Agricultura în zonele amazoniene din Brazilia: Păstrarea mâinilor care hrănesc

Codul galben de inundaţii este valabil pentru mai multe râuri
Codul galben de inundaţii este valabil pentru mai multe râuri (Eduardo Rizzo Guimarães)

Itatiba, Brazilia - Afectat de seceta din oraşul său natal Marilandia do Sul, agricultorul brazilian Carlos Roberto Koch a decis să se mute în 2005, la Apui, în statul Amazonas, unde a putut profita de climatul mai stabil şi de terenurile fertile ale pădurii amazoniene.

El a început din nou să cultive cereale, iar perspectivele erau optimiste. Cu toate acestea, după ce a învăţat o lecţie din prima sa experienţă cu agricultura, Koch nu a vrut să îşi mai asume riscuri şi a început să crească bovine şi să se ocupe de păşuni.

Ceea ce a început ca un mijloc alternativ a devenit treptat sursa principală prin care îşi câştiga existenţa, iar creşterea bovinelor şi vânzarea de produse lactate au devenit preocupările sale principale, din moment ce s-au dovedit a fi ceva mai stabil pe termen lung în comparaţie cu cerealele.

Dar nu a trecut mult timp până când Koch şi-a dat seama de rezultatul faptelor sale: Ca multe alte activităţi agricole din jungla amazoniană, profesia lui Koch contribuia la dispariţia celei mai mari păduri tropicale din lume; nu i-a fost greu să îşi dea seama că îşi distrugea treptat chiar propria sursă de venit.

În afară de exploatarea buştenilor, minerit, explorarea petrolului şi construirea infrastructurii, creşterea bovinelor şi extinderea terenurilor agricole de-a lungul junglei amazoniene fac parte din principalii factori ai defrişărilor din Amazon.

Potrivit Amazon Network for Georeferenced Environmental Information (RAISG), păşunile reprezintă peste 90 la sută din terenurile agricole din Amazon.

"Problema defrişărilor din Amazon este o problemă economică", susţine Mariana Pavan, o cercetătoare de la Institutul pentru Conservarea şi Dezvoltarea Amazonas (IDESAM), o organizaţie neguvernamentală dedicată păstrării şi promovării utilizării durabile a resurselor Amazonului.

"Realitatea este că despădurirea Amazonului apare pentru că oamenii trebuie să-şi câştige existenţa."

Acesta este motivul pentru Pavan şi alţi cercetători de la IDESAM au creat un program, prin contribuţia guvernului şi a oamenilor în Apui, care se concentrează pe menţinerea veniturilor fermierilor în timp ce îi ajută la conservarea pădurilor tropicale.

De la începuturile sale din 2005, programul a fost testat pe cinci familii de fermieri, inclusiv cea a lui Koch.

Minimizarea amprentei asupra mediului

Unul dintre elementele principale din programul IDESAM este dezvoltarea unui "sistem de păşunat prin rotaţie."

În cadrul acestui proiect, o suprafaţă de aproximativ 30 de hectare este împărţită în şapte segmente egale, iar animalelor le este permis să se hrănească în fiecare zonă o perioadă de şapte zile, în timp ce iarba din celelalte zone este lăsată să crească şi să îşi revină. În acest fel, vitele au întotdeauna iarbă de bună calitate cu care să se hrănească şi, datorită sistemului optimizat prin care iarba creşte din nou, numărul de animale care se pot hrăni pe unitatea de suprafaţă a crescut de trei-patru ori, comparativ cu o păşune tradiţională. Asta elimină necesitatea defrişării altor zone de pădure din Amazon pentru dezvoltarea mai multor păşuni.

IDESAM are şi o serie de alte proiecte îndreptate spre conservarea pădurilor tropicale, inclusiv reîmpădurirea zonelor permanente de conservare aflate de-a lungul râurilor, precum şi proiecte care vizează maximizarea veniturilor agricultorilor locali, inclusiv dezvoltarea unui model de îngrăşare a vitelor, a unui model pentru optimizarea producţiei de lapte şi alte iniţiative.

Koch, care este şi preşedintele uniunii rurale din Apui, susţine că programul este un succes şi că, în afara reducerii la minimum a impactului lor asupra mediului, el şi alţi fermieri din program au fost în măsură să îşi tripleze numărul de vaci datorită economiilor şi optimizării obţinute prin intermediul programului.

"Motto-ul nostru de astăzi este conservarea pădurilor şi menţinerea omului pe câmp", spune Koch.

Cea mai mare provocare este schimbarea obiceiurilor

Gabriel Cardoso Carrero, coordonatorul programului pentru schimbările climatice şi servicii de mediu de la IDESAM, a afirmat că principala provocare în implementarea programelor IDESAM este ajutarea oamenilor să-şi schimbe obiceiurile şi să se obişnuiască cu o schimbare continuă a obiceiurilor lor.

"Avem relaţii bune cu fermierii, datorită multor ani de interacţiune, cu toate acestea, mulţi [fermieri] nu cred că proiectul va avea succes", spune Carrero.

"Au existat mai multe proiecte înainte de cel al IDESAM, în cadrul cărora agricultorii au promis [să pună în aplicare anumite schimbări], dar nu s-a întâmplat nimic. Dar au existat şi proiecte care au dus într-adevăr la schimbări."

El crede că unul dintre motivele pentru care unele programe nu au succes este că nu sunt dezvoltate în aşa fel încât să ţină cont de nevoile agricultorilor.

"Eu cred că guvernul trebuie să fie mai realist în iniţiativele lui, deoarece ele nu sunt de obicei foarte conectate cu ceea ce se întâmplă pe teren", spune el.

"Mâinile care produc sunt aceleaşi cu cele care conservă"

În ceea ce-l priveşte pe Koch, el este mulţumit că poate genera venituri în timp ce joacă un rol important în conservarea pădurilor tropicale.

El vrea acum să arate guvernului că programul IDESAM a fost un succes şi să încurajeze autorităţile să îmbunătăţească producţia agricolă din locurile existente şi să împiedice dezvoltarea de noi domenii, astfel încât să nu mai fie defrişate şi alte zone din Amazon.

"Mâinile care produc sunt aceleaşi cu cele care conservă", spune fermierul de 49 de ani.

"Dacă oferiţi condiţii de viaţă pentru agricultori, ei vor deveni gardieni ai pădurii."