Han Xin, unul dintre cei „Trei Magnifici ai dinastiei Han”

Han Xin a fost un militar faimos, care a avut o mare contribuţie la fondarea dinastiei Han. Provenind dintr-o familie săracă, a devenit un strateg genial şi a fost numit unul dintre cei „Trei magnifici ai dinastiei Han”.

În tinereţe, ambii părinţi ai lui Han Xin au murit şi el era foarte sărac. Fără a se lăsa descurajat de originea sa, a studiat cu perseverenţă strategia şi tactica militară, având marea ambiţie să devină într-o zi o personalitate. Fără nicio sursă de venit, era nevoit deseori să meargă la casele prietenilor pentru a cere de mâncare. În acele timpuri nu era faimos şi într-o zi a fost certat de soţia prietenului său şi nu a mai primit hrană de la ea. Astfel, a trebuit să meargă la râu pentru a prinde peşte, însă nici acest lucru nu i-a reuşit. A cerşit de la femeile ce spălau rufe la râu şi o doamnă în vârstă de acolo, fiind mai binevoitoare, i-a oferit ceva de-ale gurii.

Fiind sărac, Han Xin era discriminat adesea de către oamenii din jur. Odată a fost oprit în stradă de un grup de golani şi unul dintre ei i-a ordonat lui Han Xin să se târască între picioarele lui sau să-l ucidă cu sabia sa. Han Xin nu a vrut să-l omoare şi să plătească cu viaţa pentru el şi s-a târât printre picioarele huliganului în faţa mulţimii. Această întâmplare a rămas în istorie ca „umilirea lui Han Xin târându-se printre picioare”.

În 209 î.Hr., doi fermieri s-au revoltat împotriva dinastiei corupte Qin. În curând revoltele s-au răspândit peste tot în China. Han Xin s-a alăturat armatei rebele a statului Chu, dar nu a fost luat în serios de către ducele de Chu, oferindu-i-se doar funcţia de gardian. Fiind ofensat de un asemenea tratament, Han Xin l-a părăsit pe ducele de Chu, pentru a se alătura armatei conduse de ducele de Han.

Xiao He l-a recomandat pe Han Xin în numeroase ocazii ducelui de Han şi în cele din urmă acesta a devenit general. În câţiva ani, a obţinut multe victorii remarcabile, a cucerit multe state pentru Han şi a devenit factorul principal în deciderea sorţii războiului aprig dintre Han şi Chu.

În 202 î.Hr., statele Chu şi Han s-au confruntat într-o bătălie decisivă. Ducele de Chu a poruncit celor 100.000 de soldaţi din trupele sale să-l atace frontal pe Han. În calitate de comandant-şef, Han Xin a ordonat trupelor sale de mijloc să se retragă uşor pentru a evita atacul puternic al trupelor Chu. A extins atunci trupele laterale să atace pe flancuri, iar apoi a ordonat trupelor mijlocii să avanseze. Această strategie a permis înconjurarea completă a trupelor lui Chu. Noaptea, Han Xin a ordonat trupelor sale să cânte cântece tradiţionale Chu din toate părţile. Trupele Chu şi-a pierdut spiritul de luptă şi în curând au fost anihilate. Ducele de Chu s-a sinucis şi cinci ani de război între Chu şi Han au luat sfârşit când Liu Bang, a cucerit ţara, cu ajutorul lui Han Xin.

Ulterior, Han Xin s-a întors în oraşul natal cu avere şi onoruri mari. A găsit-o pe doamna care spăla rufele la râu şi care i-a dat mâncare, recompensând-o cu mii de monede de aur. Huliganul care l-a umilit era înspăimântat de întoarcerea lui, însă Han Xin i-a oferit un rang de jos de ofiţer militar, în baza competenţelor sale de luptător de stradă.

Han Xin era respectat de către oameni pentru personalitatea şi realizările sale. A fost cunoscut ca fiind tolerant, credincios şi recunoscător. În ceea ce priveşte talentul militar, era considerat „un strateg genial”. Principiul său de manevrare a trupelor a fost foarte apreciat de strategii militari ulteriori. Potrivit cronicilor istoriei Chinei, el a scris trei capitole la strategia sa militară, dar din nefericire, cartea a fost pierdută.

După ce statele s-au unificat, abilităţile lui Han Xin l-au făcut pe ducele de Han să fie gelos. În curând, el a fost înlăturat de la conducerea militară şi a primit titlul de lord, dar cu autoritate nesemnificativă. Ulterior, a fost plasat sub arest la domiciliu.

În 196 î.Hr. Han Xin a fost transferat la Palat de către prim-ministrul Xiao He, căruia i-a fost mereu recunoscător pentru recomandările făcute anterior, însă a fost executat fiind învinuit de conspiraţie împotriva statului la Palat.