Siria - noul refugiu al jihadiştilor

Circa o sută de salafiţi şi aproximativ 300-400 de voluntari nesirieni au pătruns pe teritoriul Siriei pentru a lupta împotriva adepţilor lui Bashar al-Assad, care suprimă deja de peste un an revoltele populare. Deocamdată, aceşti combatanţi constituie doar o mică parte dintre rebeli, însă în ultimele luni numărul lor creşte în permanenţă. Pentru opoziţia siriană aceasta este un subiect tabu şi ea neagă orice legătură cu respectivele formaţiuni, care dăunează imaginii revoluţiei, notează cotidianul francez Le Figaro.

Ştirea privind uciderea în Siria a doi activişti libanezi ai 'războiului sfânt' a încălcat acest tabu, însă cei doi nu sunt câtuşi de puţin singurii 'martiri' străini ai revoluţiei anti-Assad. Potrivit cotidianului francez, recent în Siria au fost ucişi alţi circa zece străini, inclusiv trei tunisieni, doi iordanieni şi doi egipteni, precum şi un francez, un belgian şi un britanic. În toiul cazului lui Mohamed Merah (asasin francez de origine algeriană), cinci persoane din Franţa au sosit pe aeroportul din Beirut, intenţionând să ajungă ulterior în Siria, însă au fost descoperiţi de serviciile comune de securitate care lucrează pentru Hezbollah şi Damasc, fiind reţinuţi şi predaţi serviciilor de securitate franceze.

Foşti participanţi ai războiului împotriva lui Gaddafi din Libia susţinut de Qatar constituie unul dintre cele mai numeroase contingente alături de libanezi, saudiţi, irakieni, kuweitieni, câţiva algerieni şi chiar pakistanezi. Le Figaro subliniază că aceşti combatanţi străini nu se amestecă de obicei cu disidenţi din Armata Siriană Liberă (ASL), cu excepţia câtorva cazuri când înşişi sirieni se dovedesc a fi salafiţi.

La începutul anului, pe teritoriul Siriei au pătruns irakieni cu importante cantităţi de arme, inclusiv lansatoare de grenade, însă triburile de la graniţă i-au alungat, iar astăzi numeroase grupuri de irakieni luptă în provincia nordică Idlib, unde populaţia locală, care s-a săturat de puterea centrală, este ceva mai ospitalieră. În timpul asediului oraşului Homs, jihadiştii străini au fost nevoiţi să fugă din oraşul Al-Kusair de la graniţa libaneză, însă după lichidarea Bustani salafiţii sirieni îi primesc doar pe libanezi şi palestinienii din taberele de refugiaţi din Liban. Acest episod nu este singurul care demonstrează tensiunea crescândă dintre jihadişti şi componenta siriană neislamică a revoltei.

Combatanţii străini sunt convinşi că divergenţele cu ASL au un caracter ideologic. 'Jihadiştii îi consideră pe membrii ASL nişte nelegiuiţi, care se opun proiectului de înfiinţare a Halifatului', citează Le Figaro declaraţiile unui şeic jihadist. 'Nu putem ajunge la o înţelegere cu ASL: ori ei, ori noi. Însă, trebuie să fim răbdători: Siria este un laborator. Odată cu instalarea haosului, puterea şi ASL vor începe să slăbească şi atunci oamenii se vor plasa de partea jihadiştilor', declară interlocutorul cotidianului francez. De altfel, mulţi consideră un astfel de scenariu irealizabil, deoarece în Siria, unde au convieţuit diferite comunităţi, nu există nicio regiune în totalitate sunită, capabilă să le ofere azil.

Între timp, islamiştii încearcă să-şi desfăşoare propriul lor război sfânt. Pentru ei nici nu poate fi vorba despre respectarea planurilor lui Kofi Annan; dimpotrivă, prin atacurile lor ei doresc să-i demonstreze comunităţii internaţionale, obosite de atâta neputinţă, că ei sunt cei mai înrăiţi duşmani ai regimului Assad. Dinamitând autoturisme împănate cu explozibil, ei majorează fluxul de nou-recruţi din străinătate şi garantează aducerea de noi mijloace, subliniază cotidianul francez.

Deja există o reţea pusă la punct de finanţare a Jihadului sirian, al cărei centru este Tripoli. Reţeaua există datorită asociaţiilor de binefacere din ţări ale Golfului Persic, cum este şi asociaţia Charity Eid. Banii nu lipsesc. 'Dacă vei comite un atac sinucigaş în Siria, vei fi bine plătit. În caz contrar, un jihadist primeşte doar 200 de dolari pe lună. Uneori, banii pentru salafiţii sirieni sunt transmişi direct de la Tripoli de mesageri libanezi din ţări ale Golfului Persic, uneori logistica este asigurată de mediatori locali', relatează şeihul interlocutor al cotidianului francez.

Îngrijoraţi de aceste tendinţe, unele dintre ţările-aliate ale opoziţiei siriene au început să evalueze riscul jihadist. Oficiali americani atenţionează de luni de zile în privinţa pericolului apariţiei 'axei jihadiste', care ar lega Tripoli de regiunea irakiană Al-Anbar şi care ar trece prin Siria. 'Revoluţia capătă o turnură nefastă', subliniază pentru Le Figaro un diplomat occidental de la Damasc. 'Iniţial a fost declaraţia lui al-Zawahiri, care îi îndemna pe jihadişti să se ducă în Siria, apoi cea a şefului Serviciului Naţional de Informaţii, James R. Clapper, care a atribuit mişcării Al-Qaeda cele mai multe dintre atacurile teroriste comise în Siria începând din decembrie', subliniază diplomatul.

Acum, inclusiv secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), Ban Ki-moon, este convins că Al-Qaeda se află în spatele celor mai abile şi mai ucigătoare acţiuni ale revoltei siriene, notează în final cotidianul francez.