Stanomir: Proiectul european nu e gândit ca un proiect utopic. Paradisul climatic promis de Greta Thunberg s-ar putea să ne fie groapă
Dacă proiectul european nu oferă eficienţă, prosperitate şi viitor sub semnul acestor valori, mai devreme sau mai târziu va fi pus în pericol, el nu este gândit ca un proiect utopic, a atras atenţia, în podcastul "THIS IS THE STORY" al lui Tudor Muşat, politologul Ioan Stanomir, care atrage atenţia că iniţiative precum "paradisul climatic promis de Greta Thunberg s-ar putea să ne fie groapă".
Jurnalist: Cum am ajuns noi să respingem în număr aşa de mare ideea de valori occidentale, de pildă? Şi aici stau şi mă întreb dacă e o chestiune doar de vot de blam dat clasei politice, dacă folosim asta ca un fel de supapă, aşa, la nervi, de răbufnire, dar de fapt nu o credem cu adevărat, e doar un refugiu la nervi sau e ceva mai profund? Toată contestarea asta a unui întreg sistem.
Ioan Stanomir: Depinde ce înţelegem prin valori occidentale. Eu cred că prin valori occidentale trebuie să înţelegem în primul rând acel patrimoniu pe care s-a clădit proiectul european şi care era un patrimoniu al moderaţiei... este credinţa în necesitatea de a nu transforma omul şi societatea în porcuşori de Guineea. Nu trebuie să facem experimente nici pe om, nici pe societate. Eu cred că există în Uniunea Europeană elemente care trebuie corectate, cum ar fi excesivul birocratism şi o tendinţă spre hiperreglementare.
Eu cred că trebuie întotdeauna să căutăm o justă măsură. Pentru cel care este liberal, conservator sau creştin-democrat, sau social-democrat mainstream, întotdeauna justa măsura este politica corectă. Şi în societăţile noastre există potenţial pentru înţelegerea necesităţii compromisului. Compromisul însă nu se poate realiza în condiţii de fanatizare. Ca atare, fiţi foarte atenţi şi nu vreau să fiu răstălmăcit. Uniunea Europeană este vitală pentru existenţa noastră ca naţiune liberă. Noi avem nevoie şi de libertatea pieţei de capital, şi de libertatea de circulaţie, şi de complementaritate cu alte economii.
Există chiar personalităţi din interiorul mainstream-ului care militează pentru o mai atentă calibrare a unor elemente. Eu cred că politica de imigraţie trebuie gândită. Eu cred că trebuie să fim mai prudenţi atunci când dăm lecţii compatrioţilor noştri. Nu este firesc nici să interzici, nu este firesc nici să predici. Cred că trebuie să fie o justă măsură.
Iertaţi-mă, moralizatorii şi lupii moralişti pe mine mă îngreţoşează. Şi eu, în general, cred că, dacă există ceva ce trebuie să rămână de neatins în societăţile noastre, este această formă de comunitate informală şi organică care se naşte. Ca să mă explic foarte limpede: prieteniile, familiile, asociaţiile, grupurile, afinităţile, întâlnirile precum cele dintre noi astăzi sunt ţesutul social. Statul nu are dreptul să intervină pentru a le slăbi, pentru că, dacă ele se slăbesc, apare o atomizare teribilă.
Jurnalist: Mă întrebam dacă nu cumva acele drapaje minore sau acele tendinţe nu sunt exacerbate. Asta era întrebarea: de ce spun unii „nu mai vrem Uniunea Europeană, nu mai vrem aceste valori pentru că ele sunt invazive, pentru că ele se duc în direcţii care nu ne convin”? Deci ele există pe acolo, nu sunt predominante, dar noi le transformăm într-unele foarte importante.
Ioan Stanomir: Este foarte important să facem distincţia între ce dorim să criticăm şi ce dorim să distrugem. Dacă dorim să criticăm anumite drapaje etnocratice sau progresiste pentru a le pune pe aceeaşi balanţă, acolo este de criticat şi de combătut. Dacă dorim să distrugem o arhitectură care ne-a permis prosperitate fără precedent, acolo nu mă mai pot alătura acestor viziuni.
Sunt foarte multe nuanţe. Naţiunile europene au în spatele lor o tradiţie, fiecare dintre ele. Limbile pe care le vorbim aş spune că sunt sacre pentru noi, pentru că, dacă există ceva ce ne defineşte pe noi ca români, înainte de toate este limba, limba pe care o vorbim, indiferent de sângele care curge în vine – că, dacă ajungem la teoria sângelui, ajungem la decretele de la Nürnberg – încă o dată, limba, tradiţia, un anumit ataşament faţă de locurile noastre, un anumit ataşament faţă de micile noastre obiceiuri. Eu cred că toate aceste elemente trebuie tratate cu mai multă atenţie şi cu mai mult respect. Şi că nu trebuie să avem dorinţa unui suprastat, ci trebuie să aşteptăm de la instituţiile europene eficienţă, ca să fiu foarte concret cu dumneavoastră.
Nu trebuie să aşteptăm foarte multă planificare. Trebuie să aşteptăm investiţie în inovaţie. Trebuie să aşteptăm flexibilitate economică. Trebuie să aşteptăm abandonarea unor politici suicidare, cum este rigorismul climatic. Vedeţi cum lucrurile încep să se nuanţeze. Au apărut voci în Germania din ce în ce mai semnificative, care vorbesc despre necesitatea prudenţei în materia tranziţiei la energie verde. Au apărut voci care vorbesc despre necesitatea atenţiei la introducerea pe teritoriul Germaniei, de exemplu, a unor cetăţeni care doresc să facă rău acestei ţări, nu să facă bine. Aşadar, foarte mare atenţie, pentru că, vedeţi dvs., paradisul climatic promis de Greta Thunberg s-ar putea să ne fie groapă. Pentru că noi, în vreme ce dorim să trăim în paradisul climatic, competitorii noştri trăiesc într-o realitate cu totul diferită. China face dumping, pentru că Republicii Populare Chineze nu-i pasă de aceste lucruri. Şi atunci, este foarte simplu.
Eu cred că trebuie să fim foarte limpezi. Proiectul european trebuie să fie, în primul rând, un proiect al eficienţei şi al prosperităţii, cum a fost el gândit. Dacă el nu oferă eficienţă, prosperitate şi viitor sub semnul acestor valori, mai devreme sau mai târziu va fi pus în pericol. El nu este gândit, din perspectiva mea cel puţin, ca un proiect utopic. Nu e gândit ca un proiect marca Greta Thunberg. Nu este un proiect nici al dispariţiei noastre ca naţiuni, ci este gândit ca un proiect al complementarităţii. Pentru că noi avem nevoie de complementaritate. Subsidiaritatea pe care se întemeiază proiectul european asta înseamnă că, atunci când noi nu putem face singuri lucruri, le vom face împreună.
Şi cred că, în ceea ce are mai profund şi mai valoros, proiectul european este despre eficienţă, despre investiţia în cei care pot produce un decalaj al cunoaşterii.
