Copii puşi să defileze pentru liderii PSD. Şora: „Vor dezvolta reflexe ale servilismului festiv”
Mihai Şora (Epoch Times România)
Vineri, elevi şi copii de grădiniţă din Piteşti au fost încolonaţi şi puşi să participe la o defilare în stil ceauşist, pentru a bucura ochii premierului Dăncilă şi ai miniştrilor Carmen Dan şi Graţiela Gavrilescu, venite să asiste la Simfonia Lalelelor. Evenimentul l-a indignat pe filozoful Mihai Şora care opinează, într-o postare pe Facebook, ca micuţii din „experimentul lalelelor” nu vor fi oameni liberi câtă vreme vor cunoaşte doar încolonarea umilă în faţa unei autorităţi, oricare ar fi acea autoritate.
Referitor la folosirea cuvântului "experiment", reamintim că, în oraşul unde vineri a avut loc Simfonia Lalelelor, au fost torturaţi până la dezumanizare, la începuturile comunismului din România, tinerii care ar fi urmat să devină viitoarea elită intelectuală a ţării. Ceea ce s-a întâmplat la închisoarea din localitate, a rămas cunoscut în istorie sub numele de "Fenomenul Piteşti" sau "Experimentul Piteşti”. Mai multe informaţii pe acest subiect puteţi accesa aici
Redăm postarea lui Mihai Şora pe tema defilării de la Simfonia Lalelelor, defilare ce a frapat prin asemănarea cu evenimentele organizate întru slăvirea lui Ceauşescu.
„Multă lume cunoaşte experimentul lui Ivan Pavlov şi fenomenul condiţionării clasice: câinele care salivează şi alte reflexe, numite de Pavlov „secreţii psihice”.
Dar a existat, după Pavlov (şi folosind rezultatele psihologului rus), un alt experiment, mai puţin cunoscut (însă la fel de edificator), realizat de John Watson la începutul anilor ’20: aşa-zisul experiment al micuţului Albert (după numele copilului pe care au fost făcute controversatele teste de către cercetătorul american).
Watson ia un copil de câteva luni şi îi arată un şoricel alb. La început, copilul are o reacţie normală: se uită la el, îl atinge, se joacă şi chiar se bucură de prezenţa şoricelului. La un moment dat, Watson introduce în experiment un zgomot puternic, lovind cu un ciocan o bară de metal şi speriind copilul la fiecare intrare în scenă a şoricelului. Foarte repede, copilul ajunge să asocieze şoricelul cu spaima pe care i-o provoacă zgomotul loviturii de ciocan. Mai mult decât atât, în scurt timp dezvoltă o fobie pentru toate animalele cu păr şi se sperie chiar şi atunci când vede un iepure, de pildă, o maimuţică sau o veveriţă.
Despre câinele lui Pavlov ştim că a fost împăiat şi că stă – fără suflare şi fără salivă – la loc de cinste într-un muzeu. Despre micuţul Albert nu se mai ştie astăzi nimic, în afară de faptul că nu a fost „decondiţionat” de Watson, mama copilului retrăgându-l din experiment înainte de termen.
Am amintit de micuţul Albert pentru că – voit sau nu, conştient sau nu – ceea ce s-a întâmplat cu acei copii la Piteşti, zilele trecute, aduce, în bună parte, cu experimentul de acum o sută de ani. Copiii puşi să defileze şi să stea în cap la vederea unui „şef” vor dezvolta, dacă nu sunt decondiţionaţi la timp, aceleaşi reflexe ale supunerii, ale servilismului festiv şi ale docilităţii oarbe, indiferent de contextul social în care vor evolua ulterior.
Ce s-a întâmplat la Piteşti nu este „Cântarea României”. Delirul propagandistic promovat în timpul ceauşismului lăsa mereu loc pentru o formă (mai mult sau mai puţin transparentă) a duplicităţii: odată ajunşi la casele lor, oamenii care defilaseră prin faţa tribunei oficiale, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, deghizaţi în personaje istorice ori în costume sportive, îşi reveneau în simţiri, recâştigându-şi libertatea interioară (fie şi numai făcând diferenţa între grotescul spectacolului public şi realitatea vieţii lor de zi cu zi). Or, copiii din „experimentul lalelelor” nu vor fi oameni liberi câtă vreme vor cunoaşte doar încolonarea umilă în faţa unei autorităţi, oricare ar fi acea autoritate.
Nu ajunge că ne-au furat ţara, pădurile, oraşele, drumurile, simbolurile şi cuvintele ei! Acum ne fură şi copiii, cu sufletul şi cu mintea lor cu tot.
România centenară: de la experimentul Piteşti, la experimentul lalelelor.
P.S. Nu ştiu cine a fotografiat acest căţel, însă nu sunt deloc sigur că îi plac lalelele.”
Căţel cu lalele (Facebook, Mihai Şora)
