Mişcări febrile în jurul Siriei

Kofi Annan, fost secretar general al ONU şi mediator în conflictul sirian, şi-a accelerat vizibil demersurile şi a creat un scenariu diplomatic, de oarecare risc, în care se manifestă dezamăgirea faţă de reticenţa occidentală de a i se da un rol Iranului şi de neutralitatea de facto a Teheranului, care îl împiedică să împărtăşească teza că Rusia protejează regimul, prelungind astfel agonia crizei, notează miercuri ziarul Las Provincias.

Annan a declarat după întâlnirea sa la Teheran cu ministrul iranian de externe, Ali Ahbar Salehi, că dacă planul eşuează va avea loc 'un mare dezastru în Siria'. El a examinat alături de guvernul iranian ce contribuţie şi-ar putea aduce acesta în calitate de factor relevant şi cu mare influenţă în regiune, motiv pentru care trebuie asociat oricărei soluţii. Este ştiut că Washingtonul se opune prezenţei iraniene în aşa-numitul grup 'Prietenii Siriei', circa o sută de ţări, cu excepţia ruşilor şi chinezilor, care s-a reunit la sfârşitul săptămânii trecute la Paris.

O anumită exasperare occidentală faţă de conduită rusă şi chineză explică ceea ce a fost calificat drept o judecată prea severă exprimată în particular de Hillary Clinton . Secretarul de Stat al SUA a spus că Moscova şi Beijingul se comportă astfel, pentru că nu trebuie să plătească vreun preţ, ca şi cum ar sugera că ar trebui într-un fel penalizate. Reacţia Moscovei a fost rapidă şi tranşantă. Dar a atras mai mult atenţia, ţinând cont de puţina vizibilitate chineză în această criză, reacţia Beijingului: China respinge categoric orice judecată şi speră să nu se mai repete astfel de calomnii.

Mediatorul Annan a afişat un oarecare disconfort faţă de cele întâmplate la Paris, acordând un interviu ziarului Le Monde, în care a lăsat să se întrevadă o neconcordanţă cu opinia majoritară că vina aparţine doar regimului. El a reiterat că Iranul trebuie alăturat unei soluţionări şi a criticat că se vorbeşte doar de Rusia şi de sprijinul ei faţă de Siria, în timp ce alte ţări trimit arme opoziţiei siriene. Desigur, pragmaticul mediator a fost nevoit să admită că până acum nu s-a făcut vreun progres. El a zburat apoi la Damasc, unde a avut o întrevedere amplă cu Al Assad, după care s-a deplasat la Teheran, suscitând unele speculaţii. Rezumate astfel: dacă nu toate părţile fac un efort decisiv de concertare, nu se va ajunge la nimic.

Tonul său constructiv cu Moscova ar putea explica ceea ce unii observatori percep ca o oarecare schimbare de atitudine a Rusiei faţă de Damasc, reflectată în ştiri privind renunţarea la trimiterea de avioane de antrenament. Dar mai este ceva: la Moscova se află o legendă a opoziţiei siriene, Michel Kilo, un adversar redutabil al regimului, care nu a vrut să se exileze, care nu a precupeţit cu criticile faţă de poziţia rusă şi care refuză să se alăture opoziţiei armate din exterior.

La care se adaugă şi o demonstraţie de flexibilitate şi bună intenţie: la Moscova a venit miercuri şi Abdul Basset Syda, preşedintele Consiliului Naţional Sirian, figura cea mai cunoscută şi mai apreciată de exil şi de 'Prietenii Siriei'. Moscova a devenit prin urmare o capitală hiperactivă în legătură strânsă cu Annan şi cu cele discutate de el cu preşedintele Al Assad, cu care ar fi împărtăşit o nouă abordare privind stoparea violenţei...