Pleşu: Dispare ţara? Dispare poporul? Nu-i nimic. Noi legiferăm neobosiţi!

În contextul în care şeful Senatului este din ce în ce mai prezent în spaţiul public fie cu diatribe la adresa "binomului" care-i năpăstuieşte pe aleşi, fie cu laude siderante la adresa Parlamentului, Andrei Pleşu îi dedică acestuia un amplu articol nu fiindcă ar avea vreo obsesie legată de el (spune scriitorul) ci pentru că, la cum se manifestă Tăriceanu, "ar fi aproape o insultă să nu-l bagi în seamă".

"Am explicat, la data cu pricina, că dacă cineva se face prezent mereu, foarte vocal, în ambianţa ta cotidiană, iar tu semnalezi prezenţa cu pricina, nu se cheamă că ai o obsesie. Se cheamă că eşti viu, că reacţionezi, că te aperi. Dacă zumzetul unui ţînţar, sau ţipetele unui vecin nu te lasă să dormi, sau să-ţi vezi de treabă, nu se cheamă că eşti obsedat de ţînţari şi de vecini. Încerci, pur si simplu să te protejezi. Aşa şi cu dl Tăriceanu. Ani de zile a fost prezent pe scena politică, fără relieful de-acum. Nici ca prim-ministru, nici ca preşedinte PNL, nici ca simplu deputat n-a invadat, prin discurs şi gesticulaţie, spaţiul public. Abia de cînd e omul doi în stat a început să se manifeste cu aplomb, cu un soi de tîrzie conştiinţă de sine, fără dubii şi fără inhibiţii. Cum să nu-l percepi? Nu e genul discret, „la locul lui”, gata să se achite, fără ostentaţie, de obligaţiile curente. Nu. Dl Tăriceanu iese la bătaie, face ordine, gîndeşte planetar, dă de pămînt cu duşmanul. Ar fi aproape o insultă să nu-l bagi în seamă.", scrie Pleşu.

Cum miercurea trecută liderul Senatului a ţinut "un discurs epocal" în care a transmis că Parlamentul e „mintea şi inima naţiunii” şi că chiar dacă teritoriul, poporul şi armata unei ţări dispar, naţiunea rămîne vie, cîtă vreme supravieţuieşte Parlamentul, Pleşu remarca, în lumina acestor afrimaţii, că Tăriceanu este primul bărbat de stat din istoria omenirii care n-are nevoie de stat ca să fie şef.

"Cu toată bunăvoinţa, mă declar incapabil să înţeleg cu adevărat, discursul, la prima vedere elementar, ţinut de dl Tăriceanu miercurea trecută, în Parlament. Poate a fost o foarte subtilă metaforă... Sau poate trebuie să renunţăm la sclifoseli logice şi analize de subtext şi să privim realitatea în faţă: dl Tăriceanu vrea să spună, de fapt, că orice-ar fi, orice catastrofă ar veni peste noi, oricît de cruntă ne-ar fi soarta, Parlamentul (de-acum?) nu va pieri! Şi nici preşedintele lui! „De-aici nu se pleacă!” – strigă, într-un glas, aleşii noştri. Încet-încet, ei se transformă, deja, în statui. Iar în fruntea lor, călare pe orice situaţie, va dăinui Călin Popescu Tăriceanu, primul bărbat de stat din istoria omenirii care n-are nevoie de stat ca să fie şef. Dispare ţara? Dispare poporul? Nu-i nimic. Noi legiferăm neobosiţi în băncile unei clădiri care nu mai există, construită de oameni care nu mai există, într-o patrie care nu mai există! Totul e sub control!", scrie Pleşu în articolul ce poate fi citit integral aici