Palada: Dle Goţiu, vă întind o mână. Propun o dezbatere privind rolul violenţei în viaţa publică
Sociologul Mirel Palada, fost purtător de cuvânt al Guvernului Ponta, propune o dezbatere despre rolul violenţei în viaţa publică după incidentul recent din pauza unui talk-show de televiziune în care l-a agresat pe Mihai Goţiu, vicepreşedintele Senatului.
Mirel Palada (facebook.com)
În timp ce Mihai Goţiu şi-a scos certificat medico-legal după agresiunea suferită şi i-a transmis lui Mirel Palada că îl aşteaptă la tribunal şi nu se pune problema împăcării părţilor, sociologul îi lansează o provocare senatorului USR pe pagina sa de Facebook: îl invită la o dezbatere despre rolul violenţei în viaţa publică.
"Vă propun o dezbatere publică privind rolul violenţei în viaţa publică. Violenţa fizică. Violenţa verbală. Violenţa simbolică. Violenţa de idei. Şi unii, şi alţii. Şi Palada, şi Goţiu. Şi pesediştii, şi anti-pesediştii. Şi politicienii, şi votanţii. Şi cei care merg la talk-showuri, şi telespectatorii. Dle Goţiu, vă întind o mână adversă şi vă propun ca, după ce ne strîngem mîna, să ne aşezăm la masă împreună şi să invităm şi pe alţii să se aşeze la masă cu noi. Întind această mână, pentru ca întreaga societate să aibă un câştig. Să învăţăm din greşeli. Pentru a ajuta măcar şi un pic la schimbarea discursului şi comportamentului public, îndeosebi în zona patimii politice. Pentru a demobiliza armatele furioase, dornice de sînge virtual ori – din păcate – uneori şi de sînge real", a declarat Palada.
Vă prezentăm mai jos postarea integrală a sociologului:
"Încă din seara incidentului cu pricina am început să primesc mesaje din întregul spectru al emoţiilor umane. Multe mesaje. Multe feluri de mesaje. Unele de susţinere. Altele de o ticăloşie de neînchipuit (nu vreţi să ştiţi; fac şi astea parte din viaţă). Din fericire, am avut parte şi de mesaje raţionale, echilibrate, în care eram criticat cu argumente expuse corect. Însă cele mai multe mesaje, indiferent dacă de susţinere ori de admonestare, au fost pline de patimă, de agresivitate, fie că erau împotriva mea sau mă sprijineau. „Huoo, nemernicule, să mergi la puşcărie”. „Hai să ne măsurăm, smardoiule, să-ţi arăt eu ţie”. „Bravo, bine ai făcut, trebuia să-i dai mai tare, să nu se mai ridice, să-l rupi în bătaie.” „Doar atîta poţi? Trebuia mai mult. Doar 3-4 zile de îngrijiri?”.
Evident, niciunul din evenimentele preconizate de aceşti luptători curajoşi pe FB nu va avea loc. Un proces probabil că se va întîmpla, dar cred că e puţin probabil să se finalizeze cum îşi doresc ei. Iar în ceea ce priveşte îndemnul la bătaia mai zdravănă, îl repudiez din start fie şi pentru simplul fapt (dar nu doar de aceea) că vine din partea unora care vor să lupte prin reprezentant. Zilele astea am învăţat multe lucruri. Şi de bine, şi de rău. Unul din ele – îl ştiam deja, dar tot timpul redescoperim lucrurile evidente – este că agresiunea naşte agresiune. Fie ea verbală, fie fizică. Şi, ca să-l parafrazez pe d-nul Vlad Ştefan, „o cauză justă nu justifică agresiunea fizică sau verbală, la fel după cum frumuseţea nu justifică prostituţia”.
După o perioadă în care am ales să nu discut subiectul, consider că e cazul să răspund, căci ştiu că aveţi nevoie de răspunsuri. Voi răspunde prin a vă propune să încercăm să ieşim din acest cerc karmic şi să vedem cum putem extrage o picătură de bine dintr-o baltă de rău. Vă propun o dezbatere publică privind rolul violenţei în viaţa publică. Violenţa fizică. Violenţa verbală. Violenţa simbolică. Violenţa de idei. Şi unii, şi alţii. Şi Palada, şi Goţiu. Şi pesediştii, şi anti-pesediştii. Şi politicienii, şi votanţii. Şi cei care merg la talk-showuri, şi telespectatorii.
Dle Goţiu, vă întind o mână adversă şi vă propun ca, după ce ne strîngem mîna, să ne aşezăm la masă împreună şi să invităm şi pe alţii să se aşeze la masă cu noi. Vă întind o mînă pe care nu ştiu dacă o veţi accepta sau nu, dar pe care sper că o veţi accepta pentru a arăta că atingerea adversarului se poate face şi altfel decât pentru a lovi verbal sau fizic. Întind această mână, pentru că, astfel după cum corect spunea d-nul Daniel P. Funeriu, întreaga societate să aibă un câştig. Să învăţăm din greşeli. Mai ales vă întind această mână şi această propunere de discuţie pentru a ajuta măcar şi un pic la schimbarea discursului şi comportamentului public, îndeosebi în zona patimii politice. Pentru a demobiliza armatele furioase, dornice de sînge virtual ori – din păcate – uneori şi de sînge real. Pentru bună cuviinţă în spaţiul public.
Da, ştiu, o să mă acuzaţi că nu eu sînt cel care trebuie să vorbesc despre buna cuviinţă. Ba chiar eu sînt cel care trebuie să vorbesc. Pentru o presă responsabilă şi profesionistă cu angajaţi bine pregătiţi profesional, care nu caută doar ratingul cu orice preţ. Avem multe de discutat, d-nule Goţiu. Este evident că suntem adversari ideologici. Pentru o vreme scurtă, am fost chiar şi adversari fizici. Cu voia sau fără voia noastră, am fost transformaţi simbolic în avataruri ale luptei politice, ale patimii celor două tabere care se tot zbat în minţile românilor. Propunerea pe care v-o fac poate fi un început al normalităţii de expresie în spaţiul public. Vă întind această mînă, ca la rugby, după ce doi adversari se tăvălesc mai mult decît permite regulamentul. O strîngeţi sau nu. Depinde de Dvs. Sper să o strîngeţi. Şi da, vom rămîne în continuare adversari ideologici."
