Dosarul Roşia Montană. Pro Patrimonio cere demisia ministrului Culturii

Proteste împotriva exploatării de la Roşia Montana, 8 septembrie  2013
Proteste împotriva exploatării de la Roşia Montana, 8 septembrie  2013 (DANIEL MIHAILESCU / AFP / Getty Images)

Nemulţumiţi de faptul că Guvernul României a cerut amânarea deciziei de includere a Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO, reprezentanţii fundaţiei Pro Patrimonio cer demisia ministrului Culturii şi invită societatea şi autorităţile la o dezbatere largă, transparentă pentru o politică legată de conservarea şi dezvoltarea durabilă a sitului minier. De asemenea, Pro Patriomonio solicită Guvernului României să-şi clarifice public poziţia legată de exploatarea auriferă de la Roşia Montană.

Redăm poziţia Pro Patrimonio pe tema amânării includerii sitului Roşia Montană în lista Patrimoniului Mondial:

"Fundaţia Pro Patrimonio consideră o pierdere uriaşă pentru ţară amânarea deciziei de includere a sitului minier Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial, la cererea inexplicabilă a Statului Român. Prin aceasta autorităţile refuză comunităţii locale şi societăţii în general posibilitatea de a valorifica peisajul cultural local în mod sustenabil, menţinînd situaţia de subdezvoltare şi blocaj existentă. Deşi situl este pe lista patrimoniului naţional, Statul Român nu a fost capabil de nici o măsură coerentă şi eficientă de a conserva, cerceta şi pune în valoare valorile locale. Recunoaşterea valorii şi lucrările minime de conservare realizate se datorează exclusiv eforturilor societăţii civile şi a localnicilor, adesea în ciuda autorităţilor responsabile.

Fundaţia Pro Patrimonio consideră reprezentarea României la Comitetul Internaţional al UNESCO din 24 iunie – 4 iulie 2018 inadecvată şi ruşinoasă. Solicităm demisia Ministrului Culturii pentru modul dezastruos în care a gestionat cererea României de a include situl minier Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial şi invităm societatea şi autorităţile la o dezbatere largă, transparentă pentru o politică legată de conservarea şi dezvoltarea durabilă a sitului minier Roşia Montană ca model pentru o direcţie asumată de salvare a patrimoniului României! Solicităm, de asemenea, Guvernului României să-şi clarifice public poziţia legată de exploatarea auriferă de la Roşia Montană.

Reamintim că, între 24 iunie şi 4 iulie la Manana, Bahrain, s-a întrunit Comitetul Internaţional al UNESCO pentru a discuta şi decide probleme legate de patrimoniul mondial, printre care şi noi cereri de includere. Printre aceste cereri s-a aflat şi cererea României de includere în Lista Patrimoniului Mondial a sitului minier Roşia Montană. Cererea a fost însoţită de o documentaţie tehnică realizată de experţi şi de recomandarea ICOMOS (Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor – o reţea de specialişti în sprijinul UNESCO) de a acorda calificarea OUV (outstanding value – valoare excepţională) şi de a include situl minier Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol.

Înaintea întrunirii comitetului, Ministerul Culturii din România a anunţat intenţia de a retrage dosarul de pe ordinea de zi a comitetului. Acesta este gest fără precedent care ridică mari semne de întrebare legate de modul în care Ministerul Culturii înţelege misiunea pe care o are, de a proteja patrimoniul ţării. Intenţia de retragere a fost înlocuită, după zile de reprogramare a discuţiilor, de o cerere de aminare a deciziei. În dimineaţa zilei de 2 iulie s-a discutat această cerere şi a fost redactată o rezoluţie de amânare, care permite Statului Român să revină în maxim 3 ani cu cererea de clasare, timp în care se recomandă Statului Român să ia măsuri şi să întărească protecţia sitului.

Toate statele participante s-au luptat pentru înscrierea de noi situri în Lista Patrimoniului Mondial şi s-au bucurat de reuşită, fiind motiv de recunoaştere atât a valorii, cit şi a eforturilor naţiunii pentru conservarea identităţii şi culturii. În acest context, modul în care România s-a prezentat este scandalos, atât diplomatic, cât şi la nivel de reprezentare a ţării, şi descurajant pentru societate. Argumentul prezentat de către autorităţi, periclitarea procesului de arbitraj cu compania minieră, este şubred, atâta timp cât situl deja este inclus în lista patrimoniului naţional, deci are, cel puţin pe hârtie, un regim special de protecţie şi conservare. Din păcate pentru actuala guvernare protecţia patrimoniului este doar declarativă, iar legile firave nerespectate. E suficient să amintim propunerea recentă legislativă de dezincriminarea a lucrărilor neautorizate pe monumente istorice şi zone protejate.

România are rata cea mai mare de distrugere şi neglijare a patrimoniului din Europa. Suntem comparaţi cu Siria, unde războiul produce distrugeri cumplite irecuperabile. Într-o societate prosperă, echilibrată, fără conflicte armate care poate fi motivul pentru acest fapt îngrijorător? Patrimoniul şi peisajul construit sunt elemente fundamentale ale identităţii unei ţări, a educaţiei şi dezvoltării societăţii. În anul în care ţara serbează 100 de ani de la întregire şi priveşte către viitor, istoria dispare sub ignoranţă, nepăsare şi incompetenţă!", anunţă Pro Patrimonio, într-o scrisoare publică semnată de arhitectul Şerban Sturdza.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne