România şi terorismul economic
Am ajuns acum câţiva ani într-un orăşel din inima Banatului, în Anina. Era în plină zi, dar nu prea întâlneai oameni pe străzi. Nici măcar în piaţa centrală nu era vreo suflare. O linişte apăsătoare care te ducea cu gândul la o peliculă horror, în care te aştepţi să fii atacat oricând de vreo entitate necunoscută.
Doar că tragedia avusese loc şi acum păşeam pe staţia pilot a terorismului economic. Am aflat că în oraş locurile de muncă se rezumau doar la vreo 50 de angajaţi ai primăriei, în rest ....... nimic.
Voi încerca să schiţez în linii mari originile fenomenului definit în termenii de mai sus, pe care-l simţim destul de acut, dar care nefiind cercetat pare oarecum ocult.
Există evenimente nefericite care distrug mai rapid sau mai încet starea normală a societăţii umane. Unul dintre ele este terorismul pe care-l ştim şi care macină încetul cu încetul valorile civilizaţiei occidentale precum democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, etc.
După ce au avut loc atacuri teroriste, în numele securităţii publice oamenii vor accepta restrângerea drepturilor lor fundamentale. În primă instanţă se acceptă ascultarea telefoanelor, violarea corespondenţei, iar cu trecerea timpului monitorizările informatice devin tot mai sofisticate. Am ajuns în punctul în care devierile induse în dezvoltarea istorică sunt deja sesizabile.
Marea plagă pare a fi însoţită însă de rude de altă natură şi de alt grad, dar cu nimic mai rele. Ne referim la terorismul economic. Punând alături cele două forme, chiar la o analiză superficială constatăm asemănări izbitoare.
Terorismul fizic îşi etalează efectele în mod exploziv. Totul se petrece instantaneu. Nenorocirile lovesc dintr-odată mii de destine.
Terorismul armat se dezvoltă în ascuns pentru a lovi la un moment dat din senin. Terorismul economic îşi ascunde existenţa ca fenomen, dar el macină de asemenea temeliile normalităţii.
Terorismul economic în schimb îşi desfăşoară actul la adăpostul timpului şi viteza redusă cu care operează este un factor care face ca mass media să nu-i acorde importanţă, sau chiar să-l ignore. Natura comună celor două forme de terorism este o latură ocultă. Terorismul armat se dezvoltă pe ascuns şi loveşte din senin. Terorismul economic, însă, îşi ascunde existenţa ca fenomen, dar macină la fel de rău temeliile normalităţii.
Există câteva scenarii tipice terorismului economic. O întreprindere de stat este făcută să nu mai funcţioneze bine. Valoarea ei scade. Statul facilitează cumpărarea de către o firmă obscură, cu care încheie câteva acorduri de ochii lumii şi care oricum nu sunt respectate. Dar firma de apartament este de la început rău intenţionată. După câţiva ani urmează falimentul, tăierea şi valorificarea ca fier vechi.
Pe locul unei întreprinderi care putea fi o sursă de profit pe termen lung au apărut vile, maşini de lux, market-uri, restaurante, comisioane. În scurt timp, zona este vizitată de sărăcie, şomaj, disperare. Supermarketurile se umplu cu mâncare adusă de pe alte continente, în timp ce ţăranul de peste drum este călcat în picioare.
Încotro duce terorismul economic? Se instalează şi operează în interior, având abilitatea de a modela gândirea. Vocea lui îţi spune: „Nu eşti mulţumit cu salariul tău de mizerie, poţi pleca”. Dar nu ai unde. Te obişnuieşti să trăieşti cu puţin. Devii dependent de politicieni mafioţi. În cele din urmă îţi accepţi condiţia de sclav modern.
