A te simţi rănit sau a-ţi asuma responsabilitatea?

Oamenii te pot răni sufleteşte ? În principiu nu, fără permisiunea ta. Dacă nu îţi vine să crezi, ''studiază vieţile celor închişi, bătuţi sau torturaţi", afirmă Dave Mather, specialist în îmbunatăţire umană la ''Dale Carnegie Business Group'', în Toronto.

În acest sens este edificatoare cartea lui Viktor Frankl ''Omul în căutarea sensului vieţii'', afirmă Mather. În ciuda tratamentelor inumane din lagărele de concentrare naziste, mulţi oameni, inclusiv Frankl, au continuat să-şi menţină respectul de sine. Cu siguranţă, zicala: "bâtele îmi pot rupe oasele, dar cuvintele nu mă pot răni niciodată", este adevărată.

Iată un exemplu din înţelepciunea lui Frankl:''Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare, ne putem aminti de acei oameni care, trecând din baracă în baracă, îşi dăruiau altora ultima lor bucată de pâine. Vor fi fost puţini la număr, dar îndeajuns de mulţi pentru a dovedi că totul îi poate fi luat omului, mai puţin un lucru: ultima dintre libertăţi - aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul mod de a fi. ''

Spre deosebire de închisoare, într-o societate liberă, oamenii au dreptul şi libertatea de a-şi spune propria opinie, nefiind obligat însă nimeni să o accepte. Uneori, ceea ce aflăm din anumite surse de informare poate fi util, dar e necesară evaluarea acestora cât şi trecerea informaţiei prin filtrul gândirii noastre. În ciuda faptului că reporterii se străduiesc să fie obiectivi, ei au deja format un anumit punct de vedere.

Lucrând în mai multe redacţii am întâlnit mulţi crainici de ştiri, sinceri în eforturile lor de a fi obiectivi, dar sentimente lor puternice se reflectau în activitatea lor, nereuşind să fie imparţiali.

Atitudinea pe care o avem ne determină comportamentul. Să analizăm mai jos câteva cazuri:

O participantă la unul dintre seminariile mele atribuia lipsa ei de entuziasm, morţii tatălui, în urmă cu 10 ani. Nu ne îndoim despre influenţa incidentului asupra fetei, dar nu credeţi că era timpul ca aceasta să preia controlul asupra propriei vieţi?

Alte exemple al plasării responsabilităţii: "Nu e vina mea. El ( ea) m-a supărat aşa de tare că nu m-am putut concentra'' sau'' Am fost atât de stresat(ă), încât m-a apucat o durere de cap teribilă, nici măcar nu mai puteam gândi clar”, sună familiar?

Adoptarea acestei poziţii de victimizare este mult mai uşoară decât a-ţi asuma propria responsabilitate.

Totul îi poate fi luat omului, mai puţin un lucru: ultima dintre libertăţi - aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul mod de a fi.

Unii oameni chiar au negociat cu angajatorii lor zile libere, numite "zile de de-stresare"... Odihna şi relaxarea sunt bune, dar a considera volumul de muncă o cauză a anxietăţii îi împiedică pe oameni să devină responsabili pentru ei înşişi. (Volumul de muncă nu crează stres. Aceasta este o înţelegere importantă).

Libertatea de a ne asuma riscuri şi de a suferi consecinţele comportamentului nostru stau la baza unei societăţi libere. Din păcate, sunt mulţi cei care susţin că se simt bine cu ei înşişi, chiar dacă asta înseamnă abandonarea acestei libertăţi. Poate că voi deranja pe mulţi, dar eu susţin că nu suntem victimele neajutorate ale trecutului. Comportamentul de astăzi este rezultatul deciziilor de azi, chiar dacă este puternic influenţat de trecut.

Erich Fromm spunea acum 50 de ani în ”Evadarea din libertate": "După secole de luptă, omul a reuşit să clădească o civilizaţie bazată pe bunuri materiale nesperate în trecut, a construit societăţi democratice în unele părţi ale lumii şi recent a fost victorios în apărarea sa împotriva noilor strategii totalitare, dar... omul modern este încă nerăbdător şi tentat să-şi cedeze libertatea dictatorilor de toate tipurile, sau să o piardă prin transformarea sa într-o mică rotiţă a sistemului, bine hrănit şi bine îmbrăcat, dar nu încă liber."

Să ne reamintim că avem puterea de a alege, să ne asumăm întreaga responsabilitate pentru acţiunile noastre şi nu pentru sentimentele sau reacţiile altor oameni, dar fără a ignoră impactul pe care comportamentul nostru îl poate avea asupra altora.

Şi Confucius a spus că putem deveni oameni responsabili, adulţi care se comportă în mod corespunzător. Dacă putem face asta, putem schimba lumea în care trăim. Spre deosebire de mulţi oameni de azi, atunci când Confucius vorbeşte despre morală şi virtuţi, el nu o face pentru a acuza pe alţii sau pentru a forţa gândirea nimănui."Omul superior caută în sine însuşi, oamenii mărunţi caută în ceilalţi."

Dave Mather este un specialist în îmbunatăţirea performanţei la '' Dale Carnegie Business Group'', în Toronto.

Articolele lui pot fi citite pe ept.ms/dave-mather