Laureatele premiului Nobel pentru pace vorbesc din inimă

Ceremonia din 2011 de acordare a premiului Nobel a fost o zi dulce-amară pentru femei. Având loc pe 10 decembrie, Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, trei femei remarcabile, care au câştigat împreună Premiul Nobel pentru Pace din acest an, au ţinut prelegeri în cadrul cărora şi-au afişat demnitatea şi puterea, pe măsură ce povesteau suferinţele altor femei.

Ellen Johnson Sirleaf şi Leymah Gbowee din Liberia şi Karman Tawakkol din Yemen au primit „cel mai prestigios” premiu din lume, pentru lupta lor nonviolentă pentru siguranţa femeilor şi pentru drepturile femeii la participarea deplină în activităţile de consolidare a păcii".

Sirleaf, preşedintele reales al Liberiei, a ţinut un discurs puternic. În cadrul discursului, ea a povestit despre cruzimea manifestată faţă de femei în timp de război.

"Deşi tribunalele internaţionale au declarat că violul, folosit ca armă de război, este o crimă împotriva umanităţii, violuri continuă să aibă loc în vremuri când domneşte anarhia. Numărul surorilor şi fiicelor noastre de toate vârstele, care au fost violate brutal pe parcursul ultimelor două decenii, depăşeşte orice imaginaţie, iar numărul de vieţi devastate de astfel de acte, sfidează înţelegerea noastră.

"Prin mutilarea corpurilor noastre şi distrugerea ambiţiilor noastre, femeile şi fetele au plătit un preţ disproporţionat în cadrul conflictului armat intern şi internaţional. Am plătit în monede de sânge, de lacrimi şi de demnitate.".

Încălcarea drepturilor femeii nu se limitează doar la conflictele armate, cu toate acestea. În multe ţări, educaţia pentru fete este văzută ca un lux şi nu ca o investiţie-cheie în viitorul ţării, a menţionat Sirleaf.

Ea a vorbit şi despre propria ţară devastată, care trăieşte cu un sentiment de speranţă. Tinerii din Liberia s-au hotărât să recupereze timpul pierdut. Ei doresc educaţie şi muncă şi vor să ajute la reconstruirea ţării lor.

"Ei au vorbit şi noi i-am auzit", a afirmat ea.

Leymah Gbowee, cealaltă laureată din Liberia, a povestit despre cum a început in 2003, alături de alte femei, campania pentru 10 dolari, intitulată Acţiunea în masă a femeilor din Liberia pentru Pace. Ele au vrut să ajute femeile care au devenit "'jucării de război' pentru miliţiile tinere mult prea drogate" într-un război civil crud.

"Abuzul sexual şi exploatarea nu a cruţat nicio femeie; am fost violate şi abuzate, indiferent de vârsta, religia, sau statutul nostru social. O scenă obişnuită a vieţii de zi cu zi era o mamă care privea cum băiatul ei este recrutat forţat sau cum fiica ei este transformată în soţia unui alt luptător drogat", a spus Gbowee.

În ciuda durerii şi terorii, organizaţia ei a ştiut că numai nonviolenţa ar putea pune capăt războiului. Orice alt mod ar fi fost un dezastru, a declarat ea.

Gbowee l-a citat pe Martin Luther King în discursul său: "Violenţa nu aduce niciodată o pace permanentă. Ea nu rezolvă nicio problemă socială, ci creează altele noi şi mult mai complicate."

Ideea de nonviolenţă a rezonat cu sufletul femeilor liberiene şi Campania de acţiune în masă care a început într-o comunitate, s-a răspândit rapid în încă 50. Femeile s-au confruntat cu tiranii războinici, au vorbit cu dictatorii şi au fost o forţă semnificativă pentru pace.

Gbowee a susţinut că lipsa femeilor în procesul de luare a deciziilor este cea mai gravă problemă.

"Dacă femeile ar face parte din procesul de luare a deciziilor în cele mai multe societăţi, ar exista mai puţine politici evazive şi legi oarbe în faţa abuzurilor pe care le îndură femeile", a afirmat ea.

Tawakkol Karman din Yemen, care a jucat un rol decisiv în lupta pentru drepturile femeilor din Yemen, atât înainte, cât şi în timpul revoltei intitulate Primăvara Arabă, a vorbit despre modul în care civilizaţia a fost întotdeauna creată de bărbaţi şi femei împreună. Atunci când femeile sunt tratate nedrept şi sunt lipsite de drepturile lor, au loc toate relele sociale şi culturale. Numai în condiţii democratice poate fi remediată o astfel de situaţie, a declarat ea.

"Civilizaţia noastră se numeşte civilizaţie umană şi nu este atribuită numai bărbaţilor sau femeilor", a adăugat ea.

Karman, în vârstă de 32 de ani şi cea mai tânără dintre laureate, a vorbit şi despre modul în care lumea globalizată a unit oamenii cu temeri şi speranţe comune, ea considerând că lumea se află pe o cale "benefică pentru oameni", în ciuda paşilor greşiţi. Ea a evidenţiat importanţa înţelegerii, dialogului şi cooperării şi a extins conceptul de pace.

"Pacea nu înseamnă doar oprirea războaielor, ci şi stoparea opresiunii şi nedreptăţii", a afirmat ea.