România s-a gătit de sărbătoare şi a ieşit în stradă

Oricât de mult a incercat comunismul să ne distrugă tradiţiile, românii ştiu că au rădăcini puternice. „Mai bine mor decât să plec de aici”, spun unii referindu-se la meleagurile natale.

Când spune asta un om care a trăit toată viaţa legat de glie, cu mijloace puţine de acces la informaţie, s-ar zice că e vorba de dependenţă şi rutină. Dar când intelectuali bine ancoraţi în elita societăţii fac o astfel de afirmaţie, putem spera la o renaştere naţională.

Faptul că ia naţională este din ce în ce mai mult văzută pe străzile capitalei, ar putea fi o opţiune estetică. Dar când la fiecare protest în favoarea vieţii şi a guvernării bunului simţ vin grupuri-grupuri cu veştminte tradiţionale, e un semn că oamenii au început să comunice serios pe tema destinului naţional şi că le pasă. Sunt conştienţi de importanţa păstrării identităţii naţionale şi că rolul de dezmoşteniţi nu li se potriveşte.

Aşa că au ieşit în stradă. Se pare că mult mai mulţi decât au sperat organizatorii. Altfel nu ne putem imagina că primăria a aprobat câţiva metri pătraţi ca spaţiu de exprimare referitor la aşa numitul „proiect de prioritate naţională".

"Avem cu toţii o rană: Roşia Montana" – se putea vedea o pancartă în Piaţa Universităţii duminică, 1 septembrie, ora 17 a deşteptării României.

„Uniţi salvăm Roşia Montana!”

Piaţa Universităţii răsună ca pe vremuri : "România, trezeşte-te! Solidaritate! Roşia, Roşia, vine revoluţia!"

„Nu uitaţi, peste tot în lume sunt oameni care au ieşit pentru această cauză. Români, şi nu numai. Le mulţumim celor de peste hotare care s-au adunat în faţa ambasadelor şi consulatelor României! Peste hotare, 20 de oraşe îşi manifestă solidaritatea cu cauza Roşiei Montana” se aude la megafon încurajarea organizatorilor, iar mulţimea într-un glas invocă „Solidaritate internaţională!”. "Munţii sunt pentru turişti, nu pentru cianurişti! Vrem ape curate, nu cianurate!"

Nu corporaţia face legislaţia, reamintesc protestatarii guvernanţilor.

"Salvăm în stradă Roşia Montană! Roşia Montană este o valoare universală, nu este numai românească. Demisia! Libertate! Munţii noştri nu sunt banii voştri! Vrem cultură, nu cianură! S-a dat şpagă barosană pentru Roşia Montană", răspund cei ieşiţi în stradă să-şi apere demnitatea naţională.

„Veniţi cu toţii şi strigaţi tare că Romania nu e de vânzare!”

Arina Alexandru, artist plastic, exprimă starea de spirit a naţiei ieşite din răbdări în stradă. „Suntem proaspeţi şi plini de energie, nu există nicio cale de întoarcere, acest guvern scelerat, ticălos, ipocrit şi vândut puterilor străine care lichidează ultimile două cărămizi care se mai ţin laolaltă cu un fir de mortar în această ţară, trebuie ori să schimbe această lege, să o anuleze în regim de urgenţă, ori să cadă.

Pentru mine, ca simplu om care a ieşit spontan de acasă, cu ochii ieşiţi din orbite de revoltă, e mai mult decât o componentă ecologică, da, e o componentă ecologică masivă. Bineînţeles că mă interesează apa noastră, munţii noştri, bunăstarea oamenilor de acolo, dar, ca o cireaşă în vârful tortului, vreau căderea acestui guvern mizerabil pe care l-am votat, şi l-am votat pe acest prim-ministru nemernic care s-a căţărat. Mă refer la Ponta şi toţi acoliţii lui s-au căţărat la putere pe revolta oamenilor, pe disperarea lor, pe frica de mai rău, au fost creditaţi cu o putere nemaivăzută ca să facă bine. Şi ce fac ei, îi îndeplinesc regimului lui Băsescu toate punctele dorite, au bifat, acest Ponta a bifat, punct cu punct tot ce şi-a propus Băsescu, şi culmea, nu o apucat, să facă. Eu n-am venit doar pentru Roşia Montană, am venit şi pentru asta, dar e vorba şi de Cupru Min şi de CFR Marfă şi de tot, de toate nemerniciile. Şi-l mai acuz de o ipocrizie cumplită, adică, face din Roşia Montană un proiect de prioritate naţională, Dă frâu americanilor să nimicească această ţară, după care apare şi spune Parlamentului cu ipocrizie: „eu am să votez contra”. Trădător care te-am votat usca-mi-s-ar mâinile, n-o să se mai repete, vei cădea, cu legea ta ticăloasă cu tot. Atât am avut de spus”, mai spune Arina Alexandru.

„Ole, ole, vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!”, îşi amintesc românii că au simţul umorului, „România nu e de vânzare!”, „O dorinţă sinceră, România liberă!”

Psihologul Bogdan Alexandru face apel la conaţionali să cântărească miza: „Mă aflu aici pentru sănătatea mea şi a conaţionalilor mei. Proiectul Roşia Montană, pe lângă ilegalităţile maxime de care vorbim, este în primul rând un proiect criminal pentru fiecare cetăţean din România. El ne va afecta mai devreme sau mai târziu pe toţi, indiferent dacă suntem din Bucureşti sau de la Alba Iulia, sau de la Roşia Montană. Lumea nu-i conştientă, sau poate nu vrea să fie conştientă, de faptul că noi vorbim aici de dezastrul economic, iarăşi, pentru a nu ştiu câta oară statul român e jefuit, vorbim de otrăvirea apelor de care ne folosim cu toţii mai devreme sau mai târziu. Copiii noştri, nepoţii noştri, prietenii noştri, toţi din jurul nostru bem apă, avem nevoie de apă, avem nevoie de ape curate, şi iată că, încă odată vin nişte străini, indiferent, puteau să fie şi români, de fapt nici nu ştim cine sunt, şi decid pentru noi, să ne otrăvească apele, vin, se folosesc de resursele noastre, după care pleacă şi ne lasă într-un deşert pustiu şi otrăvit.

Roşia Montană este o parte, urmează gazele de şist, de fapt sunt două chestiuni legate, indisolubil legate, iată vedem gazele de şist, acelaşi dezastru pentru mediul înconjurător, vedem gazele de şist, exploatări în Vama veche, Costineşti, Băile Felix, în Bârlad, peste tot unde sunt ape curgătoare, întâmplător sau nu, să vedem, în ce ţară vrem să trăim? Vrem să trăim într-un deşert? Se pare că da, dacă suntem atât de puţini aici în stradă şi marea majoritate a românilor preferă să stea în mall sau la televizor. Deci rugămintea mea, îndemnul meu este să fim mai atenţi la aceste probleme de mediu, care poate nu le simţim efectul imediat dar care în timp ne vor afecta pe toţi în egală măsură. Mulţumesc!”.

„Salvăm în stradă Roşia Montana!”

Zis şi făcut. După ce o vreme apelul a fost scandat de grupuri răzleţe de protestatari, aceştia au spart şezătoarea. Poate că şi din cauza supra-etajării.

Când ştii că ai călcat pe bec, nu umileşti omul odată în plus oferindu-i 10 microni spaţiu de exprimare. Măcar simulezi un pic de respect, desigur, dacă nu ţi-e total străină noţiunea.

Au mai adăstat o vreme în spaţiul carosabil, răstimp în care jandarmii şi-au ocupat suspect de calmi poziţiile. Unora le place să creadă că „jandarmii sunt cu noi. Nici lor nu le convine ce se întâmplă. Băieţi, veniţi cu noi!”. Alţii sunt mai sceptici sau au învăţat jocurile de culise. Consideră că sunt lăsaţi să-şi verse focul şi să se răcorească. Guvernanţii s-au prins că-s oameni fini în stradă, nu-şi fac griji.

Aşa că puhoiul s-a revărsat spre sursa zâzaniei. O dronă patrula de colo colo deasupra capetelor protestatarilor. Pentru cine nu ştie, o dronă este „ochiul din cer” care vede tot. E foarte drăguţă, am fotografiat-o.

„Dacă vă pasă, ieşiţi din casă!” a fost apelul protestatarilor pe tot parcursul marşului spre guvern. Trădarea de ţară în aur se măsoară! De nu rezolvaţi problema, Bucureşti va fi Atena! Unitate!

Roşia Montană nu e de pomană

„Am venit de la început în Piaţa Universităţii, prima oară am crezut că e o schemă, că ieşim toţi în stradă şi că blocăm strada, şi nu mi s-a părut normal, după aia am văzut că lumea chiar se îndreaptă spre ceva, din ce am văzut coada e destul de mare, şi adică totuşi au venit oameni, dar nu destui, evident, nu ştiu, sunt cel puţin 1000-1500. Nu înţeleg de ce nu se face publică chestia aceasta, presa nu instigă populaţia la ceva foarte evident, adică distrugerea apelor pe care le vor ...copiii şi nepoţii noştri...Nu ştiu, sunt foarte, foarte tristă, pentru că chiar aş vrea să se întâmple ceva, să se schimbe ceva, să nu mai plece toţi oamenii buni din ţară, aşa cum am senzaţia că se întâmplă, printre colegii mei studenţi toată lumea vrea să plece, cei mai buni pleacă, nu ştiu cine va rămâne aici, şi nu ştiu de ce nu crează condiţii să rămână oamenii buni aici. Nu ştiu ce vă mai pot spune...legat de protest, vedeţi, au rămas, sper să mai rămână, sper să se mai întâmple, sper să fie ceva consecvent, adică lumea să se mai strângă aşa, poate totuşi vom fi ascultaţi.”, spune Ioana Cacescu, studentă la horticultură.

Mi-a rămas în memorie disperarea din glasul Ioanei: „Nu înţeleg de ce nu se face publică chestia aceasta, presa nu instigă populaţia la ceva foarte evident adică distrugerea apelor pe care le vor ...copiii şi nepoţii noştri...Nu ştiu, sunt foarte, foarte tristă...”

Poate că a venit momentul ca fiecare om din România să fie jurnalist şi să popularizeze ceea ce ştie. Era dependenţelor a trecut. Oamenii fac o alegere conştientă. Românii încep să-şi recapete demnitatea.