Iordania: Petra - farmecul magic al unui oraş antic

Petra - Templul.
Petra - Templul. (pixabay.com)

Petra (în greacă πέτρα (petra), însemnând „piatră”; în arabă البتراء, Al-Batrāʾ) este un fost oraş antic, situat în Iordania. Este unul dintre cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor săpate direct în stâncă, cel mai cunoscut fiind "Trezoreria" ("Al Khazneh"), în stil grecesc, cu o înălţime de 42 m, unde s-a turnat şi partea finală a filmului Indiana Jones şi ultima cruciadă.

Situată la jumătatea distanţei dintre Golful Aqaba şi Marea Moartă, Petra se află la o înălţime cuprinsă între 800 şi 1396 de metri deasupra nivelului mării, în regiunea muntoasă Edom la est de Wadi Araba, la aproximativ trei ore de drum de la Amman. Cel mai apropiat oraş este Wadi Musa.

În antichitate, oraşul se numea Rekem şi apare menţionat în manuscrisele de la Marea Moartă. Se presupune că a fost construit începând cu secolul al VI-lea î.Hr., de către nabateeni, un popor semitic, şi a fost capitala lor până în 106 d.Hr., când a intrat în componenţa Imperiului Roman, devenind capitala provinciei Arabia Petrea.

Poziţia zonei şi disponibilitatea apei au făcut ca zona să fie un loc favorabil pentru construirea unui oraş prosper. Locul este accesibil numai din nord-vest, pe o cale îngustă de munte, iar dinspre est - printr-un canion de aproximativ 1,5 km lungime şi o lăţime de până la 200 de metri, care găzduia drumul principal de acces.

Oraşul continuă să înflorească în următorul secol, apoi intră în declin şi este abandonat, fiind distrus în anul 363 d.Hr. de un cutremur. Ruinele au devenit o curiozitate în Evul Mediu, fiind vizitate de sultanul Baibars al Egiptului în secolul al XIII-lea. Primul european care le-a vizitat şi descris a fost exploratorul elveţian Johann Ludwig Burckhardt, în 1812.

Mormintele de la Petra sunt săpate în canioane şi pe pereţii stâncoşi ai munţilor, în timp ce zona urbană, datorită lipsei de vegetaţie, se caracterizează printr-o mare de pietre care rezultă din prăbuşirea clădirilor, astfel încât peste tot în jur se văd roci şi pietre.

Când oraşul era în plină dezvoltare, apa a fost folosită în mod esenţial pentru consumul locuitorilor şi al animalelor şi, ulterior, a fost folosită şi în scopuri agricole.

Astăzi puteţi ajunge la Petra pe jos sau călare. Cea mai caracteristică intrare este cea estică, prin "fisura" lungă şi adâncă a rocilor, numită Sik (sau Siq). La sfârşitul primei secţiuni a acestui coridor lung, se deschide deodată un spaţiu mare, unde poate fi admirat unul dintre cele mai frumoase monumente din Petra, The Khasneh la Faroun sau Trezoreria Faraonului (se pare că numele a rezultat din pură fantezie, fiind inventat de beduini), şi a cărui faţadă este adânc gravată în stâncă.

Petra a fost dezvăluită lumii moderne în 1812 de Johann Ludwig Burckhardt, un călător elveţian care, îmbrăcat în haine arabe, se autointitulase Sheik Ibrahim şi urmase drumul de la Damasc spre Egipt, prin Iordania. El auzise că în apropierea satului Wadi Musa ar fi existat nişte vestigii extraordinare într-un fel de fortăreaţă naturală. Regiunea aparţinea pe atunci Imperiului Otoman, iar străinii curioşi şi interesaţi de antichităţi - care erau considerate "Opera infidelilor" - erau trataţi cu mare suspiciune şi din cauza tensiunilor politice şi religioase de la acea vreme.

Burckhardt se prezenta atunci ca un pelerin care dorea să sacrifice un miel la profetul Aaron, al cărui mormânt, construit în secolul al XIII-lea, se credea că s-ar fi găsit dincolo de ruine, pe partea de sus a Gebel Harun. Însoţit de ghidul său, exploratorul a traversat oraşul vechi, fără a fi capabil de a se opri nici măcar un moment pentru a lua vreo notiţă sau să facă vreo schiţă. Totuşi, el era conştient de importanţă acelor vestigii şi de faptul că ruinele de la Wadi Musa erau cele ale oraşului Petra. Entuziast, el a răspândit ştirea printre rezidenţii occidentali ai Orientului Mijlociu şi Egiptului, şi a repetat informaţia în cartea sa intitulată “Călătorii în Siria şi Ţara Sfântă”, care a fost publicată doar la cinci ani după moartea sa, în 1823.

În 1985 Petra a fost inclusă în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial. Este considerată una dintre cele 7 noi minuni ale lumii.