UE nu ar trebui să tolereze abaterile de la democraţie, afirmă El Pais

Într-o analiză publicată joi seară cotidianul spaniol El Pais: Să nu arunce nimeni primul piatra, în toate ţările europene au loc abateri de la standardele democratice, ba chiar mai des, de la cruciada mondială generată de atacurile asupra Turnurilor Gemene.

Azi manifestăm toleranţă faţă de zborurile ilegale ale CIA pentru transportul şi detenţia ilegală a prizonierilor; mâine, faţă de persecuţia imigranţilor romi sau maghrebieni; poimâine, faţă de corupţia combinată a parlamentarilor, ziariştilor şi poliţiştilor în vederea şantajării celebrităţilor sau faţă de spionarea guvernamentală a unui anumit ziar, notează cotidianul spaniol. Toate aceste abateri de la valorile şi practicile democratice se înregistrează în ţări de drept precum Marea Britanie, Franţa, Italia, Olanda, Austria sau Danemarca. În democraţii consolidate. În state membre ale Uniunii Europene, de mult timp, şi chiar în rândul statelor fondatoare. Prin urmare, practicile autocrate din Ungaria la adresa rivalilor politici şi a minorităţilor etnice, în ţările baltice cu enclave rusofone, iar acum în România împotriva opoziţiei, nu sunt un lucru nou. Dar, spre deosebire de cele întâmplate în ţările democratice veterane, aceste atentate comise de noile ţări membre ieşite din frigul sovietic sunt mai grave, din mai multe motive.

Unul dintre motive ar fi acela că astfel de atentate au un caracter mai degrabă 'sistemic', decât episodic. Nu afectează vreo politică sau alta, ci ansamblul sistemului, regulile sale de bază, practic inima constituţională: repartizarea puterilor, respectarea celor care au altă opinie, stabilitatea constituţională şi a legilor electorale. Iar protagoniştii lor sunt 'transversali', vin atât din dreapta, cât şi din stânga scenei politice, în timp ce în vechea Europa - cum o numea Donald Rumsfeld - sunt întâlnite de obicei în aripa extremistă a dreptei, care are o 'clientelă' mai redusă.

Uniunea Europeană, instituţiile şi guvernele sale ar trebui să fie mai ferme. Trebuie să evite să dea mână liberă guvernanţilor care 'alunecă' spre autoritarism, monolitism sau dictatură blândă. Cum? Cu ajutorul a trei terapii. Prima terapie, să aplice o duritate verbală şi diplomatică, pe modelul tranşantului comisar european pentru justiţie, Viviane Reding, duritatea toleranţei zero faţă de abaterile de la aşa-numita 'rule of law', domnia legii. UE face acest lucru, dar cu lentoare şi în doze mici.

A doua terapie, să revizuiască şi să consolideze 'criteriile de la Copenhaga', aprobate în iunie 1993. Sunt condiţiile pe care o ţară candidată trebuie să le îndeplinească pentru a se integra în clubul comunitar şi care se rezumă la un minim de democraţie şi la un maximum de economie de piaţă: condiţii modeste, dar a căror examinare ar duce astăzi la suspendarea unor ţări precum România. Consecinţa este de a nu permite nici o singură aderare adiţională la clubul Celor 27 dacă aspirantul nu îndeplineşte aceste criterii întărite (Serbia); ar trebui totodată adăugată exigenţa ca voinţa socială de integrare să fie amplu majoritară (nu de 51% ca în Islanda), pentru că, altfel, clubul se va dilua în loc să se consolideze.

Iar a treia terapie, să se renunţe la o extindere substanţială care să nu fie precedată de o reformă menită să aprofundeze coerenţa Uniunii. Altfel spus, exact contrariul a ceea ce s-a practicat până acum prin aderarea ţărilor din Est. A fost un act de justiţie istorică, dar atât de prost executat încât praful iscat s-a transformat în noroi.