La Dolce Vita în Toscana

"Ciao, mi chiamo Jasleen, sono Indiana, vengo dal Kenya.”

("Salut, mă cheamă Jasleen, sunt indiancă, vin din Kenya.”)

Prezentările odată încheiate, era timpul să încep să conversez, întrucât am petrecut două săptămâni în istoricul oraş medieval Siena învăţând limba italiană la "Scuola de Leonardo da Vinci”. Nu puteam sa aleg un oraş mai fermecător în inima frumoasei provincii Toscane, "Tărâmul etruscilor”. Atmosfera locului este încântătoare, cu maiestuoasa sa arhitectură gotică şi străzile înguste pietruite, străjuite de turnuri străvechi din cărămidă şi piatră înconjurate de ziduri rustice medievale.

Fireşte, locurile primitoare unde am fost cazată ofereau privelişti ale întinselor panorame cu case din cărămidă şi piatră răsfirate în peisajul deluros al Toscanei. Imagini ale Sienei văzute din Terzi di Siena şi ale Florentei din frumoasa Piazza della Signoria erau o desăvârşită delectare pentru ochi în timp ce mă ghiftuiam, dimineţile, cu micul dejun toscan.

Fiecare dimineaţă era încărcată de cursuri intensive de limbă, predate exclusiv în italiană atenţia fiind acordată vorbirii, urmate de o oră sau două de teme pentru acasă pentru a culege din plin beneficiile.

"Ripetere, ripetere” ("repetaţi, repetaţi”) era mantra profesoarei noastre, Julia, şi astfel am descoperit că am învăţat italiana mult mai repede decât mă aşteptam, descurajată fiind să vorbesc în engleză. Când înveţi o limbă străină, este oportun să te scufunzi în întreaga cultură a acelei regiuni aşa cum am experimentat eu aplicaţiile practice despre bucătărie şi vinuri precum şi tururile istorice oferite toate, în limba italiană.

Atracţii culinare

"Inpastare a lungo”, exclama bucătarul-şef Roberto la cursul nostru de bucătărie atunci când ne instruia cum să întindem pastele pe care le făceam noi cu mâna. Am învăţat la bizara sa "osteria” familială, Sottolefonti, cum să fac tagliatelle cu lămâie şi dovlecei, plăcintă cu brânză cu fondue de brânză, şi desertul panna cotta.

De prisos să va spun că am degustat o întreagă etalare de feluri delicioase de mâncare locale în abundenţa de restaurante şi trattorii tradiţionale din Siena. Asta a inclus feluri caracteristice sieneze precum Crostini di Siena, care înseamnă pâine prăjită unsă cu ficat de pui, măsline şi trufe; Pici al Cinghiale, nişte paste speciale, unice pentru Siena, în sos de mistreţ; şi Bistecca Fiorentina, care este carne de vită Chianina la grătar, savurată în şarmantul decor rustic al restaurantului La Finestra.

Am degustat de asemenea rafinate fructe de mare mediteraneene precum Scorfano (paste cu peşte sabie scorpion şi sos tomat) şi Melanzane alla Parmiggiana di Mare (vânătă în parmezan cu caracatiţă) asortate cu vinuri albe italieneşti, ca parte componentă a Il Menu di Pesce sau meniul pentru degustarea peştelui sălbatic, în ambienta elegantă a restaurantului Tre Christi.

Vinuri rafinate

Nu poţi părăsi Toscana fără să savurezi vinurile roşii bogate Chianti Classic, Brunello de Montalcino, Nobile de Montepulciano şi cel puţin un vin toscan superior. Culoarea lor distinctivă roşu rubiniu şi aromele pline constituie o parte esenţială a modului de viaţă toscan.

Am avut norocul să le savurez pe toate la Il Masgalano, unde proprietarul restaurantului, Giuseppe, a asortat Il Sambucco Chianti cu aperitivele asortate sau Tagliere Mişto. De asemenea el asortează Fonterutoli Chianti Classic cu Tartufo - gnocchi în sos din patru feluri de brânză şi trufe, Vino Nobile de Montepulciano — un vin controlat şi garantat DOC — cu Pappardelle al Cinghiale (sos de mistreţ) precum şi cel mai recent Brunello de Montalcino din podgoria Antinori cu Osso Buco alla Senese — un fel de mâncare delicios pe baza de viţel în sos concentrat de roşii. (Notă: DOC sau Denominazione di Origine Controllata este o comisie italiană de degustare a vinurilor care evaluează un vin înainte să poată fi îmbuteliat.)

Petrecerea timpului la restaurantul Il Masgalano, cu terasa sa în aer liber de unde se puteau admira privelişti pitoreşti spre biserica San Domenico, s-a dovedit a fi un mod foarte relaxant de a petrece după-amiaza. În definitiv, "a lentamentea” sau "încetişor, încetişor” este felul în care viaţa toscană este menită a fi trăită, mă gândeam eu în timp ce dădeam gata desertul făcut în casa Pinolata asortat cu un biscuit tradiţional Cantucci înmuiat în vinul pentru desert Vin Santo.

"Aprecierea vinului este o experienţă subiectivă şi depinde de asemenea de stilul vinului”, a exclamat Francesco, somelier la Enoteca Palazzo Piccolomini. Palazzo este un aşezământ pentru comercializarea vinului, cu 30 de ani vechime, situat în inima Sienei, unde am participat la un curs practic despre vinuri şi la o degustare a vinului meu favorit, Chianti Classic. Există 600 de producători de vin în regiunea toscană Chianti ce se întinde între Siena şi Florenţa, cu vinuri făcute predominant din soiul de struguri Sangiovese întâlnit doar în Toscana.

Excursiile în regiunile rurale şi la cramele toscane va sporesc şi mai mult aprecierea pentru "la dolce vita” sau viaţă bună. Am aflat asta în timp ce trăiam experienţa regiunilor producătoare de vinuri Chianti şi Brunello cu ajutorul experţilor de la Tour My Tuscany în escapade de jumătate de zi în inima acestor pitoreşti peisaje deluroase, condimentate cu chiparoşi, biserici provensale şi castele ce caracterizează zonele rurale toscane.

Brunello este considerat unul dintre cele mai rafinate vinuri din lume, iar crama Il Paradiso Di Frassina din turul nostru a încorporat o abordare inovatoare a procesului de fabricaţie a vinului. Ei difuzează în podgoria lor, 24 de ore din 24, cu ajutorul unor boxe Bose, muzică de Mozart, cu scopul de a încuraja o creştere mai bună a strugurilor care, conform spuselor proprietarului, Giancarlo, este supusă cercetărilor la universităţile din Toscana.

"Strugurii care dansează pe muzica viţei-de-vie dau o recoltă de vârf”, pretinde Giancarlo. Aceasta trebuie să fie cea mai norocoasă vinărie din lume.

Preocupări creatoare

Pentru un estet, arhitectura bogată a Sienei şi artele figurative de şcoală sieneza de la Pinacoteca Nazionale cât şi mozaicurile de marmură "iluminate de Biblie” de pe pardoseala Domului sunt o delectare, cu toate că de Florenţa şi gloria să ne desparte doar o plimbare cu autobuzul.

Din moment ce Florenţa este capitala Toscanei dar şi a culturii renascentiste, nu o poţi vizita fără să te aventurezi la faimoasa galerie Uffizi, la muzeul de sculptură Bargello şi la Accademia pentru a-l vedea pe celebrul "David” al lui Michelangelo. Cu toate astea, ce mi s-a părut mie cel mai uluitor a fost Palazzo Strozzi, un spaţiu cultural expoziţional situat în fosta reşedinţă a familiei Strozzi.

"Pasiunea noastră este să creăm vizitatorului experienţe bogate în momente emoţionale de transformare potenţială”, pretindea directorul James Bradburne. Ei fac asta în timp ce păstrează integritatea academică în expoziţiile lor creative şi în programele publice inovatoare şi publicaţiile ce le însoţesc.

Actualmente este prezentă aici expoziţia "Galileo: Imagini ale Universului din antichitate până la telescop” pentru a marca Anul Internaţional al Astronomiei 2009 cât şi aniversarea a 400 de ani de la inventarea telescopului de către Galileo. Cuprinde o gamă largă de scrieri de la manuscrise ale unor tratate de astronomie şi astrologie care transmit istoria astronomiei până la instrumente ştiinţifice, incluzând astrolabi islamici de precizie şi faimosul prim telescop al lui Galileo.

Este, după cum declară unii, provincia Siena cea mai adorabilă din Italia? M-am trezit reflectând la asta în timpul zborului spre casă.

Va trebui să vizitaţi şi să experimentaţi viaţa în această regiune de Sub Soarele Toscan, unde cultura a devenit o atracţie şi parte a patrimoniului contemporan, pentru a putea decide singuri. Eu personal, am semnat carta Tierra di Siena pentru susţinerea turismului pentru a deveni un cetăţean de onoare şi ambasador al culturii toscane.