Washingtonul şi Al-Qaeda împreună împotriva Siriei?
Mass-media siriene, începând cu agenţia de ştiri SANA, au scris zilele acestea că 'SUA lucrează împotriva Siriei în colaborare cu grupări teroriste internaţionale'. Nu este aşa, desigur, dar meandrele politicii şi agendele politice ale fiecărui protagonist din zonă duc la apariţia unor tovarăşi de drum 'neobişnuiţi'. Când 'Al-Qaeda' a lansat săptămâna trecută cel mai atroce atentat în Siria, soldat cu 55 de morţi la Damasc, a apărut această ipoteză neobişnuită a pactului dintre doi împotriva celui de-al treilea, notează marţi ziarul Las Provincias.
Ghilimelele puse la Al-Qaeda, obligatorii în anii trecuţi şi nenecesare în zilele noastre, sunt logice acum pentru că nimeni nu este sigur că masacrul este opera reţelei teroriste şi capătă pondere ipoteza că elemente jihadiste locale se includ subit în organizaţie şi spun că acţionează în numele principalei entităţi teroriste. De data aceasta revendicarea a venit prin canalele cyber-space-ului unui grup total necunoscut 'al-Nusra' ('victorie, sau salvare') pe care mulţi specialişti îl consideră doar un nume special ales pentru ocazie.
'Sunt sirieni cu siguranţă, dar nu-i cunoaşte nici guvernul, nici opoziţia şi nici...Al-Qaeda', spune ironic Mathieu Guidčre, o autoritate în domeniu, profesor universitar la Toulouse şi autor al 'Dicţionarului istoric al fundamentalismului islamic'. O versiune care se potriveşte cu faptul că 'Al-Qaeda' nu s-a putut implanta niciodată în Siria, al cărei atotputernic serviciu de securitate a impiedicat-o să facă acest pas. În lipsa altor argumente şi în imposibilitatea de a da vina pe opoziţia armată, care a condamnat imediat atacul, propaganda siriană a recurs la ipoteza că ramura locală că Al-Qaeda operează - din punct de vedere tehnic este adevărat - în aceeaşi tabără cu americanii.
Şi SUA au condamnat episodul brutal şi dar au fost prudente în poziţia lor, având în vedere contextul politic, poziţie care până acum nu a dat niciun rezultat. Incomoditatea Washingtonului este în creştere pentru că politica sa de înfrânare şi de sprijinire a planului mediatorului Kofi Annan, nu funcţionează. Imaginea care vrea să favorizeze clişeul artificial al unui pact între jihadism şi americani împotriva regimului lui Assad contrastează mai ales cu politica americană în regiune, de combatere acerbă a Al-Qaeda. După cum se cunoaşte şi faptul că serviciile siriene au fost angajate de CIA, ca şi alţi arabi, pentru a se ocupa de suspecţii de terorism în cazurile de 'predare' (rendition).
Avioanele care i-au transferat pe teroriştii capturaţi în operaţiuni secrete au tranzitat de multe ori prin Damasc, mai ales în cazul nativilor sirieni sau al arabilor rezidenţi în Siria: un troc util şi fără prea multe semne de întrebare care a făcut din serviciile secete nişte aliaţi de circumstanţă... în sens net diferit decât cel invocat acum.
Oricum ar fi, nu va fi Al-Qaeda cea care va răsturna regimul sirian. Opoziţia internă, înarmată de terţe ţări, în special de ţările din Golf nemulţumite de prudenţa impusă de Washington şi de NATO, provoacă pierderi severe forţelor regimului (în provincia Homs au fost ucişi recent 23 de militari şi au fost asasinaţi doi colonei).
