Economia spaniolă merge mână în mână cu Comisia Europeană şi FMI

Că trăim într-o lume globalizată, nu este un secret.

Oricât de departe te-ai duce, ar trebui ca un întreg lanţ de coincidenţe să se petreacă pentru ca să nu afli, mai devreme sau mai târziu, ce se întâmplă în cealaltă parte a lumii.

Globalizarea a provocat în societate efecte evidente, pe care le putem vedea în fiecare zi. Unele sunt tot atât de banale ca faptul că puteţi găsi publicitate pentru orice brand de apă minerală celebră, în cele mai izolate locuri din lume. Sau că un cântăreţ sud-coreean, numit PSY, pe care aproape nimeni nu-l cunoştea înainte de iulie 2012, a declanşat cu unul dintre cântecele sale un fenomen viral la care nu te-ai fi putut gândi cu ani în urmă, acesta devenind cel mai vizionat pe youtube, cu mai mult 1,45 de miliarde de telespectatori.

Dar să revenim la subiectul nostru, respectiv economia şi mediul de afaceri, căruia îi este dedicată această analiză periodică. Puteţi constata că şi în acest domeniu este prezentă această realitate a globalizării. În special în Uniunea Europeană, din cauza modului în care se conformează, aceste ţări au fost nevoite să renunţe la o parte din suveranitatea lor şi să o ofere unui guvern supranaţional care se află - poate - la Bruxelles.

Vorbind despre Spania, acest lucru este mai mult decât evident. Ţara are un guvern ales şi, desigur, şi un Minister al afacerilor economice, care deşi au o oarecare autonomie şi o marjă în limita căreia îşi desfăşoară politica, realitatea este că sunt o mulţime de limitări când se pune problema de a acţiona pentru aplicarea propriilor criterii, din moment ce Spania a trebuit să-şi asume două fapte critice.

Primul fapt este că ţara a fost în mod clar în afara limitelor privind datoria sa publică, stabilită prin tratatul Uniunii Europene la un maxim de 3% din PIB, Spania având cu mult peste 6%. Celălalt fapt a fost acela că ţara a cerut ajutorul Uniunii Europene pentru a salva banca de economii regionale şi mai multe bănci aflate într-o situaţie critică odată cu izbucnirea crizei.

Din momentul în care aceste două lucruri s-au întâmplat, autonomia de a lua decizii independent de Uniunea Europeană a dispărut, iar ţara este sub un fel de tutelă a guvernului european de la Bruxelles.

În consecinţă, în ultimile zile ale lunii mai, Comisia Europeană a acordat Spaniei încă doi ani pentru a atinge obiectivul ca deficitul său bugetar să fie 3% din PIB. Acest anunţ a fost salutar, permiţând un pic de relaxare a presiunii şi a ritmului rapid asumat de guvernul spaniol pentru a realiza reformele necesare, precum şi a impactului asupra mediului de afaceri şi cetăţenilor şi, de asemenea, să nu uităm, efectul asupra imaginii politice a guvernului conservator al lui Mariano Rajoy.

Noul calendar al ţării pentru atingerea acestui deziderat, se desfăşoară după cum urmează: Înainte de sfârşitul anului 2013, deficitul bugetar ar trebui să fie de 6,5% din PIB, la sfârşitul anului 2014 trebuie să fie redus la 5,8% din PIB, în decembrie 2015 ar trebui să ajungă la 4,2% din PIB, iar la sfârşitul anului 2016 ar trebui să fie redus la 2,8% din PIB.

Este bine cunoscut faptul că în această lume de politici înalte, favorurile nu sunt gratis, iar acest caz nu este o excepţie. Comisia Europeană va relaxa datele scadente pentru Spania, dar reformele economice trebuie să fie făcute conform unui calendar foarte strict.

Să evidenţiem doar câteva dintre reformele impuse guvernului spaniol. Pentru 2013 ar trebui să fie promulgată o lege cu privire la unitatea pieţei, iar restricţiile privind orarul comercial al magazinelor ar trebui să fie eliminate. De asemenea, aşa-numitele politici active privind ocuparea forţei de muncă (mai ales în legătură cu formarea), trebuie să fie reformate, iar legile privind piaţa forţei de muncă, să fie revizuite.

În afară de acestea, în 2013, trebuie să fie aprobat factorul de sustenabilitate pentru sistemul de pensii, iar în ce priveşte educaţia, trebuie să fie dezvoltat şi aplicat un sistem care poate controla performanţele elevilor. Nu în ultimul rând, o reformă a sectorului energetic trebuie să înceapă să fie studiată în 2013.

În 2014, taxele nu sunt mai mici şi, printre altele, Guvernul ar trebui să promulge legea pentru a evita ca preţurile în veniturile şi cheltuielile publice să fie fixate de evoluţia IPC (Indicii Preţurilor de Consum). O revizuire profundă a sistemului fiscal naţional ar trebui să fie făcută, de asemenea.

Acestea sunt doar câteva dintre obligaţiile pe care le-a stabilit Comisia Europeană pentru guvernul spaniol. La data de 18 iulie, FMI a aderat la corul organizaţiilor internaţionale care cer mai multe reforme în economia spaniolă. În special FMI insistă asupra mai multor schimbări pe piaţa forţei de muncă, astfel încât să reducă costurile de concediere, să simplifice numărul de opţiuni pentru contractele de muncă şi, de asemenea, să revizuiască normele privind negocierile colective însoţite de un control al salariilor.