Ucraina: Cinci întrebări despre criza politică

Criza politică majoră din Ucraina a dat naştere la ciocniri directe şi violente în centrul Kievului.
Criza politică majoră din Ucraina a dat naştere la ciocniri directe şi violente în centrul Kievului. (SERGEI SUPINSKY / AFP / Getty Images)

Criza politică majoră care a cuprins Ucraina a dat naştere duminică unor ciocniri directe şi violente în centrul Kievului, transformat în câmp de bătălie. La finalul zilei, care a mobilizat peste 100.000 de manifestanţi, zeci de persoane au fost rănite în timpul unor confruntări fără precedent de la începutul mişcării de protest, în urmă cu două luni, notează cotidianul francez Le Monde, care formulează cinci întrebări pe marginea actualei crize politice din Ucraina.

Care sunt cauzele actualei escaladări a tensiunilor? Legile represive fără precedent, adoptate la 16 ianuarie de deputaţii ucraineni, au conferit un al doilea suflu mişcării de protest împotriva preşedinţiei lui Viktor Ianukovici. Textele, votate cu mâna ridicată în plin haos al parlamentului, prevede pedepse de 15 zile închisoare pentru instalarea neautorizată de corturi sau platforme în locuri publice, şi până la cinci ani de închisoare pentru persoanele care blochează clădirile oficiale. Aceste legi prevăd de asemenea supravegherea internetului şi a mass-media, pentru a strangula orice formă de contestaţie.

Pentru opozanţii regimului, aceste texte marchează o etapă suplimentară în mutaţia autoritară a Kievului, după o apropiere de Rusia, întărită la 17 decembrie prin semnarea unui acord financiar. După ce mişcarea de protest s-a redus în intensitate de la sfârşitul anului, înăsprirea regimului a determinat un mare număr de ucraineni să iasă în stradă, duminică.

Cum au demarat manifestaţiile? Mişcarea a demarat la 21 noiembrie, după ce preşedintele Viktor Ianukovici a anunţat suspendarea negocierilor cu UE, în timp ce un acord de asociere între Ucraina şi UE era pe punctul de a fi semnat. Studenţi şi opozanţi ai lui Viktor Ianukovici au început imediat să se adune în centrul capitalei şi în mai multe alte oraşe, ocupând Piaţa Independenţei din Kiev (epicentrul 'revoluţiei portocalii' din 2004), pentru a-i cere preşedintelui să-şi respecte angajamentele asumate şi să semneze acordul.

Pentru protestatari nu există niciun dubiu că Ucraina are vocaţia de a se ralia, cu timpul, la UE, iar acordul, în curs de negociere de mai mulţi ani între Bruxelles şi Kiev, ar fi fost o primă etapă în vederea apropierii. Acesta ar fi permis, de asemenea, să fie puse bazele unor noi norme democratice în Ucraina. Refuzul de a semna acest text, întărit de adoptarea, la 17 decembrie, a unui acord financiar cu Rusia, a fost catalogată de manifestanţi ca 'trădare' din partea lui Ianukovici. De atunci, ei cer retragerea preşedintelui şi organizarea unor alegeri parlamentare şi prezidenţiale anticipate.

Cine sunt manifestanţii? 'EuroMaidanul' ('Maidan' înseamnă 'piaţă' în ucraineană, dar mai este şi numele utilizat de kieveni pentru a desemna Piaţa Independenţei) este o mişcare lansată iniţial printre studenţi, cărora li s-a raliat o mare parte din populaţia ucraineană: cei decepţionaţi de 'revoluţia portocalie', care nu a adus modernizarea sperată a ţării, ucrainenii din Vest, orientaţi în mod tradiţional spre Europa, dar şi cei din Est, cultural mai apropiaţi de Rusia, dar dintre care unii dezaprobă politica preşedintelui Viktor Ianukovici.

Această mişcare populară nu are cu adevărat un lider, însă trei partide din opoziţie s-au raliat contestării şi sunt foarte prezente aici: partidul UDAR, condus de fostul campion la box Vitali Kliciko, care a făcut din lupta anticorupţie principala sa bătălie, alianţa Batkivşina a fostului premier încarcerat, Iulia Timoşenko, şi partidul ultranaţionalist 'Svoboda', pentru care apropierea de Vest este singura direcţie ce oferă posibilitatea de a scăpa din strânsoarea Rusiei.

Reprezentanţii instituţionali ai contestaţiei sunt ei înşişi depăşiţi de o minoritate de manifestaţi radicali, hotărâţi să pună capă cu orice preţ regimului, chiar şi prin forţă. Duminică, 19 ianuarie, Vitali Kliciko a avut dificultăţi în a-i calma pe manifestanţii cei mai vehemenţi, care au dat mişcării o turnură violentă, până acum necunoscută. Liderii opoziţiei au fost chiar fluieraţi de mulţime.

Care este rolul Rusiei în acest conflict? Premierul Mykola Azarov nu a ascuns faptul că Rusia a făcut presiuni pentru ca Ucraina să abandoneze Acordul de asociere cu UE. A agitat Moscova ameninţarea unor represalii economice în caz de semnare a acordului sau, dimpotrivă, a scos în prim plan perspectiva unor beneficii economice? Câteva săptămâni mai târziu, răspunsul la această întrebare a fost dat prin semnarea, la 17 decembrie, a unui acord cu Rusia, prin care Moscova i-a oferit Ucrainei o reducere de 30% la gaz (însă această reducere va fi revizuită trimestrial de Kremlin), precum şi un credit de 15 miliard de dolari (11 miliarde de euro), dintre care 3 miliarde au fost deja vărsaţi, urmând să fie restituiţi în doi ani. Pentru manifestanţii de pe Maidan, acest acord înseamnă în mod clar că puterea a trădat.

De altfel, Moscova nu-şi ascunde speranţa de a vedea Ucraina raliindu-se la Uniunea Vamală, pe care o formează cu Belarus şi Kazahstan, şi i-ar plăcea, cu timpul, să formeze o uniune eurasiatică, având ambiţii mai largi. La Kiev, formaţiunea politică a preşedintelui Ianukovici, Partidul Regiunilor, dă asigurări că 'Ucraina nu are vocaţia de a se ralia Uniunii Vamale cu Rusia', însă acordul din 17 decembrie arată clar că puterea a ales tabăra rusă, în detrimentul relaţiilor cu UE.

Care este viitorul mişcării EuroMaidan? După violenţele de duminică, Vitali Kliciko a avut o întâlnire cu Viktor Ianukovici, pentru a-i cere alegeri generale anticipate. Prima etapă 'din acest dialog' a constat într-o întrevedere, luni după-amiază, cu reprezentanţi ai opoziţiei. Însă manifestanţii par puţin convinşi de gestul lui Viktor Ianukovici. Ucraina pare divizată mai mult ca niciodată şi întâlnirea dintre manifestanţi şi forţele de ordine a rămas una tensionată, luni, la Kiev.

Potrivit Le Monde, un nou element în criza ucraineană este acela că puterile occidentale au început, de la sfârşitul săptămânii trecute, să ridice mai tare tonul împotriva regimului. Mai multe capitale europene şi-au exprimat extrema îngrijorare în legătură cu violenţele de duminică, iar SUA au atenţionat chiar cu noi sancţiuni împotriva poporului ucrainean.