Studiu: Aproape jumătate din copiii cu deficienţe de auz, jigniţi pe Internet. Ce se poate face

Aproximativ jumătate din copiii cu deficienţe de auz din România au fost jigniţi prin intermediul Internetului, iar mai puţin de jumătate din aceştia au informat autorităţile sau pe cei apropiaţi despre ce s-a întâmplat, conform Studiului Naţional privind Utilizarea Internetului în rândul Elevilor cu Deficienţe de Auz.

Cercetarea a fost realizată în octombrie 2012 de către Organizaţia Salvaţi Copiii România, în parteneriat cu Fundaţia Orange, şi a avut ca scop atragerea atenţiei opiniei publice şi autorităţilor asupra pericolelor la care se expun copiii cu deficienţe auditive atunci când navighează pe Internet.

Aproape toţi copiii cu deficienţe de auz care accesează Internetul au un profil personal pe o reţea de socializare - Facebook (92%) şi Google (67%). Doi din cinci copii (44%) îşi setează ca public profilul personal, fiind astfel accesibil oricărei persoane care foloseşte reţelele de socializare.

“Mediul online, cu avantajele şi dezavantajele sale, nu este foarte diferit de viaţa reală, iar, în principiu, se aplică aceleaşi reguli şi conduite. Dacă pe stradă, la magazin, sau în parc nu ne divulgăm numele, telefonul, adresa oricărui necunoscut, aceeaşi discreţie ar trebui să o dezvoltăm şi pe reţelele de socializare. În cadrul proiectului E-sign, gestionat împreună cu Fundaţia Orange, ne asigurăm ca aceste informaţii de bază despre siguranţa online vor fi cunoscute, interiorizate şi apoi aplicate de toţi copiii cu deficienţe auditive din România prin intermediul educaţiei nonformale. Ne bazăm şi pe sprijinul părinţilor şi profesorilor, aceştia fiind persoanele esenţiale din viaţa copiilor, care pot influenţa şi menţine procesul educativ iniţiat de Salvaţi Copiii”, a declarat, pentru Epoch Times, Irina Nicolai, coordonatorul proiectului E-sign.

Aproape 44% din participanţii la studiu afirma că au fost jigniţi sau deranjaţi în mediul online şi 48% identifică hărţuirea online ca principala modalitate prin care au fost lezaţi. Chat-ul online şi site-urile de jocuri sunt cele mai frecvente contexte pentru hărţuire, se arată în concluziile studiului.

Peste jumătate dintre participanţii la studiu care au fost jigniţi sau supăraţi pe Internet nu au transmis nici autorităţilor, nici persoanelor apropiate ceea ce li s-a întâmplat.

“De aproximativ cinci ani lucrăm în mod direct cu tineri şi copii în domeniul educaţiei online, iar din experienţa noastră, aceştia nu conştientizează pericolul pe care hărţuirea şi jignirea prin intermediul Internetului, dar şi în viaţa reală, îl poate avea asupra dezvoltării lor. În urma hărţuirilor, copiii îşi pierd încrederea în ei şi tind să devină izolaţi social, însă nu corelează aceste efecte cu actul de hărţuire în sine. În consecinţă, nu identifică hărţuirea şi jignirile online ca pe o problemă în care pot fi ajutaţi. În unele cazuri se pot instala ruşinea şi sentimentul că au făcut ceva rău, iar dacă nu au un suport emoţional constant din partea părinţilor sau profesorilor, impulsul lor este acela de a se ascunde.

În cadrul programului Sigur.info, program european coordonat la nivel naţional de Salvaţi Copiii România, există un serviciu de consiliere şi raportare a problemelor întâmpinate pe Internet: Helpline Sigur.info (helpline.sigur.info) la care copiii pot apela atunci când sunt hărţuiţi şi jigniţi pe Internet. Au fost soluţionate peste 500 de astfel de cazuri, iar cerinţa predominantă a apelanţilor a fost aceea de a îşi păstra anonimatul”, a precizat Irina Nicolai.

În ceea ce priveşte întâlnirile cu necunoscuţi, 70% din copii au declarat că, în ultimul an, au căutat prieteni noi pe Internet, iar 22% spun că s-a întâlnit faţă în faţă cu o persoană complet străină cunoscută pe Internet. Dintre aceştia, 7% s-au plâns că au fost abuzaţi sexual în urma întâlnirii.

Ce măsuri se iau

Proiectul naţional E-sign, dedicat copiilor cu deficienţe de auz şi profesorilor lor, are ca scop prevenirea situaţiilor neplăcute în care sunt implicaţi elevii care navighează pe Internet. Acesta se va desfăşura până în iulie 2013, cu ajutorul a 50 de voluntari, în Bucureşti. Galaţi, Cluj-Napoca, Satu Mare, Suceava, Iaşi, Vaslui, Craiova, Timişoara, Sibiu, Focşani şi Buzău, şi include activităţi de informare şi educare, precum şi concursuri specializate.

Copiii vor fi învăţaţi despre avantajele şi dezavantajele Internetului, cum să-şi seteze opţiunile de confidenţialitate în programele de socializare şi mesagerie instant folosite de ei, cum să se comporte adecvat pe aceste reţele, ce să facă atunci când vorbesc cu necunoscuţi pe Internet şi cum să se ferească de posibilii agresori.

În România există peste 1.500 copii cu deficienţe auditive înscrişi în sistemul educaţional de stat.

„Faptul că timp de patru ani ne-am adresat publicului larg prin proiectul Sigur.info ne-a permis să identificăm categoriile de copii vulnerabile în faţa pericolelor din mediul online, precum aceşti elevi hipoacuzici. Cercetarea efectuată în demararea proiectului E-Sign dovedeşte că, în România, copiii cu deficienţe prezintă un risc crescut de a întâmpina neplăceri şi abuzuri în urma navigării pe Internet”, a declarat Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv la Salvaţi Copiii România.

Safer Internet Plus (Sigur.Info) este un program sprijinit de Comisia Europeană, care cuprinde centre naţionale active în Uniunea Europeană, având ca obiectiv comun promovarea utilizării în condiţii de mai mare siguranţă a Internet-ului şi a noilor tehnologii online de către copii.

Anual, Sigur.info organizează Şcoala de Vară Europeană pe tema Siguranţei Online, unde copiii participanţi din 10 ţări europene sunt încurajaţi să propună organizatorilor proiecte educative. În 2011, un grup de tineri surzi din Portugalia, împreună cu voluntarii Sigur.info, au propus implementarea E-sign în şcolile din România şi Portugalia, câştigând concursul de proiecte.

Unde se reclamă abuzurile

Părinţii copiilor care afirma că au avut de suferit în urma folosirii Internetului trebuie să ştie la ce autorităţi să se adreseze pentru a se lua măsuri.

“Cazurile de jigniri şi hărţuiri sunt greu de identificat şi de încadrat într-o faptă care să contravină legii, decât atunci când ele devin evidente sau au urmări grave (violenţă, ameninţări cu moartea etc). De cele mai multe ori, pentru un copil presiunea psihică şi stresul cauzate de hărţuire se pot instala la cele mai mici gesturi nepotrivite făcute de ceilalţi pe Internet. Secţia de poliţie este cea care primeşte sesizările de acest gen, însă pentru a fi luate în seama şi analizate, ele trebuie însoţite de cât mai multe dovezi, justificări, detalii cu privire la ceea ce s-a întâmplat (spre exemplu, o ameninţare trebuie însoţită şi de dovadă – email, conversaţie pe chat, etc). Bineînţeles, în cazul în care reclamanţii sunt minori, ei trebuie însoţiţi de unul dintre părinţi la secţia de poliţie. În cazul în care sesizarea implică şi abuzuri sexuale ca urmare a întâlnirilor pe Internet, cazul va fi preluat de departamentul de Combatere a Criminalităţii informatice (în cazul abuzurilor sexuale înregistrate şi distribuite drept pornografie infantilă) şi de către Combaterea Crimei Organizate (în cazul reţelelor de trafic)”, a afirmat Irina Nicolai.