"Trăim într-o ţară defectă" - Analiza dură a candidatului independent care s-a luptat cu Ciolacu la Buzău
Aşteptăm perfecţiunea şi, până când ea apare, lăsăm mizeria să se propage în societate, a tras un semnal de alarmă analistul Mihai Răzvan Moraru, fost candidat independent susţinut de USR şi PNL care s-a luptat cu pesedistul Marcel Ciolacu pentru şefia judeţului Buzău.
„Citesc comentarii atât pe această pagină, cât şi pe pagina de campanie, în care găsesc o mulţime de justificări pentru absenţa la vot de ieri. Printre cele mai des întâlnite sunt: 'Dacă nu te susţinea USR sau PNL, mergeam la vot', 'Sunteţi toţi la fel', 'Nu se schimbă nimic', 'Am citit eu un articol despre afacerile dubioase ale unora din partid sau despre dumneavoastră'. Trăim într-o ţară defectă. Şi am să vă explic de ce. Nu pentru că anumiţi candidaţi câştigă alegerile, ci pentru ceea ce reprezintă ei şi pentru modul în care funcţionează astăzi legea şi autoritatea”, a declarat Mihai Răzvan Moraru.
Analistul le-a luat pe rând:
1. Perfecţiunea partidelor şi „vina moştenită”
Am întâlnit în campanie buzoieni nemulţumiţi de activitatea partidelor care m-au susţinut sau de anumiţi lideri locali şi centrali. De cele mai multe ori, discuţiile nu ajungeau la programe, propuneri sau experienţă. Totul se reducea la: „USR a lăsat oamenii fără apă”, „PNL ne-a pus taxe”, „Sunteţi susţinut de partide cu lideri care au probleme”.
Eu critic toate partidele atunci când greşesc. Avem nevoie de o reformă politică majoră, amânată constant de grupuri închise din aproape fiecare partid.
Dar nu există partid perfect. Nici candidat perfect. Există doar opţiuni, iar fiecare votant ar trebui să o aleagă pe cea pe care o consideră mai bună.
Astăzi însă se aşteaptă partidul perfect, format din oameni perfecţi. Succes în a-l găsi! În timp ce baronii locali îşi demonstrează neputinţa şi hoţia încă patru ani! Deci USR şi PNL sunt defecte, dar PSD şi AUR în care jumătate sunt foşti PSD-işti sunt ok?
2. Falsul vinde mai bine decât adevărul
Observăm cum ştirea falsă e consumată mai intens decât adevărul.
Am primit două campanii denigratoare din partea PSD, în care au fost atacate familia şi compania mea. Au avut efect? Probabil. Cât de mare? Nu ştiu.
Dar mai contează pentru unii că prezint dovezi, acte, hotărâri care arată clar că acele acuzaţii sunt false? De cele mai multe ori, nu. În timp ce căutăm perfecţiunea, alegem minciuna — pentru că e mai siropoasă. Iar adevărul, prezentat în mod corect şi sobru, „nu are sare şi piper”.
3. Respect cerem, jigniri oferim!
În timp ce visăm la o ţară în care oamenii se respectă, mulţi încep conversaţia cu „Marş” sau „Du-te naibii”.
Fără să vrea să afle cine eşti, ce propui sau ce ai făcut. Doar pentru că văd o siglă a unui partid.
Aşa se construieşte respectul în România: cu jigniri adresate unor oameni pe care nici măcar nu îi cunoaştem.
4. Presa, capturată de politică
Presa independentă aproape că nu mai există la nivel local.
Oricine are o tastatură se declară jurnalist, iar dacă îl contrazici, devii brusc „duşmanul” libertăţii presei, în timp ce el încasează bani de la partid.
Tu ai o singură variantă: să mergi în instanţă şi să aştepţi doi-trei ani o decizie. Iar până atunci, el poate publica încă zece articole mincinoase. Sau zece pe zi.
Iar tu ar trebui, teoretic, să te muţi cu viaţa la tribunal.
5. Adevărul relativizat
Astăzi, adevărul aproape că nu mai există.
Fiecare are propriul „adevăr”, iar această idee e promovată până şi în SUA.
Nu mai verificăm faptele, decât atunci când ne convin. Legea ar trebui să însemne aflarea adevărului. Autoritatea ar trebui să aplice legea şi să condamne hoţia, falsul, minciuna.
Dar asta pare din ce în ce mai greu de realizat, motivând că am distruge libertatea de exprimare.
6. Modernitate pe datorie
Vrem o ţară modernă, dar acceptăm un regim de austeritate mascată.
Ne bucurăm pentru orice leu primit, fără să întrebăm de unde vine.
În judeţul Buzău, pentru voturi către Ciolacu, s-au oferit sume între 50 şi 500 de lei. Sunt şi clipuri pe reţele cu aceste probleme.
Au apărut peste noapte bugete suplimentare la primării pentru pachete, premii, vouchere de 1 şi 6 decembrie.
Au apărut creşteri salariale promise în diferite instituţii. Şi aţi văzut pe cineva luat la întrebări? Sau pe cineva arestat?
Toate din taxele pe care le plătim. Apoi ne mirăm că nu avem spital, drum sau şcoală. Şi uite aşa spunem iar: nu se va face nimic! Păi de unde pleacă problemă?
7. Vrem programe, dar votăm promisiuni la plic!
Spunem că vrem programe, dar când discutăm despre ele se răspunde: „Nu se va face nimic. Nu mă interesează!”
În realitate, programul dorit de prea mulţi e doar buzunarul propriu. Bani daţi direct de stat, sub diverse forme.
Credem că X lei în plus vor înlocui investiţiile în oameni, în educaţie şi în sănătate.
Dar asta nu va construi niciodată o comunitate puternică. Va crea doar una dependentă de un lider politic, care dacă vrea da, dar după ce mai întâi ia el cât vrea!
Fraierii? Sunt cei care plătesc! Şi iarăşi ne învârtim în cerc: de ce cred tot mai mulţi ca a plăti taxe şi impozite e o greşeală?
De 36 de ani, atât clasa politică, cât şi societatea întreagă întreţin acest sistem. Ne plângem că există corupţie, că se fură bani din şcoli şi din spitale, că avem o clasă politică incompetentă şi autorităţi pasive.
Recomandare: să privim mai des în oglindă. Doar aşa putem vedea propriile greşeli şi compromisurile toxice şi doar aşa putem începe schimbarea, în care azi mai cred doar idealiştii! Câţi încă mai sunt!
Până atunci - mizeria se poate propaga în linişte! Că ne-am obişnuit deja cu ea!
