Te arestam pentru sabotaj (II)!

Am continuat munca pana la ora 13 cand s-a terminat programul. Ca un facut, s-a oprit in dreptul nostru o Dacia 1100 verde veche, la a doua sau a treia mana, din care a coborat, spre surprinderea mea Nicu, sotul meu. Ce i-o fi venit sa faca asemenea gest, nu stiu. Urcam toti patru. Drumul spre casa trecea prin fata primariei si, deci, si prin fata sediului Comitetului Municipal de Partid. Il rog pe sotul meu sa opresca in fata sediului si, hotarata sa-l invat minte pe Loaza ca trebuie sa-i respecte pe oameni, ma adresez colegilor:

- Veniti si dumneavoatra, sau ...

- Nu pot. Ma asteapta fetita sa-i dau sa manance, zice profesoara de educatie fizica.

- Stiti ca sotia mea este bolnava, trebuie sa-i dau medicamentele, zice profesorul de istorie.

- Doamna, eu sunt prea tanara si sunt si suplinitoare. Va rog sa nu va suparati ca nu merg cu dumneavostra. Mi-e frica, marturiseste pustoaica de franceza.

Urcand spre etajul doi dau nas in nas cu instructorul de partid, tovarasul Ciurascu.

- Saveta, ce cauti aici in halul asta? Ce ai patit?

- Asta-i halul in care sunt dupa munca patriotica si dupa cearta pe care am avut-o cu un tovaras secretar nou, Loaza.

- Si tu ai avut un conflict cu el?

- Aaaaa! Deci este un generator de conflicte?

- Ce ai patit cu el?

Ii povestesc repede si pe scurt scena de pe tarlaua de fasole si ii spun ca o caut pe tovarasa secretara cu probleme de invatamant, Iudache Vrabiuta.

Ramane pe ganduri cateva secunde, se uita prevazator pe scari in sus si in jos si-mi sopteste speriat:

- Saveta, Loaza este superiorul Vrabiutei si n-ai sa poti vorbi cu dansa, pentru ca peste zece minute avem sedinta Comitetului Municipal de Partid. Vine si tovarasa secretar pe judet, Gainusa.

Fericit ca nu l-a vazut nimeni discutand cu mine, simpaticul instructor de partid a disparut pe scari spre etajul trei. Intru in primul birou care imi iese in cale si unde stiam ca o pot gasi pe cea care trebuia sa raspunda si sa stie ce se intampla in invatamant. In birou era numai un tovaras pe nume Balog.

- Ce doriti, tovarasa profesoara?

- O caut pe tov. secretara Vrabiuta.

- S-a intamplat ceva?

- Da. Am avut un conflict cu cineva care spune ca este secretar in Comitetul Municipal.

- Cu cine?

- Cu un tovaras, Loaza.

Auzind numele secretarului acestuia, tov. Balog dispare in biroul alaturat fara sa-mi spuna o vorba macar. Cred ca acest Loaza ,,bagase o spaima nebuna” in toti subalternii sai. Tovarasul Ciurascu facuse, deci, un sacrificiu, punandu-ma in garda cu inalta si temuta functie a lui Loaza. Cred ca m-am cam pus in gura cu Satana.

Cand sa ies din birou, hoopaaa! Maria-Sa, „tovarasul si prietenul meu”, in prag. Stam cateva miimi de secunda fata-n fata, nedorind sa dam prioritate inamicului, dupa care Maria-Sa imi elibereaza calea. Intre timp, studiindu-ma, s-a incredintat ca nu este de glumit cu mine si ca trebuie sa mi-o ia inainte cu plangerea. M-am convins de acest lucru dupa felul cum au decurs evenimentele seara, a doua zi si apoi timp de doi ani de zile. Am intarziat un pic pe hol, incercand sa aud ce-i spune lui Balog. Ii cerea sa redacteze capul (introducerea sablon) procesului - verbal pentru sedinta care urma.

Pana acasa aveam cam doua-trei sute de metri. Parcurgandu-i, am reconstituit reactia „prietenului” meu cand m-a vazut: s-a camelionat, a inlemnit. Stupoarea lui l-a avertizat ca poate sa aiba ceva belele din cauza uneia ca mine. Asta-i. Am intrat in hora, am sa joc. Seara tarziu, cand sa ma culc, suna telefonul. O voce cunoscuta ma intreaba daca a nimerit la familia Datu. Recunosc vocea, ii dau numarul corect al familiei cautate si...

- Tovarase inspector, vreau sa va spun si eu ceva.

- Doar nu vrei sa-mi spui ca te-ai certat cu tov. secretar Loaza!!!

- Ba da. Am avut azi dimineata un conflict cu un tovaras Loaza de la Partid.

- Tu esti aceea! Maine dimineata, la prima ora, sa fii la sediu, la tov. prim-secretar Agurida Huidum. Suntem invitati impreuna cu directorul scolii. Ce ai facut? Sa vezi ce tambalau va iesi de aici. Te-ai pus in gura cu cine nu trebuia.

- Tovarase inspector, am fost provocata.

- Sa vezi ce provocare te mai asteapta de-acum inainte! Dimineata la opt sa fii in fata sediului.

Dimineata la opt am fost in fata sediului de partid. In biroul primului secretar am intrat numai eu cu tov. inspector teritorial. Intram. O incapere mare, cu ferestrele spre rasarit, cu un birou masiv la care troneaza tovarasa Agurida Huidum. Ce nume! Huidum! Nu-i de mirare. Tovarasa chiar este o huiduma: inalta cat un stalp de telegraf, grasa cat un butoi, necioplita cat un butuc pregatit pentru sculptura. O voce aspra ca piatra ponce pe care o folosesc pentru calcaie. Nu ne placem din prima secunda. Cred ca, vazandu-ma asa de mica, de modesta, chiar saracacioasa, nemachiata, cam obosita si incrancenata, s-o fi intrebat cu mirare in gandul ei: „aschimodia asta s-a pus in gura cu...?” Stie ea bine cum i-a spus in gand lui Loaza, pentru ca am auzit ca nimeni nu-l „inghitea” pe acel tovaras.

- Cum te numesti, tovarasa?

- VS.

- La ce scoala profesezi?

(Profesez pe dracu, madam. Hamalesc impreuna cu gagalicele de clasa a cincea, a sasea, a saptea si a opta. Hamalesc in loc sa-i invat pe copii carte. Asta fac eu la scoala numarul doi).

- La numarul doi.

Politica inteleapta a partidului i-a aranjat bine pe ,,intelectualii astia”. Ne-a obligat sa muncim peste norma fara sa ne plateasca, aproape ca ne-a arestat la domiciliu, restrangand dreptul de a ne transfera chiar si cand era vorba de reintregirea familiei. Nu aveam liber nici sambata, nici duminica, nici vorba de liber de sarbatorile religioase.

- Ce predai?

- Rusa, romana, latina.

- Ce facultate ai absolvit?

(Aoleu...Pai nu e clar? Doar n-am absolvit politehnica!)

- Filologia.

- Fire-ar ea de filologie! Mai bine faceam de doua ori filologia, decat politehnica!

(Aaaaa! Madam a absolvit politehnica. Pai, da... Crede ca este o facultate mult mai grea, decat filologia. Domnia-Sa este convinsa ca subsemnata sunt o nulitate in fata inteligentei Domniei-Sale).

- Toate facultatile cer mult efort, perseverenta si vointa. Fiecare isi alege facultatea dupa propriile puteri si aptitudini.

- Da. Esti cam obraznica.

- A-ti exprima punctul de vedere este o obraznicie?

- Asa ai vorbit ieri pe camp si cu tovarasul Loaza?

- Dialogul este dictat de circumstante.

- Stii ca va trebui sa te arestam?

- Pentru ce?

- Pentru sabotaj.

- !!??? Ce, sau pe cine am sabotat?

- Ai sabotat recolta de fasole.

- Tovarasa Prim, noi am fost patru profesori pe camp cu nouazeci si opt de copii. Ma arestati numai pe mine?

- Da, ca ai avut gura cea mai mare.

- Asa, da. Ma arestati pentru gura mare, nu pentru sabotaj.

- Avem indicatii sa te dam afara din invatamant.

- Foarte bine. Ma duc la C.A.P. sa mulg vacile. E placut. Sunt masini de muls...Voi fi unicat in istoria invatamantului romanesc.

- Esti foatre obraznica. Nu-i suport pe profesorii astia, care se cred singurii intelectuali. Am in familie cativa invatatori si profesori cu care am mari dispute.

- Tovarasa Prim, nu sunteti nici prima, nici singura care nu ne suportati. (Stie duduia la cine ma refer. Politica inteleapta a partidului i-a aranjat bine pe ,,intelectualii astia”. Ne-a obligat sa muncim peste norma fara sa ne plateasca, aproape ca ne-a arestat la domiciliu, restrangand dreptul de a ne transfera chiar si cand era vorba de reintregirea familiei. Nu aveam liber nici sambata, nici duminica, nici vorba de liber de sarbatorile religioase). Omorati-ne, desfiintati-ne, dar cine va mai pregati ingineri? Ma invinuiti ca am sabotat productia de fasole de pe tarlaua din Slobozia. Nu eu, nu noi profesorii si elevii am sabotat-o. Vinovati sunt cei care au hotarat sa semene acolo fasole. Pe tarla erau tufe corespunzatoare tuturor etapelor: coapte, verzi, inflorite, inmugurite si asta din cauza revarsarilor Tazlaului. Acolo este sabotajul.

- Gasesti repede raspuns la orice ti se spune. Trebuia sa-i supravegheati mai bine pe copii.

- I-am supravegheat foatre bine. Nu stiu ce v-a raportat tovarasul secretar, dar noi stim cum se munceste cu copiii pe camp. Avem o experienta foarte bogata in domeniu.

- Atunci de ce a gasit tovarasul secretar fasole in pamant? Parintii dumitale nu te-au invatat ce este economia?

(Aaaa! Pana aici! Pana la parinti! Pana la ce m-au invatat ei! M-ai calcat pe bataturi, madam Huidum! A reinviat din negura fetita care a fost candva secretara U.T.M. Iti arat eu cu cine stai de vorba si pe cine vrei mataluta sa arestezi pentru sabotaj. Parintii mei? Au murit cand eu aveam doi ani si jumatate. A ramas doar numele din ei. Al tatalui pe crucea eroilor din curtea bisericii de la Plopeni. A murit pentru patrie, madam. Pentru patria asta pe care o iubesc si careia ii sunt recunoscatoare ca m-a crescut si m-a educat altfel decat vrei mataluta sa demonstrezi!)

- Parintii mei nu m-au invatat nimic. Nu au apucat. Nu au avut timp. Au plecat acolo unde i-a trimis razboiul. Tara asta m-a educat in altfel de spirit decat ceea ce faceti dumneavoastra acum. Sunteti convinsa ca tovarasul secretar a spus adevarul? A spus in plen ca a racnit la mine pe camp? A spus ca a ridicat pumnul spre mine? A spus ca m-a amenintat cu mutarea de la „aceasta scoala’’?

- Tovarasa, unde te trezesti? Cu cine vorbesti dumneata pe tonul acesta?

- Sunt la Comitetul Municipal de Partid, tovarasa prim si imi exprim parerea despre atitudinea unui secretar de partid care nu stie sa se poarte cu oamenii! Dumneavoastra cum ati fi reactionat daca ar fi ridicat cineva pumnul spre fata dumeavoastra si ar fi racnit ca va muta de la locul de munca?

- Dar dumneata, cadru didactic, n-ai putut transforma racnetele dumnealui in ceva pedagogic?

( Hiiii !!! Am facut in gand ca prostul, holbandu-ma la inteligenta prim-secretara de partid a municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej, cum se numea pe atunci actualul municipiu Onesti din judetul Bacau.)