ul integrat provoacă mutaţii sau reprogramează celulele să producă proteine heterogene, similar virusurilor. Cu toate acestea, un asemenea scenariu este mai puţin probabil. Cercetătorii au reuşit să detecteze ADN transgenic în ţesuturile unui organism care a întrebuinţat OMG-uri, însă, deocamdată, nu au reuşit să demonstreze existenţa unui astfel de mecanism.

Transferul genelor de către viruşi. Virusurile pot constitui un mijloc eficient de transmitere a genelor de la un organism la altul. Oamenii de ştiinţă folosesc adesea acest lucru în scopuri de cercetare. De exemplu, aşa-numiţii "vectori virali" sunt folosiţi pentru crearea culturilor modificate genetic. Într-o perioadă mai îndelungată, materialul genetic poate pătrunde şi se poate răspândi în mediul înconjurător.

În condiţiile răspândirii pe scară largă a culturilor modificate genetic şi folosirea lor de durată, transferul genetic orizontal ar putea deveni un fenomen obişnuit şi duce la contaminarea genomului plantelor, animalelor şi oamenilor. Cu cât este mai mare ponderea OMG-urilor în mediu, cu atât sunt mai mari şansele de transformare a genomului nostru.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință