Spuneţi "stop" glutamatului de sodiu
Glutamatul de sodiu este cel mai adesea folosit la producerea chipsurilor, supelor, produselor chinezeşti, sosurilor, condimentelor, mezelurilor, delicateselor din carne procesată, etc.
Iritaţie, mâncărime, urticarie, greaţă, vomă, dureri de cap, migrene, astm, disfuncţii cardiace, depresie şi chiar convulsii – sunt doar câteva din rezultatele acţiunii toxice a glutamatului de sodiu asupra organismului nostru. Este aşa-numitul sindrom MSG, adică un complex de reacţii adverse cauzate de consumul dozelor toxice de glutamat de sodiu.
Glutamatul de sodiu este un acid glutamic monosodic, unul dintre cei mai răspândiţi aminoacizi. Este produs şi de corpul uman, însă ceea ce consumăm împreună cu produsele alimentare, provine din prelucrarea şi fermentarea sfeclei de zahăr.
Glutamatul de sodiu a fost folosit pentru prima dată la prepararea hranei pentru militari, pentru a o face mai gustoasă şi mai savuroasă. Însă, în foarte scurt timp, acesta a fost acceptat de întreaga industrie alimentară, ajungând chiar şi în mâncarea pentru bebeluşi.
Primele suspiciuni privind nocivitatea glutamatului de sodiu au apărut de timpuriu. Oamenii au început să manifeste tahicardii, dureri la nivelul mâinilor şi diaree. Cu timpul, s-a constatat că aditivul are un efect distructiv asupra celulelor creierului şi poate determina dezvoltarea bolii Alzheimer, Parkinson şi a altor afecţiuni serioase.
Glutamatul de sodiu s-a dovedit a fi soluţia perfectă pentru industria alimentară, deoarece este un amplificator de gust, comod şi ieftin şi poate fi folosit la fabricarea masivă a produselor alimentare de calitate inferioară. Este utilizat cel mai frecvent la producerea chipsurilor de cartofi, a supelor, produselor chinezeşti, sosurilor, condimentelor, mezelurilor, crenvuştilor, delicateselor din carne, etc.
Din moment ce glutamatul de sodiu şi-a dobândit popularitatea sinistră, industria alimentară a decis să recurgă la tăinuirea substanţei culpabile de atâtea stări grave de sănătate, folosind diferite ”pseudonime” sofisticate în acest sens. În prezent, glutamatul de sodiu se poate ascunde sub masca autolizatului de drojdie, extractului de drojdie, maltodextrinei, hidrolizatului proteic, caseinatului de sodiu, mono-glutamatului de potasiu şi substanţelor proteice texturate. Din acest motiv, oricine încearcă să-l găsească în lista lungă de ingrediente, trebuie să fie atent să memoreze şi denumirile respective.
Glutamatul de sodiu posedă proprietăţi excitotoxicitare. Excitotoxicitatea este un proces patologic în cadrul căruia are loc lezarea celulelor nervoase. Acestea mor în rezultatul stimulării excesive de către neurotransmiţători, cum ar fi spre exemplu, glutamatul de sodiu. O situaţie similară apare atunci când receptorii glutamici, cum ar fi receptorii NMDA sau Amp, sunt supraactivaţi. Într-un asemenea caz, creşte afluxului de ioni de calciu în celulă şi neuronii de deteriorează.
Mecanismul de afectare a neuronilor poate explica simptomele tipice ale sindromului MSG. Intoxicarea cu glutamat de sodiu devine cel mai adesea cauza unei sensibilităţi sporite la lumină şi sunet. Iată de ce mulţi oameni au nevoie de o relaxare prelungită într-un loc întunecat şi liniştit, pentru a diminua simptomele apărute.
Celulele senzoriale cu cili (peri minusculi) din urechea internă reacţionează la acţiunea neurotransmiţătorului glutamatului de sodiu, prin apariţia unui zgomot în urechi sau ameţeli. În plus, glutamatul poate depăşi bariera hemato-encefalică şi provoca leziuni directe la nivelul neuronilor din creierul uman, în mod special în cazul sugarilor. Efectele glutamatului de sodiu asupra ficatului şi vezicii biliare se pot manifesta prin diaree, vărsături sau sindromul colonului iritabil.
Cum se poate evita?
Dată fiind răspândirea sa, evitarea completă este aproape imposibilă.
Cea mai bună modalitate de a evita glutamatul este să consumăm mai puţine alimente procesate şi să adaugăm în mâncare doar propriile noastre condimente. Sarea de mare, usturoiul, piperul pot oferi mâncării acelaşi gust picant, în plus, implică doar efecte benefice, fără consecinţe periculoase pentru sănătate.
