Servietele preşedinţilor: de la 'red box' la 'valiza nucleară'

.
. (Photos.com)

Britanicii recunosc uşor o geantă din lemn de pin acoperită cu piele roşie şi purtând inscripţia ”Prime Minister”: este vorba de celebra 'red box', uitată recent de premierul David Cameron în trenul cu care mergea la Edinburgh. Aceste genţi se fabrică din secolul al XIX -lea, dar au fost modernizate între 2002 şi 2007. Ele reprezintă o marcă de referinţă pentru miniştrii care le folosesc pentru a transporta documente oficiale, discursuri şi scrisori ce trebuie semnate, comentează ziarul spaniol ABC.

Alţi preşedinţi sau oficialităţi internaţionale preferă genţi mai discrete, precum Francois Hollande a cărui servietă ar trece total neobservată fiind din piele neagră, cu două încuietori metalice.

Cazul preşedintelui SUA, Barack Obama, este mai special, având în vedere că el nu foloseşte nici geantă diplomat, nici servietă, ci este permanent însoţit de o valiză nucleară. Este cea care conţine codurile pentru a autoriza Pentagonul să utilizeze armele nucleare. Valiza este realizată din aluminiu acoperit cu piele neagră şi cântăreşte 20 de kilograme. Ea nu este dusă de preşedinte: transportarea ei este asigurată de o echipă de cinci militari care trebuie să fie mereu în apropierea preşedintelui. I se mai spune 'mingea de fotbal', iar dacă ar fi uitată într-un mijloc de transport în comun, călătorii nu ar şti cu siguranţă că ea conţine cheia pentru distrugerea planetei.

Mult mai inofensive par servietele guvernului spaniol, deşi ele conţin documentele ce determină viitorul ţării. Se fabrică manual într-un atelier din strada Hortaleza din Madrid. Goale cântăresc 1,5 kilograme, pline pot ajunge la o greutate de 15 kilograme. Sunt din piele de viţel şi sunt căptuşite cu piele întoarsă. Inscripţia ministerului şi stema Spaniei sunt din bronz suflat cu aur. Servietele se schimbă doar atunci când intervine o schimbare în titulatura vreunui minister.

O servietă care a surprins recent este cea purtată de Papa Francisc: o geantă simplă, din piele neagră şi fără nicio inscripţie. Conţinutul ei a stârnit mare curiozitate, astfel încât Suveranul Pontif a fost nevoit să răspundă întrebărilor ziariştilor la întoarcerea sa de la Zilele Tineretului Catolic din Rio de Janeiro. A spus că este geanta lui de voiaj pe care o poartă când călătoreşte şi care conţine lucruri obişnuite, precum 'trusa de bărbierit, agenda, o carte de citit'. Ca orice 'om normal'.

Atunci când nu este prevăzută o geantă oficială, iar când purtătorul este o femeie, precum cancelarul german, Angela Merkel, sau directorul FMI, Christine Lagarde, pot apărea unele discuţii. Angela Merkel a suscitat controverse în 2011, când a folosit în alocuţiunea ei în faţa Bundestagului o geantă din piele oranj, marca Longchamp. Era vorba de modelul 'Tote 4x4', din colecţia primăvară-vară 2011, având preţul de 290 de euro. Ziarul german Bild Zeitung a ajuns chiar să consulte un psiholog pentru a interpreta semnificaţia culorii oranj asupra stării de spirit a doamnei Merkel.

Şi Christine Lagarde a suscitat comentarii când a declarat la o dezbatere în 2012: 'Am venit cu geanta mea mică să strângem nişte bani'. Problema era că 'geanta sa mică' era de fapt un East West Lockit, marca Louis Vuitton, care se produce doar pe comandă, model care poate fi achiziţionat de la 4.000 de euro în sus. Lagarde s-a plimbat de multe ori şi cu o geantă Hermes, modelul ŤBirkinť, al cărei preţ porneşte de la 10.000 de euro, iar pentru a intra în posesia ei trebuie să te înscrii pe o listă de aşteptare de doi ani. Este vorba însă de o geantă care conţine secretele gestionării crizei financiare din lume.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii