Marea Foamete a Chinei: 50 de ani de tăcere

La cincizeci de ani după Marele Salt Înainte al Chinei, ştirile în mass media internă asupra acestui subiect sunt încă interzise, conform unui raport al ziarului Ming Pao Daily News din Hong Kong.

Marele Salt Înainte din 1959 a văzut o serie de măsuri politice irealiste precum “obţinerea unei producţii de grâne de 75.000 de kg pe hectar,” “dublarea producţiei de oţel,” şi “depăşirea Angliei în 10 ani şi a Statelor Unite în 15 ani.” Producţia americană curentă de porumb este de aproximativ 4.000 kg pe hectar.

Campania a cerut tuturor cetăţenilor chinezi să se implice în producţia de oţel, forţând fermierii să îşi părăsească recoltele.

Aceste măsuri politice au rezultat într-o foame naţională care a costat peste 40 de milioane de vieţi şi care au fost explicate oficial ca un “dezastru natural de 3 ani”.

Ştirile au fost blocate după dezastru, potrivit raportului din Ming Pao. Miliţiile au fost de pază zi şi noapte pentru a opri oamenii să meargă la cerşit pentru mâncare şi să se plângă autorităţilor superioare.

Rezultatele sondajelor în rândul chinezilor din zona Xinyang au arătat că majoritatea fermierilor locali au uitat despre incident, afirmă Ming Pao. Cele mai multe sate sunt acum decimate datorită migrării urbane.

Domnul Jiang din districtul Xie, provincia chineză Shanxi, predă la oraş şi a descris mizeria din timpul Marii Foamete. “Multe sate mici au fost eliminate unde întreaga familie a fermierilor a murit de foame”, a declarat el. “Oamenii au mâncat orice. Existau decese în fiecare familie. Cadavrele puteau fi văzute peste tot. În cele din urmă, oamenii au început să mănânce oameni, incluzând pe unii vii şi rudele lor.”

Când ţăranii erau atât de înfometaţi încât furau cereale din depozitele de grâne, Partidul Comunist a ordonat împuşcarea lor pentru a suprima jafurile şi i-a etichetat pe cei ucişi drept "elemente antirevoluţionare”. Un mare număr de ţărani a murit prin înfometare în multe provincii chineze, incluzând Gansu, Shandong, Henan, Anhui, Hubei, Hunan, Sichuan şi Guangxi.

Totuşi, ţăranii înfometaţi erau forţaţi să ia parte la munca de irigaţie, construirea de baraje şi producţia de oţel. Mulţi au căzut la pământ în timp ce lucrau şi nu s-au mai ridicat. În final, cei care au supravieţuit nu au mai avut forţa nici măcar de a-i îngropa pe cei morţi. Multe sate au dispărut complet deoarece familii întregi au murit de foame, una după cealaltă.

În regiunea centrală Xinyang, provincia Henan, au existat peste un milion de morţi în timpul unei perioade de 3 luni. Incidentul din Xinyang rămâne un subiect sensibil şi mass media internă nu are voie să raporteze despre aceasta.

Deşi Marea Foamete pare să nu fi lăsat nici o urmă în Xinyang, fermierii locali susţin că ei încă găsesc oase umane în pământ.