Liiceanu, uluit de grozăviile din ţară. Cazul Ponta, Oprea, Dragnea sau Cherecheş, în lumina reflectoarelor

Poveştile de viaţă ale unor personaje precum Victor Ponta, Gabriel Oprea, Liviu Dragnea sau Cătălin Cherecheş l-au lăsat, la un moment dat, stupefiat pe Gabriel Liiceanu. Deşi îşi propune să nu rămână uimit de grozăviile din ţara noastră, constată adesea că are de-a face cu un stoc inepuizabil.
Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu (Epoch Times România)

Deşi îşi spune în fiecare zi, de 26 de ani, că nimic din toate câte se petrec în ţara noastră nu trebuie să îl mai mire, Gabriel Liiceanu are mereu parte de surprize. "Imposibilul devenit posibil la noi sub forma lucrurilor strigătoare la cer – groteşti, obscene sau abjecte pur si simplu – mă ia mereu prin surprindere. Şi, de fiecare dată, mă întreb dacă mai există o asemenea ţară pe lume", scrie filozoful, într-un articol publicat pe Contributors.

"De pildă, poţi la o adică să-ţi imaginezi un procuror care fură. Dar nu şi o ţară în care procurorul care fură poate ajunge prim-ministru [Victor Ponta - n.r.]. La limită poţi să-ţi imaginezi că fruntaşul unui partid [Liviu Dragnea - n.r.] pregăteşte o campanie electorală furând voturi şi punând şi morţii să voteze. (Nu cred să existe furt mai "radical" într-o democraţie.) Dar că după o asemenea nemernicie omul rămâne în fruntea partidului, ba se mai şi aferează să facă politica ţării cu o condamnare penală în buzunar, este tare greu de imaginat.

Iarăşi, e tare greu să-ţi imaginezi că cei mai de seamă borfaşi dintr-o ţară (crema cremelor borfaşilor ţării, cei mai mulţi dintre ei agramaţi), odată ajunşi la închisoare, îşi scad din pedeapsă scriind "lucrări ştiinţifice". Cum să-ţi imaginezi apoi că într-o ţară doctoratele ajung "o modă" şi că avem zeci de mii de "doctori" cu lucrări plagiate conduse de profesori plagiatori? Dar că există o ţară în care un întreg municipiu îşi alege primar un puşcăriaş [Cătălin Cherecheş - n.r.] şi că acesta cere să iasă "pentru două ore" din celulă (cu cătuşe la mâini şi încadrat de poliţişti) cât să depună jurământul în catedrala oraşului?", a precizat Liiceanu în articolul intitulat "Nu mă mai mir de nimic".

Filozoful se întreabă cum este posibil ca, după o "revoluţie anti-comunistă", foştii securişti ai dictatorului Nicolae Ceauşescu au pensii între 1.000 şi 3.000 de euro, în vreme ce nenorociţii pe care-i hărţuiau îşi trag zilele cu o sută-două pe lună.

"Cum să-ţi imaginezi că "se dau în folosinţă" bucăţi de autostradă care nu duc nicăieri? Că se fac terenuri de fotbal în pantă? Că politicienii sunt convinşi că meseria lor e mai grea şi mai riscantă decât cea a unui soldat în Afganistan [Daniel Barbu - n.r.]? Că există canale de televiziune prin care părinţii sunt îndemnaţi să nu-şi vaccineze copiii ("căci vaccinul conţine mercur şi naşte autism")? Sau că un cancer in situ e bine să-l laşi în pace, că ştie el, corpul, cum să se apere?

Dar câte lucruri de neimaginat nu se întâmplă în ţara noastră? Avem senatori care se ung între ei cu mir ca să nu fie luaţi de DNA [Ruxandra Jipa l-a uns cu mir pe Dan Şova - n.r.]. Avem un "prinţ" [Paul Lambrino - n.r.] care fură mii de hectare de pădure. Avem un căpitan avansat direct general-maior, fost ospătar, cu mari dificultăţi de exprimare, dar care, afişând un CV care-l întrece pe cel al generalului de Gaulle, îşi dedică viaţa "interesului naţional" [Gabriel Oprea - n.r.]", a continuat Liiceanu.

Mai mult, potrivit scriitorului, avem jurnalişti care practică nestingheriţi terorismul intelectual şi organizează linşaje publice sub privirea îngăduitoare a instanţei menite să supravegheze deontologia mass-media.

"Avem firme care vând spitalelor apă chioară pe post de dezinfectant. Avem oameni fără nicio pricepere dovedită, dar reciclaţi în Parlament ca şmenari, cocalari şi borfaşi. Avem, în plină Europa, 51% din populaţia României analfabetă funcţional. Avem monumente de patrimoniu lăsate în paragină sau puse la pământ. Avem păduri seculare pe care, graţie mafiei lemnului, nu le mai avem. Avem aşadar parte de cele mai inimaginabile lucruri din lume. Mereu şi mereu altele. Nici nu prididim să ne mirăm îndeajuns de unele, că altele vin şi le iau locul. Sunt atât de multe, că unele trec aproape neobservate", a mai punctat Liiceanu.

Pentru a citi integral articolul intraţi aici.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne