Cerşetoria şi drepturile copilului (presă)

O propunere de lege privind actele de cerşetorie în care adulţii sunt însoţiţi de copii - discutată în Comisia de afaceri interne a Senatului belgian - suscită întrebarea dacă trebuie să fie condamnaţi părinţii care cerşesc împreună cu copii, asimilându-se această practică exploatării. Prea simplu, răspunde Jacques Fierens, profesor la universităţile din Namur, Liege şi Louvain-la-Neuve, specialist în drepturile copilului. Şi discriminatoriu, deoarece, în fapt, aceasta vizează în special o populaţie: romii, potrivit unui articol apărut luni pe site-ul www.rtbf.be.

Nimeni nu consideră că locul unui copil este pe stradă, pentru a cerşi sau pentru a-şi însoţi mama care cerşeşte.

Totuşi, atât în rândul senatorilor, cât şi printre persoanele audiate de Comisia de afaceri interne a Senatului se confruntă două tabere: cei care mizează pe cunoscuta represiune şi cei care pledează pentru un discurs mai nuanţat, căutând protecţia copiilor mai degrabă printr-un răspuns pe plan social decât penal. Majoritatea apărătorilor drepturilor copiilor aparţin celei de-a doua categorii.

De la edictul lui Carol Quintul din 6 octombrie 1531, primul care i-a sancţionat în regiune pe părinţii care mergeau la cerşit însoţiţi de copii, cerşetorii, însoţiţi sau nu de copiii lor, au făcut obiectul unor sancţiuni penale, până în zilele noastre. În 1993, legiuitorul a considerat că răspunsul faţă de cerşetorie trebuie să fie găsit în ajutorul social şi aceasta a dispărut din legile penale federale, însă numeroase comune au adoptat regulamente care o incriminează în continuare. Condiţiile de acordare a ajutorului social au fost din ce în ce mai restrictive, mai ales cu privire la străini.

Totuşi, cea mai evidentă constatare este că cinci secole de represiune nu au permis suprimarea fenomenului. Se schimbă numai originea geografică a cerşetorilor. Singura care face să se reducă fenomenul cerşetoriei este lupta împotriva sărăciei.

Majoritatea mamelor care cerşesc însoţite de copiii lor sunt de origine romă.

Intrarea României şi Bulgariei în 2007 în Uniunea Europeană nu le-a ameliorat semnificativ accesul la drepturile fundamentale, poate din contră, adaugă sursa citată.

Numeroşi părinţi romi sunt dedicaţi cerşetoriei, însă nu prin tradiţie sau prin cultură, ci din necesitate. Venind din ţări membre ale Uniunii, ei nu pot obţine statutul de refugiat. Venind din România sau din Bulgaria, ei nu se bucură încă de dreptul de liberă circulaţie şi nu pot munci în Belgia. Totuşi, ei au motive să plece din ţara de origine. Rapoartele sau rezoluţiile Consiliului Europei şi Uniunii Europene care denunţă situaţia lor se acumulează cu zecile, însă fără o reală luare în considerare a excluziunii pe care o suferă.

Cu alte cuvinte, propunerea de lege înţelege să reprime o situaţie pe care alte legi o provoacă.

Pedepsele pentru părinţii care ar cerşi împreună cu copiii ar fi închisoarea de la un an la cinci ani şi o amendă de 3.000 până la 300.000 de euro. În 2008, o mamă de etnie romă care cerşea cu doi dintre copiii săi, dintre care unul sugar, a fost condamnată în primă instanţă la 18 luni de închisoare cu executare şi o amendă de 4.751 euro. Ea a fost eliberată după 59 de zile de Curtea de Apel din Bruxelles, care a estimat că o mamă care cerşeşte însoţită de copiii săi nu îi exploatează neapărat. Reţinerea mamei a avut consecinţe psihologice grave, constatate de un medic, asupra celor doi copii.

Este adevărat că unii părinţi sunt victimele unor reţele, iar traficanţii de fiinţe umane trebuie să fie penalizaţi, însă aceasta nu înseamnă că fiecare părinte care cerşeşte însoţit de copilul său îşi exploatează copilul.

Soluţiile nu pot fi găsite decât în răspunsurile sociale şi coordonarea dintre diferiţii intervenienţi dacă au o experienţă adevărată în materie; într-o mai bună politică de protecţie a copiilor, care să permită să se definească situaţia fiecărui copil care se află în stradă şi să se ia pentru el şi familia sa decizii adaptate; în ridicarea restricţiilor în ceea ce priveşte accesul la piaţa muncii; în instituirea unei politici care să vizeze asigurarea integrării socio-profesionale a tuturor familiilor şi accesul lor la locuinţă; într-o mai bună integrare şcolară a copiilor romi, mai ales prin angajarea unor mediatori şi, dacă se poate, aceştia să fie tot romi; în acţiuni desfăşurate în ţara de origine, vizând o mai mare respectare a drepturilor minorităţilor.

Este nedrept şi lipsit de respect faţă de copii să fie penalizată mama lor şi, în mod indirect, să fie penalizaţi ei înşişi, pentru că este săracă şi dispreţuită în toate societăţile cărora le cere să-i primească, încheie sursa citată.