Bram Stoker, cel care l-a născocit pe Dracula

Astăzi, Bram Stoker, autorul celebrului roman ”Dracula”, este omagiat de Google, cu prilejul trecerii a 165 de ani de la naşterea sa. În plus, se zvoneşte că biroul la care autorul şi-a scris romanul cu pricina va fi scos în curând la licitaţie.

Abraham ”Bram” Stoker s-a născut la 8 noiembrie, în Irlanda. A studiat matematica şi a absolvit un colegiu. Pentru romanul ”Dracula” a studiat foarte mult în Europa, dar nu a călcat niciodată prin Transilvania sau prin alte ţinuturi româneşti. A murit la 20 aprilie 1912.

Prima adaptare cinematografică a romanului ”Dracula” se numeşte ”Nosferatu – Simfonia groazei”, în regia lui F. W.Murnău, contestat de văduva lui Bram Stoker, care l-a obligat, prin proces, să distrugă pelicula. S-au păstrat totuşi nişte copii după acest film.

Acţiunea romanului nu se deosebeşte prea mult de cele ale altor romane de groază, zise şi ”gotice”, care circulau pe vremea lui Stoker şi chiar înainte de el. Cartea începe cu călătoria lui Jonathan Harker, un avocat debutant, în Transilvania, la castelul ”contelui Dracula”, pentru a aranja cumpărarea unei moşii în Anglia. După puţin timp, avocatul îşi da seama că este prizonier. Izbuteşte să scape. Prietena soţiei lui este o victimă a contelui Dracula, care încerca să scape de el.

Contele merge cu vaporul până la Whitby, în Yorkshire, unde se află noua sa moşie, luându-şi cu el şi sicriul şi cufere cu pământ din cimitirul familiei sale. În Anglia, Harker şi profesorul Van Helsing, specialist în vampiri şi alte drăcovenii, îşi dau seama de adevărata faţă a lui Dracula. Se străduiesc şi reuşesc în bună parte s-o salveze din ghearele contelui pe soţia lui Jonathan Harker. În finalul cărţii, Jonathan Harker îi taie beregata contelui, în vreme ce Quency Morris, un aventurier american, îi înfige un cuţit în inimă, contele transformându-se în scrum. Cam aceasta este povestea scrisă de Stoker, care a avut şi încă are un succes extraordinar în toată lumea.

S-au făcut nenumărate ecranizări după acest roman, unele semnate de regizori celebri, inclusiv parodii, la care afluenţa publicului a fost aproape întotdeauna masivă. Din păcate, cele mai multe astfel de ecranizări frizează kitsch-ul. Până în anul 1990, difuzarea filmelor cu pricina a fost complet interzisă în România. Apoi, filmele cu Dracula au invadat şi piaţa românească, în special posturile de televiziune.

Vrând-nevrând, România este cunoscută în lume mai întâi prin Dracula, trebuind să se adapteze la această tristă celebritate, încercând să şi profite de ea. Ciudat e că nu Târgoviştea, nu cetatea Poienari şi nici Bucureştiul, atestat pentru prima oară într-un document semnat de Vlad Ţepeş, ci cetăţi din Transilvania sunt socotite sedii ale groaznicului Dracula. Pe primul loc se află castelul Bran, deşi nu se ştie dacă voievodul muntean a trecut măcar o dată pe acolo.

De la Râşnov până la Bran, turiştii sunt întâmpinaţi de pancarte cu vampiri, deasupra sau dedesubtul cărora scrie, de obicei cu litere sângerii, ”Dracula Land”. Aşadar, ne dăm singuri cu stângul în dreptul, şi n-ar trebui să ne mai mire că unii străini coboară din avion, la aeroportul Otopeni, cu funii de usturoi în jurul gâtului, ca să fie feriţi de vampiri!

În urma atâtor grozăvii în sfera (in)culturii, este aproape firesc ca următorul oraş aflat permanent în contact cu vampirii, să fie Sighişoara, căci acolo s-a născut teribilul voievod, care se semna el însuşi, uneori, Dracula. Până şi elegantul castel al Corvineştilor, de la Hunedoara, se dă în spectacol cu ororile strigoilor care stau cu ochii – roşii, desigur – pe el.

Ce păcat că România a sărăcit şi a decăzut atât de mult încât a ajuns să se hrănească din sângele strigoilor! Cât despre kitsch, ce să mai vorbim, e ca încălzirea climei, e ca un cataclism natural, împotriva căruia nu mai poate acţiona niciun descântec, nicio vrajă, şi nici măcar nu i se poate înfige un par în inimă, căci nu are...