Siria, între războiul informaţional şi realitate
''Masacru la Homs, 50 de cadavre carbonizate, femei şi copii''. ''23 de trupuri neînsufleţite ale unor victime ale torturii au fost găsite în apropiere de oraşul Idleb''...Sunt informaţii legate de Siria, din ce în ce mai alarmante pe zi ce trece, dar cine poate spune ce se întâmplă cu adevărat în această ţară ?. Majoritatea informaţiilor sunt neverificate, dar ele sunt preluate imediat de presă care, în mare parte, continuă să se comporte ca un banc de peşti: când un peşte schimbă direcţia, întregul banc îl urmează, scrie AgoraVox , care încearcă să prezinte o altă situaţie despre Siria decât cea oferită de mass-media occidentală.
Sursa menţionată citează un raport elaborat de două centre de analiză a situaţiilor de criză şi a dezinformărilor şi anume Centrul Internaţional de Cercetare şi de Studii asupra Terorismului şi de Ajutor al Victimelor Terorismului (CIRET-AVT) şi Centrul Francez de Cercetare asupra Informaţiilor (CF2R), raport publicat recent în urma unei misiuni efectuate în Siria în luna decembrie, care semnaleaza faptul că actuala criză siriană dă naştere la o îngrijorătoare dezinformare şi la o falsificare a faptelor care deformează total realitatea situaţiei.
Raportul de 55 de pagini, elaborat de experţii de la cele două centre în urma misiunii de evaluare, detaliază toate aspectele crizei siriene şi nu se limitează în a desemna care sunt ''băieţii buni'' şi care sunt ''cei răi'', aşa cum fac cei mai mulţi din mass-media, scrie în continuare AgoraVox.
Deşi regimul de la Damasc nu este un model democratic, totul este pus în mişcare de către adversarii săi pentru a întuneca şi mai mult tabloul şi a asigura astfel susţinerea opiniei internaţionale pentru opozitia externă şi a justifica măsurile luate faţă actuala conducere siriană, în speranţa căderii acesteia, se arată în raport.
Potrivit documentului, ''influenţele străine joacă un rol esenţial în criza siriană (...) şi amestecul actorilor internaţionali se observă zilnic atât în susţinerea unei părţi a opoziţiei cât şi în războiul informaţional declanşat împotriva Damascului de către mass-media arabă şi anglo-americană. (...)''. Autorii analizei consideră că ''această falsificare a faptelor ascunde opiniei publice susţinerea pe care majoritatea populaţiei siriene o acordă regimului şi că opoziţia externă nu este nici legitimă (cu diferenţa opoziţiei interne istorice), nici cea mai apropiată de idealurile democratice pe care pretinde că le promovează (din cauza caracterului său puternic islamist)''.
Sunt abordate apoi originile şi contextul revoltei, evenimentele, opoziţia, regimul, dimensiunea mediatică a crizei. Un capitol important este cel legat de ''tehnicile de dezinformare'' şi unde este vizat în special canalul Al-Jazeera care emite din Qatar şi care consacră aproape 70% din timpii de antenă crizei siriene. ''Redacţia Al-Jazeera a făcut o treabă foarte precisă - o selecţie a elementelor de limbaj destinată să ţintească puterea siriană şi să legitimeze manifestaţiile, inclusiv actele de violenţă şi terorismul''.
Tot la tehnica de dezinformare şi falsificare este menţionat faptul că mai multe canale arabe prin satelit au difuzat imagini din Egipt şi Yemen (vechi de la mai multe săptămâni la mai multe luni), afirmând că ele au fost luate din Siria. Adesea, imaginile nu corespundeau nici anotimpului, nici vremii din ziua respectivă, arătând persoane protestând în paltoane în plină vară 2011.
''Reportajele sunt rareori surse, mai indică raportul. În maniera Fox-News, comentariul vorbeşte de opoziţie şi rezistenţă. Se citează adesea martori oculari, rar menţionându-se numele sau calitatea victimelor(...). În sfârşit, una din principalele surse ale mass-mediei occidentale pe subiectul execuţiilor regimului sirian şi al numărului de morţi în urma represiunii este Observatorul sirian pentru drepturile omului (OSDH), recunoscut de Uniunea Europeană şi care pretinde că preia cifrele despre victime de la comitetele locale de coordonare.. Dar legitimitatea acestuia pare mai mult decât discutabilă. Observatorul a fost creat de fapt de Fraţii Musulmani care trăiesc în exil la Aix-la-Chapelle (Aachen), în Germania, înainte de a se instala la Londra''.
Raportul tratează în continuare dimensiunea internaţională a conflictului şi important este paragraful care vorbeşte de Siria ca de un '' obstacol al politicii americane în Orientul Mijlociu''. ''Orientul Mijlociu cunoaşte profunde bulversări. De la primul război din Irak (1990-1991), apoi al doilea (2003) se poate asista la punerea în aplicare a politicii americane privind planul Marelui Orient Mijlociu, care constă în înlăturarea tuturor regimurilor care rămân ostile remodelării regiunii conform intereselor americano-israeliene. Această politică (americană) a fost numită instabilitate constructivă. Ea răspunde unui număr de trei principii: primul - întreţinerea şi gestionarea conflictelor de intensitate scăzută, al doilea - favorizarea fragmentării politice şi teritoriale şi al treilea - promovarea comunitarismului, dacă nu purificarea etnico-confesională''.
Ca alţi adversari ai Siriei raportul citează Qatarul, considerat ''un instrument în serviciul strategiei americane, un stat tânăr şi artificial (1,7 milioane de locuitori, 80% din ei imigranţi) care dă lecţii unei ţări ca Siria, leagăn al unei civilizaţii bogate şi al unei istorii milenare'', Arabia Saudită, ''care nu doreşte să apară în prima linie împotriva Siriei..., dar nu a scăpat ocazia de a lovi indirect regimul de la Damasc, favorizând câteva dezordini la frontieră'', Liga Arabă, ''care s-a manifestat sub presiune externă, în principal din partea SUA'', Turcia, ''care are nevoie de a slăbi Siria şi Iranul pentru a-şi impune un statut de putere regională'', dar în acelaşi timp se teme de o destabilizare în această ţară cu care împarte o frontiera de 800 kilometri. Totodată, Ankara nu poate ignora nici dimensiunea kurdă.
Potrivit concluziilor raportului, ţările mai puţin anti-siriene, precum Spania şi Italia, nu vor putea rezista la presiunea liniei europene, elaborată de Bruxelles împreună cu NATO şi ţările din Golf. În schimb, Rusia şi China par decise să se opună răsturnării regimului din Siria, blocând rezoluţiile propuse de SUA şi aliaţii acestora în Consiliul de Securitate al ONU.
Documentul se încheie cu întrebarea ''Care va fi viitorul Siriei?''. Răspunsul pare uşor de prevăzut: foarte întunecat... O nouă criză regională şi internaţională cu trei componente interactive mai vechi - reafirmarea hegemoniei monarhiilor petroliere asupra restului lumii arabo-musulmane, leadershipul sunit confruntat la ''arcul şiit'', punerea în aplicare a planului american numit Marele Orient Mijlociu prin care se încearcă ''democratizarea'' ţărilor din zonă începând cu schimbarea de regim survenită în Irak în primăvara anului 2003.
