Coada calului, un diuretic natural de excepţie

Coada calului (Equisetum arvense) cunocută şi ca baba-ursului sau brădişor este o plantă erbacee, perenă care cunoaşte o mare răspândire. Numele generic (Equisetum) provine din limba latină şi înseamnă "păr de cal", în timp ce numele specific ("arvense") se referă la habitatul său tipic - câmpurile. Astfel, o întâlnim pe terenuri necultivate, pe marginea apelor, de-a lungul şanţurilor, în păduri umede, soluri nisipoase sau argiloase, din zonele de câmpie până la munte. Specia cu o mai mare putere tămăduitoare este cea care creşte în pământul argilos.

Rădăcina, o reţea de rizomi, este adânc înfiptă în pământ. Înălţimea medie la care poate ajunge planta este între 10 şi 60 cm.

Este o plantă foarte veche, resturile fosile ale unor specii indică faptul că datează de la sfârşitul Devonianului (acum 395-345 milioane de ani). Una dintre primele descrieri detaliate ale plantei îi aparţine lui Dioscorides Pedanius. De asemenea, Pliniu cel Bătrân o menţionează în scrierile sale elogiindu-i proprietăţile hemostatice.

În medicina populară românească este apreciată îndeosebi pentru efectele sale diuretice.

Printre substanţele prezente în compoziţia plantei se numără: acidul silicic (până la 10%), saponine (equisetonina), flavonoide, cantităţi mici de alcaloizi, oxid de fier, răşini şi acizi organici (acid oxalic, inclusiv acid ascorbic ), substanţe amare şi alte minerale (săruri de potasiu, mangan, aluminiu).

Aceste principii îi conferă o serie de proprietăţi: diuretice, antihemoragice, hemostatice, expectorante, astringente, antimicrobiene, antiinflamatoare, remineralizante, detoxifiante.

Pentru efectele sale diuretice, specialiştii recomandă utilizarea preparatelor din coada calului în insuficienţe renale (nu însă în faza lor acută), în pielite, cistite, (efectul benefic fiind superior dacă se asociază cu frunze de merişor), în litiazele urinare însoţite de hemoragii locale secundare migrării calculilor, în insuficienţa cardiacă, precum şi în unele tulburări metabolice datorate insuficienţei renale.

Conform dr. farmacist Ovidiu Bojor si Octavian Popescu dr. în medicină, în aceste cazuri, planta se utilizează sub mai multe forme de preparare:

Infuzie, din 3 linguriţe plantă la o cană cu apă, se beau 3, 4 căni în cursul zilei.

Decoct, obţinut din 100 g plantă la 1l apă. Se fierbe timp de 30 de minute, completând apoi apa de evaporare. Se beau 2, 3 căni decoct călduţ pe zi, prima cană obligatoriu dimineaţa iar celelalte la prânz sau numai seara.

Macerat la rece, din 2 linguri de plantă la 1/2 l apă, se lasă 10, 12 ore, se beau 2, 3 căni/ zi.

Sucul obţinut din planta crudă prin presare. La o cană de apă se pun 2, 3 linguriţe suc de plantă. Se beau 2 căni /zi.

Moderat, coada calului contribuie la îmbunatăţirea activităţii cardiace şi circulatorii, decoct dintr-o lingură de plantă la o cană cu apă, se bea în cursul unei zile.

Pentru diminuarea acidităţii, ca adjuvant în ulcerul gastric şi duodenal, tot decoct din 1-2 linguriţe de plantă la o cană cu apă.

Este folosită de asemenea în afecţiuni reumatismale, în poliartritele cronice, în artroze, bronşita cronică, tuberculoza pulmonară.

Intern se mai poate utiliza sub formă de tinctură, pulbere.

Extern sub formă de:

- băi locale, se recomandă în eczeme, în ulceraţii cutanate cronice şi pentru activarea circulaţiei periferice.

-comprese cu infuzie rece - în hemoragii nazale

-tinctură - în cazul transpiraţiei excesive a picioarelor, acestea, spălate şi uscate în prealabil, se fricţionează cu tinctură de coada calului.

Planta este cultivată în Japonia ca o legumă, folosindu-se îndeosebi mugurii tineri. Poate fi adăugată la supe sau alte mâncăruri ca supliment de săruri minerale.

Cristalele de siliciu conţinute în coada calului acţionează ca abrazive. A fost folosită ca agent de curăţare, lustruit alamă, cupru şi metale preţioase.

Romanii în antichitate au folosit coada-calului ca înlocuitor al săpunului.

Azi, planta este prezentă în ingredientele produselor cosmetice, crema de ras, cremele pentru fermitate şi antirid, deoarece se pare că încetineşte procesul de îmbătrânire. De asemenea, are şi proprietăţi anticelulitice.