Concluzia unui studiu ştiinţific: Viaţa după moarte este reală

.
. (Shutterstock)

În cel mai mare studiu de acest gen realizat vreodată, cercetătorii au găsit dovezi că, după încetarea activităţii creierului, conştiinţa noastră continuă să existe. Această dovadă a vieţii după moarte a fost obţinută printr-un studiu condus de cercetători ai Universităţii din Southampton şi publicat în jurnalul Resuscitation.

“Contrar percepţiei, moartea nu este un moment specific, ci un proces potenţial reversibil, care are loc după o boală gravă, sau când un accident cauzează o încetare a activităţii inimii, plămânilor sau creierului”, a declarat dr. Sam Parnia. “Dacă se fac încercări pentru a inversa acest proces, atunci el se numeşte 'stop cardiac', iar dacă aceste încercări nu reuşesc, procesul se numeşte 'moarte.”

Aproape 40% dintre cei intervievaţi şi-au adus aminte că au experimentat anumite forme de conştienţă după ce au suferit stop cardiac (fiind pronunţaţi morţi din punct de vedere clinic).

O diversitate mare de experienţe în apropierea morţii

Studiul AWARE (Conştientizare în timpul Resuscitării) a urmărit utilizarea metodelor ştiinţifice pentru a investiga experienţe descrise în mod tipic prin termenii imprecişi ai “experienţei în apropierea morţii (EAM)” şi ai “experienţei în afara corpului (EAC)”. Cercetătorii au intervievat 2.060 de pacienţi din 15 spitale ce au suferit un stop cardiac de pe tot cuprinsul Austriei, Marii Britanii şi Statelor Unite.

“În acest studiu am dorit să trecem dincolo de termenul puternic încărcat emoţional, dar slab definit, al EAM şi să explorăm obiectiv ceea ce se întâmplă atunci când murim”, a declarat dr. Parnia.

Cercetătorii au descoperit că 39% dintre supravieţuitorii cazurilor de stop cardiac, care au fost intervievaţi, au descris o stare specială, ca şi cum ar fi fost “conştienţi” după stopul cardiac pe care l-au suferit. Dar, mulţi nu au avut amintiri specifice asociate cu acea percepţie.

“Acest lucru sugerează că mulţi oameni au activităţi mentale iniţial, dar apoi îşi pierd amintirile după recuperare, fie datorită efectului traumatismului cerebral, fie din cauza sedativelor”, a declarat dr. Parnia.

Dintre cei care au raportat o percepţie a conştienţei, doar 2% au descris o experienţă compatibilă cu idea populară de EAC, precum vederea sau auzirea unor evenimente care aveau loc în jurul corpurilor lor. Iar 9% au raportat experienţe compatibile cu ideea binecunoscută de EAM, precum senzaţii de căldură, sau prezenţa unei lumini. Totuşi, 46% au raportat experienţe care nu sunt în acord cu EAM sau EAC, incluzând experienţe terifiante, sau persecutorii.

Confirmare clinică a "experienţei în afara corpului"

Poate cea mai semnificativă descoperire a studiului a fost ceea ce ar putea fi prima confirmare clinică de până acum a EAC. În acest caz, un lucrător social în vârstă de 57 de ani a raportat cu acurateţe lucruri care s-au întâmplat în jurul său după ce activitatea sa cerebrală încetase.

“Este un fapt semnificativ, din moment ce deseori s-a presupus că experienţele în relaţie cu moartea sunt probabil halucinaţii sau iluzii, care au loc fie înainte ca inima să se oprească, fie după ce inima a fost repornită cu succes, însă, nefiind privite ca experienţe care corespund cu evenimente reale, ce au loc atunci când inima nu bate”, a declarat dr. Parnia.

“În acest caz, conştiinţa şi conştienţa păreau să se manifeste în timpul unui interval de 3 minute, când nu existau bătăi ale inimii. Acest lucru este paradoxal, din moment ce creierul, în mod tipic, încetează să mai funcţioneze la aproximativ 20-30 de secunde după încetarea bătăilor inimii şi nu îşi reia activitatea până când inima nu este repornită. Mai mult decât atât, amintirile detaliate ale percepţiilor vizuale conştiente din acest caz corespundeau unor evenimente verificate.”

Amintirile bărbatului nu numai că au fost precise, dar chiar au ajutat cercetătorii să îi plaseze experienţa într-un interval (definit, n.trad.) de timp.

“Bărbatul a descris tot ceea ce s-a întâmplat în cameră dar, mai important, a auzit două bipuri ale unei maşinării care emite sunete la intervale de 3 minute. Aşadar, putem măsura cât timp a durat experienţa sa”, a declarat dr. Parnia.

“El părea a fi foarte credibil, iar tot ceea ce a spus că i s-a întâmplat, de fapt, chiar i s-a întâmplat.”

“Cercetătorii trebuie să fie felicitaţi pentru finalizarea unui studiu fascinant, care va deschide şansa unor cercetări suplimentare şi mai complexe asupra a ceea ce se întâmplă atunci când murim”, a scris dr. Jerry Nolan, redactor-şef al jurnalului Resuscitation.

alte articole din secțiunea Știință