Trafic de organe: Pentru a supravieţui, refugiaţii sirieni îşi vând un rinichi

Un rinichi se vinde cu 7.000 de dolari. Semnalul de alarmă privind traficul de organe a fost dat de către săptămânalul german Spiegel. Mărturisirea este făcută de un libanez, furnizor de organe. Cererea de rinichi pentru transplant vine, în principal, din ţările din Golf, precum şi din SUA şi Europa.

De la izbucnirea conflictului în urmă cu doi ani şi jumătate, în Siria au fost înregistrate aproape 150.000 de victime, violuri în masă, sate întregi distruse, milioane de refugiaţi, precum şi utilizarea armelor chimice.

Din păcate aceste atrocităţi continuă şi astăzi, în multe înregistrări video de pe Internet fiind înfăţişate execuţii sumare, capete tăiate, copii masacraţi, torturi.

La aceste orori ale războiului civil din Siria, care a dus la disperarea fără margini a oamenilor, se adaugă acum o altă dezvăluire cutremurătoare.

Omenirea se mai scufundă puţin

Săptămânalul german Der Spiegel relevă că refugiaţii sirieni care au fugit în Liban sunt obligaţi să-şi vândă un rinichi pentru a supravieţui, ceea ce a dus la scăderea costurilor de transplant ilegal de organe. Se vorbeşte despre transplantul de organe şi de piaţa organelor ca la târg.

Pentru a procura un rinichi este nevoie doar de 7.000 de dolari, în timp ce aceia care îl cumpără, de obicei, plătesc între 12.000 şi 15.000 de dolari. Potrivit filierei organizaţiei care se ocupă de traficul de organe, cererea de rinichi pentru transplant provine în principal de la cetăţenii din ţările din Golf, dar şi din Statele Unite şi Europa.

Trăim într-o societate care a luat-o razna serios, devenind obsedată de profit şi de urmărirea interesului personal cu orice preţ. Toate acestea împing rasa umană sub nivelul minim admisibil de decenţă.

Neexistând controale, traficul de organe se extinde

Acest fenomen este încurajat de faptul că printre milioanele de refugiaţi sirieni în Liban, sărăcia a luat dimensiuni deosebit de grave, în timp ce pentru traficanţi nu există riscul de a fi prinşi şi pedepsiţi: controalele de stat sunt de fapt inexistente. Referindu-se la furnizarea masivă de rinichi de la refugiaţii sirieni şi monitorizarea defectuoasă, expertul în transplanturi de organe al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Luc Noel, vorbeşte de "o combinaţie de factori care face să prospere traficul de organe".

Recoltarea forţată de organe din China

David Matas, un renumit avocat al drepturilor omului şi David Kilgour, fost parlamentar şi secretar de stat pentru Asia–Pacific al Guvernului canadian, au condus investigaţii independente pe tema transplanturilor de organe din China, cei doi strângând un număr masiv de dovezi care i-au condus la concluzia că: “Au avut loc şi continuă să aibă loc şi astăzi recoltări de organe pe scară largă de la practicanţi Falun Gong [practică spirituală paşnică, bazată pe respectarea principiilor Adevăr, Compasiune, Toleranţă n.r.] fără consimţământul acestora”, acest lucru fiind “o formă fără precedent a răului pe această planetă”.

Ancheta efectuată în 2005 de David Kilgour şi David Matas a relevat faptul că regimul de la Beijing nu poate justifica sursa a peste 40 de mii de transplanturi (www.OrganHarvestInvestigation.com). Raportul Kilgour-Matas arată că organele sunt extrase cu forţa, pe viu, de la practicanţi Falun Gong, de la uiguri şi tibetani închişi pe nedrept în lagăre de muncă.

Numărul mare de transplanturi efectuate în China care nu pot fi justificate în mod oficial de regimul de la Beijing şi dovezile publicate de numeroşi experţi i-au determinat pe medici şi militanţi din toată lumea, raportori ONU, congresmeni americani să ajungă la concluzia că în China există un sistem de stat care “ucide la comandă” prizonierii de conştiinţă, consideraţi indezirabili de regim, în scopul valorificării organelor lor.

***

Toate aceste atrocităţi se întâmplă în jurul nostru datorită faptului că mulţi oameni continuă să fie dispuşi să obţină cu orice preţ un organ pentru a-şi salva viaţa neţinând cont că acest lucru ar putea duce la decesul unei alte persoane. Atâta timp cât nivelul de moralitate al umanităţii va continua pe acest drum, atâta timp cât va continua să existe cerere pentru un „produs”, indiferent de consecinţe, vor exista şi elementele sociale dispuse să furnizeze oferta care să răspundă cererii. De aceea se spune că somnul raţiunii naşte monştri.